“Circ. Un loc în care caii, poneii şi elefanţii pot vedea bărbaţi,
femei şi copii care se comportă prosteşte” – Ambrose Bierce
Sunt clovnul care a uitat să râdă,
Acela datorită căruia zâmbeaţi,
Mă copleşeşte o tristeţe hâdă
Dar spectatorii nu sunt vinovaţi.
Am fost aplaudat sub reflectoare,
O viaţă-ntreagă m-am fardat strident,
Iar astăzi oboseala-n mine doare
Şi mă asediază zilnic, insistent.
Am făcut tumbe în arena vieţii,
Cădeam în cap, mă ridicam râzând,
Îmi beam un ceai sub pleoapa dimineţii
Şi adormeam, la spectatori visând…
În ochii voştri, clovnul griji nu are,
El râde zi şi noapte, e hilar,
Vă face viaţa mare sărbătoare,
Un clovn, la circ, e strictul necesar.
Un clovn nu are viaţă personală,
Cum poţi iubi un clovn? – veţi râde sec,
Iubirea unui clovn e-o păcăleală,
Iubirea unui clovn e un eşec…
Dar eu am plâns departe de arenă,
Ferit de reflectoarele fierbinţi,
Şi-n mine dragostea trăia perenă,
Întreţinută-n timp de rugăminţi.
M-am tot zbătut să caut dezmierdare,
Am vrut să am momentele de dor,
Mi-am construit în suflet un circ mare
Şi am iubit, râzând, întâmplător…
Sunt clovnul care-şi caută pereche
Având tavanul circului drept cer,
Şi plâng pe-ascuns în sala foarte veche,
Atunci când dreptul la iubire-l cer…
SURSA FOTO – metropotam.ro;
“M-am tot zbătut să caut dezmierdare,
Am vrut să am momentele de dor,
Mi-am construit în suflet un circ mare
Şi am iubit, râzând, întâmplător…”
fiecare cu circul lui…depinde cum il construim. cu bine, ganduri bune!
Unii ne-au transformat în clovni ai fiecărei zile, din păcate.
Nu fi trist, nu suntem clovnii nimanui, ne apartinem daca suntem. Principalul e sa nu fim marionetele nimanui. Absolut nimanui, aici si pretudindeni. Este tot ce-mi doresc, acum, aici… acum. In rest imi doresc multe. Imi doresc sa ajung sa le fac teatru de papusi, aici la mine, copiilor mei dragi Anei_Maria, Dariei, lui Cristian, acum prea mici(vedeti si eu am o Ana Maria). Sa ne traiasca copiii in pace, sanatosi si intelepti. Acum totul depinde de noi. Marionetele sunt in mainile noastre.
Eu le pastrez de cand copiii mei erau mici, mititei( acum vreo 30 de ani). Deci, nu suntem clovni! Asa sa stii prietene! O zi frumoasa sa aveti!
Încearcă unii să ne trasforme în clovni, de ceva vreme. Sper să ne trezim la realitate…
Aceasta poezie, ma duce cu gandul spre viata adevarata de astazi, unde circul facut de un clovn mic…streseaza multa lume. Ce pacat ca nu este dus chiar pe o arena de circ,sa joace acolo cat pofteste….fara sa deranjeze sufletelor unor oameni nevinovati.
Sunt banala…nu pot spune decat….”frumos”!!!!
Gânduri bune!
O descriere frumoasa reală intr-o poezie
Mulţumesc…
Da, esti fata de lumea ta…eu in lumea mea…
Tare asta, doi clovni în lumile lor. Ne unesc tumbele…
Clownul din mine, iti multumeste!
Superba poezia, superba si replica
Cu plăcere, cu plăcere… Da’ stai aşa, parcă spuneam că eu sunt clovnul!
Pingback: Şi eu sunt un clovn. Despre blogul de vis(are) al lui Cristian Lisandru « Blogul lui Teo Negură
Mi-e drag motivul clovnului, si tu l-ai ilustrat foarte bine in aceasta poezie. Il mai scot si eu din cand in cand din cutiuta, ma face sa zambesc si sa fiu serioasa in acelasi timp.
Dragilor, un sfarsit de saptamana linistit va doresc !
La fel îţi dorim şi noi, Leo, să ştii că am trecut azi pe la tine şi am citit… Nu am mai încercat să las comentarii…
ok s-a notat, nu e nicio suparare
nici mie nu imi da inima ghes la lepse, dar mai iau ca sa nu supar prietenii:)
asta chiar mi-a placut
O leapşă interesantă. De aceea am răspuns la ea – în parte – la tine pe blog. Seară bună să ai!
salut. ti-am pasat o leapsa pe blog
si ma gandeam ca mi-ar placea sa postez poezia cu clovnul la categoria mea “scrise de altii” in care nu prea am mai adaugat nimic de ceva vreme, daca nu e cu suparare 
Nu e deloc cu supărare, mă bucur că doreşti să preiei poezia. În ceea ce priveşte leaşpşa, te rog să nu te superi dar nu mai preiau lepşe de la sfârşitul anului trecut… Zi bună să ai!
