mi-a bătut în geam gând primăvăratic
am deschis fereastra
s-a infiltrat în adânc de suflet
spre încălzirea temerilor rebegite
am redescoperit gustul promenadei
alături de propriile planuri
iluziile mele s-au îmbrăcat în florile câmpului
eşecurile au tras aer în piept
şi-au revizuit caietele de sarcini
miroase tulburător a iubire
o percepem într-un mod personal
la nivel olfactiv
iubirea miroase a linişte
a tulpină de păpădie zdrobită între degete
a floare de colţ admirată de la distanţă
pentru a nu-i distruge lumea
iubirea miroase a tine
mă umplu de mirosul tău
atunci când îţi respir părul
mi-aş fi dorit să fiu un parfumier
obsedat de inventarea unei singure esenţe
MUZICHIE – Jim Greeninger -“Recuerdos de la Alhambra” by Francisco Tarrega
SURSA FOTO – ALEX MAZILU
Cristian, multumesc! Am fost convinsa ca am spus inca de ieri de dimineata…
Cu plăcere, o zi bună îţi doresc!
Cu siguranta, e parfumul de care nu te saturi nicicand sa-l inspiri prin toti porii fiintei. Frumos, Cristi, ca de obicei:) Si iti multumesc.
“Porii fiinţei…” – frumos spus… Tare frumos. Acest parfum se insinuează permanent, iar noi nu abia aşteptăm să-l inspirăm…
Parfum de iubire….Ce titlu frumos! Ca primăvara şi ca iubirea!
Bine te-am regăsit, Cristian!
Bine ai revenit, Mariana, mă bucur că ai trecut… Miroase a iubire. Bine de tot.
Frumoase versuri…
Mulţumesc, numai bine îţi doresc…
Parfumul e istoria unei flori…pe asta ți-o fur. Am multe despre parfum, pe aceasta o descopăr acum, mulțumiri! Dacă ai timp, am aici o pagină de iubire parfumată:
http://mirelapete.dexign.ro/2009/11/parfumul-o-provocare-partea-a-xvii-a-parfumuri-povestite-istorii-parfumate/
Vin cu plăcere, mulţumesc pentru invitaţie… Parfumul iubirii este inconfundabil…
“iubirea miroase a tine…” sublim de simplu!
Cred că simplitatea iubirii este cea care primează… De ce ar trebui să o complicăm?
Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 12 « Ioan Usca
frumoase versuri, dar superbe si ale geaninei
Mulţumim, noapte liniştită să ai…
http://noaptebunacopii.wordpress.com/2010/03/15/pentru-o-altfel-de-lume/
[ Am adunat în palme toate lacrimile lumii
şi le-am împletit cu un fir de borangic.
Cununa am adus-o ofrandă Zeului Iubirii.]
O noapte liniştită îţi dorim!
Trebuie să fie suave iluziile acelea înflorate. Ar fi păcat să nu devină totuşi realitate…
Dar ele SUNT realitate… Dulce.
Remarc:”iubirea miroase a linişte
a tulpină de păpădie zdrobită între degete”.
Interesant slalomul. Felicitări pentru carte! Nu cred că ţi-am mai zis, cu toate că am văzut pe agonia prezentarea.
Mulţumesc, Ioan, înainte de Paşte va mai apărea o antologie, la Junimea Literară. Apoi un volum de proză scurtă. Eu şi Geanina dorim să scoatem împreună un volum de poezii, probabil în vară… Seară bună îţi doresc şi îţi dorim!
Pingback: Păstrează-ţi sufletul viu | Raza mea de soare
mmm, ce bine miroase
Bine de tot… Bine de tot…
Eu scrisesem mai demult ca amintirea parfumului e de multe ori mai puternica decat amintirea fiintei…
Extrem de interesant… Şi… real.
Pingback: galerie de pictura japoneza:Shibata Zeshin « my heart to your heart
Dragostea e un sentiment excelent şi înălţător. Dacă mai are are şi feed-back, atunci, limita e cerul.
Vă admir puritatea. Şi ţie şi iubitei tale.
Îţi mulţumim. Într-adevăr, este vorba despre un dulce feedback…
foarte frumoase versuri! Pline de iubire ca de- obicei!
Sa va iubiti mereu asa intens!
Mulţumim la fel, Orianda, fără iubire nu mai există niciun farmec al vieţii…
… de tot mai multe ori ma gandesc la faptul ca poezia intamplarii banale, de zi cu zi, ceas cu ceas, depinde aproape total de urechea spre care se indreapta. Oricat de buna si de sarguincioasa ar fi ea, oricat de pornita s-ar autodeclama, daca urechea spre care a pornit este plina de sebum, sau altceva, ca doar nu mai conteaza intre toate vanturile astea, degeaba are ea idealuri inalte!
nu ii ramane decat sa calatoreasca pana se pierde, sau, pana gaseste urechea care o asteapta. si, pentru ca asteptarea a fost foarte lunga, normal, nici nu mai conteaza cat de sarguincioasa, pornita, autodeclamata este. urechea o astepta, asa ca…..
Este foarte important ca urechea aceea despre care vorbeşti să audă, să întregistreze şi să aprecieze la justa valoare ceea ce aude… În cazul meu şi al Geaninei nu există nimic care să împiedice o comunicare perfectă, la toate nivelurile…
Pingback: Ea era ema… (poiestire) « Vânare de vânt
Sa sti ca love is in the air…cel putin la noi acasa miroase tare bine a dragoste cu nabadai si a dor de duca mana in mana….
Pluteşte, miroase a dragoste cu năbădăi…
O poezie parfumata cu esenta tare de iubire…Foarte frumoasa!
