adulmec
simţuri intrate în alertă
coamă zburlită
fiecare foşnet îmi spune o poveste
potecile neumblate ale pădurii
erau desenate de labele mele
uneori obosesc
mă trântesc în iarbă
ascult cu urechile ciulite
în poiana mare s-a ridicat un cort
oamenii vin cu circul în sacoşe
miroase a grătare încinse
îmi voi vâna neputinţa
printre cutiile de bere
implorând ploaia torenţială
să spele mizeria civilizaţiei
difuzoare explodează pe ritmuri drăceşti
mie mi se ia dreptul la urlet
evident lupul trebuie să urle
dar numai în şoaptă
e greu să fii lup în păduri asediate
oamenii rânjesc
mârâie unii la alţii
îşi potolesc pofta de sânge
prin sfâşierea propriilor gâturi
MUZICHIE – Wolf Medicine: Native American Flute – Blues Mama Original
SURSA FOTO – white-wolf-sanctuary.com
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Pictura egipteană antică
Frumos scris, ca de obicei.
Mulţumesc mult.
http://noaptebunacopii.wordpress.com/2010/04/12/azi-m-am-impacat-cu-luna/
[...] Iar tu eşti o răsfăţată şi o ingrată. Te-au proslăvit şi te proslăvesc atâţia! Şi tu ce faci? Le furi somnul şi, câteodată, şi minţile. Până şi pe lupi îi faci să urle la tine. [...]
Pingback: Azi, m-am împăcat cu luna « Noaptebunacopii's Blog
e greu sa traiesti cand cei din jur distrug totul
Din ce în ce mai greu… Or să fugă şi pădurile din calea noastră…
Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 8 « Ana Usca
Pingback: Capitalism moral - Cel care striga in pustie
Lupul a-nceput să bea bere la doză, de la o vreme… Cică la PET nu-i sănătoasă (de-aia şi e la jumate de preţ, cred. Adică, lupul crede…
)
Săracu’ lup, îi dai bere la doză… Să fie blondă. Şi Tuborg!
de cele mai multe ori oamenii sunt mai animale ca animalele vorba aia. si e trist, mai ales intr-o tara care ar trebui sa respire cultura, nu miros de mici, gratare si ragaituri de bere din burti libidinoase. pana la urma noi cei cu capul pe umeri o sa ajungem sa ne intelegem mai bine cu animalele.
Nu este o vorbă în vânt. Aşa este – oamenii sunt de foarte multe ori sub ceea ce ei numesc… animale… Mi-aş dori să fie cât mai mulţi cu capul pe umeri… M-am săturat de rânjete… umane.
Pingback: Padurea care danseaza « my heart to your heart