Pingback: Studiu exhaustiv despre femei « Ioan Usca
Minunate poezii! Cindva ,cindva demult in copilarie m-a impresionat un circ.Un circ cu clovni pitici.Si apoi peste ani , citind expresia- “Pamintul este scena pe care omul apare, isi joaca rolul si apoi dispare”,imi aminteam de clovnii pitici – care erau maturi.Si apoi crapind usa spre credinta ma intrebam ,oare cind sint clovn?Si cine ma vede? In timp , prostia mea mi-a spus – Dumnezeu te vede.Sintem mici si rai.Multumesc D-le Lisandru pentru acest mic excurs in copilaria mea cu clovni mici.
Eu vă mulţumesc pentru trecere… Scriind această poezie mi-am adus aminte de zilele în care mergeam la circ şi mă amuzam copios atunci când clovnii luau şuturi. Acum privesc cu alţi ochi întregul exerciţiu… Numai bine vă doresc!
Versuri pline de tristete adînca,dar frumoase…
Seară frumoasă, Maya, mă bucur că ai trecut!
Vin…va citesc si de cele mai multe ori plec inchizand usa usor si fara a spune ceva ca sa nu rup vraja.De data asta nu tac pentru ca ati scris despre ceva ce intotdeauna mi-a inspirat tristete in loc de veselie de cand am citit poezia lui Minulescu :”Ultima ora”.Scrieti minunat si va completati extraordinar cu iubirea dvs…lucru pe care sunt sigura ca il stiti deja.
O seara buna va doresc!
O seară cât mai bună îţi dorim şi noi… Te mai aşteptăm şi altădată, cu mare plăcere… Mare iubire, aşa este!
hheeeeeyyy!!!!???!!!
What happened?
De ce? E vreo problemă?????
Mi-am simtit sufletul cuprins tristete..Atat de frumos, ca vorbele sunt de prisos.
O seara frumoasa!
Mă bucur că ţi-a plăcut poezia, Gina, chiar dacă are – într-adevăr – o mare doză de tristeţe… Dar e doar tristeţea clovnului din poezie… Seară frumoasă îţi dorim şi noi…
Întotdeauna am bănuit multă tristeţe în sufletul clovnilor.
Frumoasă poezia, frumoasă şi replica.Felicitări!
Mulţumim… Sincer, şi eu eu intuiesc o mare tristeţe, în sufletul multor clovni. E drept că reuşesc să zâmbească, măcar pănă ajung în culise…
Paradoxal cum clovnii (sortiti sa amuze) pot transmite atata tristete…
Pot, săracii, pot… Oameni şi ei…
Fara cuvinte….m-am familiarizat deja cu asta:)…seara frumoasa sa aveti
O seară frumoasă să ai, te îmbrăţişăm!
A rade si a plange in acelasi timp…Durerea rade sub masca de faina cu buze desenate pana la urechi…
Aşa e, de multe ori descoperim durere sub măştile care zâmbesc…
sper ca macar “clovnii”(ma refer la oamenii veseli)sa nu se lase intristati
Şi eu sper… Sincer.
Superb! Comentariile sunt de prisos.
O seara frumoasa va doresc! Nici replica Geaninei nu e mai prejos
Mie îmi place replica Geaninei, chiar dacă aş putea fi acuzat de subiectivism…
Îmi place mult de tot acest fel de-a scrie versuri.
Curg atât de melodios.:)
Mulţumim, Stargates… Eu mă cam joc în ultima vreme şi cu acele versuri albe, fără literă mare la început de rând şi fără semne de punctuaţie… Încercăm ce s-a mai încercat…
a fi sau nu ? clovn, or fiecare in anumite momente suntem bufoni?
Eu cred că suntem, Bogdane, de foarte multe ori…
Trist dar frumos. Din nou v-ati completat foarte bine.
Nici măcar nu încercăm, Geanina mă ia tot timpul prin surprindere… Zice “ce postezi?” şi eu îi spun că aia sau aia şi pe urmă vine şi replica… Dar ce-mi place… O iubesc tare mult pe femeia asta!
Cu placere!