Mulţumesc, o săptămână cât mai bună să ai!
ubirea miroase a linişte
a tulpină de păpădie zdrobită între degete
a floare de colţ admirată de la distanţă – super tare ,
o zi buna lisandru si sa imi opresti si mie un parfum
Bogdane, cum dau de cap şi reuşesc să produc esenţa cum te anunţ. Nu mă las!
Pingback: Acolo,-n tara unde soarele cam uita sa rasara | hobbitia land
Parfum de iubire,Parfum de femeie.Imi amintesc de film.
Parfumul de primavara imi place cel mai mult,e viata,e bucuria de a trai si iubi.
http://www.pulsarmedia.eu/data/media/898/Flowers%20-%200343.jpg
Un parfum cu totul şi cu totul deosebit, aşa este. Mulţumesc pentru fotogfrafie, Gabi…
Cristi,am rasfoit blogurile si nu am dat de loc de evenimentele sangeroase de acum 20 de ani de la Tg.Mures,cand un roman pe nume Eugen Cofariu a fost macelarit de maghiari,ca apoi sa apara ca victima de natiionalitare “maghiara”,cand el este roman,o saptamana minunata !
p.s.ai o melodie.
Uităm mult prea repede ceea ce nu ar trebui să uităm niciodată. Din păcate. Mulţumesc pentru melodie!
Pingback: Patruzeci de mucenici IV « Gabriela Savitsky
Sau oricum primavara iti da o alta privire asupra lucrurilor
O zi perfecta si salutari Geaninei
Mulţumim la fel… Deja observ oameni cu alt tonus pe stradă. Mai ales că în Bucureşti este SOARE!
Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 12 « Ioan Usca
Parfum de iubire…cred ca s-ar vinde bine,ar emana multa vreme in jurul celor care l-ar folosi mireasma florilor din sufletele voastre,fiecare esenta ar purta in ea cate o poveste,si lumea ar folosi parfumul din fiola care i se potriveste…
Sunt convins că m-aş umple de bani dacă aş reuşi să fac un asemenea parfum. Dar parcă asta contează? Parfumul iubirii ar trebui să fie vândut gratis… O zi cât mai bună, Tasha, gânduri bune dintr-un Bucureşti însorit…
Pingback: Lecturile începutului de săptămână. La teatru - Cel care striga in pustie
oau! primavara debuteaza cu succesuri! finalul poeziei e senzational! felicitari! sa fiti iubiti!
Domnule VanGhelie, profit de ocazie pentru a văd dori numai bine, multe succesuri în activităţile pe care le întreprindeţi cu aplomb, realizarea tuturor sarcinilor de serviciu etc. etc. etc. Şi iubire câît mai multă, e mai bună decât orice, te scoală din morţi!
ce dragut……:)
primavara te face uneori haotic si e tareeee bine:)
“Haosul” acesta este de dorit. Îl putem savura fără reţinere…
Primăvara , mirosurile o iau razna . “miroase tulburător a iubire ” şi percepem totul într-un mod foarte personal .
Aşa este… Poate şi de aceea aşteptăm primăvara cu atâta bucurie… Bine, în ceea ce mă priveşte trebuie să spun – de parcă nu s-ar şti – că vin şi după o vară de iubire, şi după o toamnă şi după o iarnă… Primăvara este binevenită!
Ca de obicei ne incanti cu versuri frumoase si sensibile.:)
Bună dimineaţa, o zi bună îţi doresc! Mă bucur că ai trecut.
iubirea miroase a tine
mă umplu de mirosul tău
atunci când îţi respir părul…
frumoasa metafora… noapte buna, la culcare, sau înca nu vi s-a facut somnic?
Giulia, bine ai venit! Uite acum mergem şi la somnic, bebeluşa este deja în pat şi mă invită alături de ea… Îţi dorim o noapte liniştită!
Pingback: Miresme de iubire « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
adie alb feciorelnic de viaţă prin trup
roua-cerului încrustează graţios
pietre şlefuite pe inelul sufletului
metamorfozând rănile în ani lumină
regăsind clipele de tandreţe
tăinuite în cufăr de secol
alături de amăgirile presate
în ierbarul timpului scurs
dar invincibil la întrevederea
cu durerile prinse-n ac de gând
ce dezrădăcinează fiorii prezentului
înmiresmat de prezenţa ta
într-o iubire prognozată de astrologi
suprapunând hărţile vieţii noastre
pe acelaşi cerc zodiacal
populându-l cu planete de dor
care definesc naşterea sentimentelor
printr-un calcul exact pe harta Davison
locul unde NOI ne-am reinventat
înmiresmaţi de esenţele iubirii
Bine ai venit iubire. Simţeam eu că îmi vei aduce un frumos cadou în versuri, o replică pe care să o tot citeşti cu dragostea sub pleoape. Mulţumesc, iubirea mea, gust în fiecare clipă “clipele de tandreţe
tăinuite în cufăr de secol”… Sfârşitul este minunat:
“o iubire prognozată de astrologi
suprapunând hărţile vieţii noastre
pe acelaşi cerc zodiacal
populându-l cu planete de dor
care definesc naşterea sentimentelor
printr-un calcul exact pe harta Davison
locul unde NOI ne-am reinventat
înmiresmaţi de esenţele iubirii”…
Ce spun eu acum, la o primă citire? Că sunt un norocos? Că sunt un răsfăţat? Nu spun. Dar sunt. Te iubesc!
Poţi să vii şi să-mi şopteşti la ureche ce ai de zis.
Răspunsurile le primeşti tot în şoaptă…
Te îmbrăţişez cu toată dragostea, minune de om!
Vin, dragoste, cum să nu vin??????? Mai ales că sunt foarte interesat de acele răspunsuri oferite în şoaptă… Te îmbrăţişez şi eu, minune!!!