MĂRŢIŞOR

Fiindcă nu pot dărui fiecărei bloggeriţe şi cititoare  din această  incitantă lume virtuală un mărţişor – şi mă refer aici la o prezenţă fizică onorantă pentru mine care să se concretizeze prin înmânarea simbolului primăvăratec – am hotărât să îmi sparg sufletul în bucăţi. Fără niciun regret.

Fiecare părticică a sufletului meu este prevăzută în această noapte cu şnuruleţul clasic şi poartă căldura interioară pe care încerc să o menţin la temperaturi crescute chiar şi atunci când îngheţ temporar atins de mâna invizibilă a întâmplărilor cotidiene.

Suflu peste fiecare mărţişor sufletesc abur metaforic, astfel încât fărâmele mele de suflet pulsează independent, îşi trăiesc propria viaţă şi luminează în întuneric… Cu dor de primăvară, am chemat cei mai frumoşi fluturi, cu aripi pictate de pensule ale marilor pictori care s-au oferit să mă ajute fără să îmi ceară niciun ban – ei sunt purtătorii mărţişoarelor mele.

Primiţi-i în palme, vă rog, cu delicateţe. Oferiţi-le posibilitatea temporară de a ninge peste tot ceea ce sunteţi, prin zbatere delicată a aripilor, cu fulgi de gând bun…  Se vor întoarce apoi la mine aducând pe aripile pastelate o fărâmă din sufletele voastre… Vă doresc din toată inima să fiţi iubite, dragi dragilor voştri şi niciodată triste…

Iubitei mele Geanina îi depun un sărut lung pe suflet şi pe buze şi rămân în dulce plutire pe marea verde a ochilor ei…TE IUBESC, MINUNEA MEA! Alături de tine trăiesc în fiecare zi o fericire maximă, nesperată… A adiat un vânticel de primăvară în sufletul meu din prima zi în care ne-am întâlnit. Şi a încolţit iubire proaspătă…