Plăcerea este de partea noastră, evident…
http://www.trilulilu.ro/tureannadia/f45c33edf39dc3
A fost o melodie de mare succes…
http://www.trilulilu.ro/corihans3004/fd5ccd8e9c55a7
E, Mirabela… Bună voce…
http://www.trilulilu.ro/ionelutzu2000/db4dc3ffc5580f
Mulţam fain pentru dedicaţie…
Triste si graitoare ca o veche poveste, versurile tale te poarta pe cararile umbrite ale iubirii.
Si clovnii plang…..
Frumoasa poezia Cristian.O zi superba si bucurie sa ai drag prieten!
Aşa este, şi clovnii plâng. Dar au acel zâmbet desenat de pe faţă şi ne păcălesc, ca să ne fie nouă bine… Vă doresc şi eu o zi excelentă!
¨Ma copleseste o tristete hâda, dar spectatorii nu sunt vinovati¨
Trista poezia ta, Cristian. Daca as fi citit-o de dimineata, sigur nu as mai fi avut chef sa desenez.
Mă bucur, totuşi, fiindcă ai lecturat-o… Iar desenul acela este într-adevăr foarte bun…
Cristi ,minunat scris,ce inseamna iubirea adevarata,sa fiti iubiti
p.s.ai o dedicatie muzicala.
Mult de tot înseamnă, aşa este. Ce ne-am face fără dragoste? Nici nu pot să-mi imaginez o lume văduvită de sentimente… Mulţumiri pentru melodie!
Mă copleşeşte o tristeţe hâdă
Dar spectatorii nu sunt vinovaţi.
sublime versuri. intotdeauna sunt incantat de modul cum asculta rima cuminte de pana ta, iar ritmul ingenuncheaza supus spre a fi incalecat de metafore si epitete asemenea camilelor ce ingenuncheaza spre a fi incalecate de tuaregii lor.
poezia ta mi-a adus in minte o posibila replica personala, o poezie scrisa mai demult, prin liceu, care e arpape la fel de veche precum primul meu buletin
http://florynleahu.wordpress.com/2009/10/11/povata/
Florin, mă bucur că ai trecut, îţi doresc o zi cât mai bună! Vin să citesc, fii convins!
f frumos:)
desi e si trist destinul clovnului, dar e frumos descris de tine:)
Mulţumesc, o zi bună să ai…
Un sentiment minunat – acela de a te simți clown. Fără ironie și autoironie e greu de presupus că am rămâne întregi la minte.
N-am rămâne, cu siguranţă, ne-am duce de râpă. Iar prăpăstii sunt la tot pasul…
Iti multumesc pentru link, Cristi, esti foarte generos, abia acum l-am vazut, recitind poezia ta… Doamne, cat imi place!
N-ai pentru ce, Teo, plăcerea este de partea mea, iar textul tău ar trebui citit de mulţi…
Ce frumos scris, Cristi… Ma si intreb de ce ne comportam precum un clovn chiar si-n momentele in care-ar trebui sa stim s-aplaudam…
Poate că un clovn există în fiecare dintre noi şi atunci trebuie să ne obişnuim cu ideea…
http://static.desktopnexus.com/wallpapers/70829-bigthumbnail.jpg
Da, imaginaţia este debordantă, trebuie să recunoaştem… Stai să pun poza ca să o vadă toată lumea…
Trimit şi eu un zâmbet, coane, numa’ că n-am emoţicoane!
Nu stiu de ce dar poezia mi-a amintit de Gheorghe Gheorghiu – Eu sunt nebunul care te iubeste!
O, melodie de neuitat, aş putea să spun… O zi bună, Cristi!
Pingback: Noapte de februarie « Gabriela Savitsky
hehe, am si eu una cu saltimbanci
http://mariusaldea.wordpress.com/2010/01/26/5-poeme-pentru-cella-o-indragostita-de-poezie/
sper sa-ti placa. te salut, cristian.
Bine ai venit, Marius! Trec cu mare plăcere către saltimbancii tăi!
Viaţa e un circ iar noi suntem regizorii… frumoase versuri, ca întotdeauna
Mulţumesc, Mihaela…
nici poetii nu au viata persoanala, Cristi!
Mai stii versul lui Nichita (dintr-o poezie pe care o recitam, candva, pretutindeni)
“poetul, ca si soldatul, nu are viata personala”
Oho, şi câtă dreptate ai, Paul…
Suntem trecători printr-o lume în care măştile interacţionează. Puţini sunt aceia care văd sub ea. Şi e foarte bine aşa…
Greu cu măştile, într-adevăr. Tocmai din această cauză este extraordinar când descoperim un suflet pereche… Trebuie să avem grijă mare de el… Şi de sentimentul care a înflorit în grădina celor două suflete…
Dacă îţi cauţi pereche, aş putea să-ţi recomand un blog, dar nu vreau să dau link fără permisiune…
E un blog în care ni se propune să nu ne compromitem fiindcă nu ne avem decât pe noi??? De multă vreme aş vrea să mă treacă în blogroll…
ce interesant, tu ai scris despre clovn, iar Geanina despre saltimbanc.
Surprizele Geaninei!
servus
frumos jocul clovnului si saltimbancului… si cred ca le-ati publicat in aceeasi clipa
o zi minunata!
cele bune!
Flavius, Geanina îmi face astfel de surprize, nu ştiam eu iniţial de ce mă întreba ce am de gând să postez… Ha, ha… Zi bună îţi dorim!
Criss, poezia mi-a atins cea mai sensibila coarda a inimii mele, in modul cel mai placut cu putinta.Gianina,pretuieste ce ai acum,ca rar se mai gaseste.
Maminineta, te aşteptăm de fiecare dată cu mare plăcere… O zi cât mai bună să fie!
Excelent! Comentariile sunt de prisos! O zi maxima va doresc!
Zi maximă şi ţie, Georgiana!
Dar cata daruire poate exista intr-un clovn!el rade chiar si cand sufletul ii plange… primeste aplauze la scena deschisa ,primeste iubire de la spectatorii sai.
Tasha, mă bucur că ai trecut, zi bună de tot să ai! Da, un clovn poate să facă destule. Chiar şi dacă are sufletul cătrănit…
bravo bravo
foarte frumos :X
Mulţumesc, prietene!
Off-topic: Cristian as dori sa iau legatura cu dumneata in particular, si aici pe blog eu nu gasesc vreo modalitate de a o face. Te rog fie sa prevezi pe blog o posibilitate de comunicare in particular, fie sa-mi comunici (la adresa de mail corespunzatoare acestui comentariu sau intr-un comentariu la acest articol) o adresa de mail si/sau un mess ID. Multumesc!
Găsiţi adresa mea de mail la pagina “Despre mine, nişte versuri”, sus, sub headerul de blog… Lângă “Acasă”…
Pingback: Saltimbancul « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
Sunt un saltimbanc excentric, amuzant,
Surâsul vi-l aduc instantaneu pe faţă,
Mâhnirea –mi invadează chipul în mod stresant,
Iar privitorii nu cunosc ce e la mine-n viaţă.
Lumina din priviri stârneşte admiraţii,
Iar masca străluceşte tainuind tristul chip,
Sunt ostenit şi nu vreau să fac declaraţii,
Toţi mă tratează astăzi ca pe-un stereotip.
Mă hazardez în tumbe prea des pe scena vieţii,
Orice obstacol vine sar peste el cântând,
Gust clipele frumoase sub roua dimineţii,
Iar noaptea dorm visând la ele surâzând.
Sunt plin de pochimene de care voi nu ştiţi,
Chiar dacă râd pe scenă din zi şi până-n noapte,
Durerea mea din suflet nu vreau să o trăiţi,
Sunt doar un saltimbanc ce creionează fapte.
Sunt saltimbancul singur ce nu are poveste,
De mă iubiţi voi spune asta în gura mare,
Iubirea de-o găsiţi , vă rog să-mi daţi de veste,
O tot aştept de mii de ani cu multă nerăbdare.
Am plâns constant în spate, nicicând aici pe scenă,
Şi am ascuns tristeţi, dureri, ca voi să nu simţiţi,
Că viaţa mea întreagă este doar o dilemă,
Pe care nimeni, nici voi n-o intuiţi.
Vreau să primesc cu drag o dulce mângâiere,
Vreau să iubesc şi să ofer iubire,
Vreau ca aceasta doar să fie adiere,
În suflet să-mi aducă bucăţi de fericire.
TE IUBESC, MINUNE DE OM!
Mulţumesc mult, minunea mea… Iar mă răsfeţi cu replici! Te iubesc şi îţi doresc o zi excelentă… “Sunt plin de pochimene de care voi nu ştiţi,
Chiar dacă râd pe scenă din zi şi până-n noapte,
Durerea mea din suflet nu vreau să o trăiţi,
Sunt doar un saltimbanc ce creionează fapte”…
Frumoasă strofă…
Trist destinul clovnului.Din pacate,fiecare dintre noi are arena lui de circ.Putini sunt cei norocosi.
Da, foarte, foarte puţini…
Cred ca cei mai multi dintre noi suntem intro perioada a vietii niste clovni care ne jucam rolul in fata spectatorilor.Apoi obosim de sa jucam acest rol si ne aratam asa cum suntem cu adevarat.
Poezia ta e foarte frumoasa si ne merge la suflet.