prestaţie temporală pe o scenă nemărginită
numărul artistului neobosit uneşte începutul cu sfârşitul
veţi spune că pretind imposibilul
un eventual punct de pornire înseamnă că odată nu exista timp
presupunând sfârşitul dispare obiectul de activitate al ceasornicarilor
mă amuză discuţia despre paradoxuri
ştiu că timpul nu poate fi tras pe linie moartă
negarea evidenţelor stârneşte râsul
menghina axiomei sugrumă răsuflarea
minutele au şaizeci de secunde
cu toate acestea unele sunt lungi altele scurte
se dilată se comprimă se răsucesc
un contorsionist urmărit de oameni fără timp
aplauzele la scenă deschisă nu-şi găsesc justificarea
nu cereţi timpului un bis
nici returnarea banilor la ieşirea din sală
reprezentaţia continuă
niciun spectator nu este de neînlocuit
şi ne călcăm în picioare la casa de bilete
MUZICHIE - Yngwie Malmsteen – Cavallino Rampante
SURSA FOTO – ALEX MAZILU
Pingback: Omisiunea de nopţi « Ioan Usca
nu cereţi timpului un bis
nici returnarea banilor la ieşirea din sală
reprezentaţia continuă
niciun spectator nu este de neînlocuit
Adevarul la purtator! Felicitari Cristian, nu-mi gasesc ordinea cuvintelor, asa tare sunt impresionata de versurile tale.
Vă mulţumesc frumos… Este o poezie care îmi place şi mie foarte mult, trebuie să recunosc… Spuneam şi într-un alt comentariu că trebuie să avem mare grijă la gestionarea timpului care – îmi permit să spun – ne este alocat…
,,nu cereţi timpului un bis”… extraordinară idee şi îndemn!
Timpul – o dimensiune fără de timp…
Pe axa timpului se înşiră amintirile şi visele…iar spaţilui dintre ele se numeşte dor…
Foarte frumoasă poezia asta cu accente filozofice!
Numai timp frumos, Cristian!
Timpul rămâne de fiecare dată un motiv serios pentru a scrie cât mai multe poezii sau texte. Trebuie să avem mare grijă cum îl gestionăm, tocmai pentru că nu îi putem cere un bis… O seară plăcută, Mariana! Şi numai bine!
Timpul mă pune în încurcătură uneori. Regret că timpul aleargă. Am ajuns târziu să citesc minunatele tale rânduri, dar am avut o săptămână…cum numai tu ştii…
Te iubesc, Lisandru!
Ştiu, iubirea mea, timpul este ingrat cu tine, eu sunt mult mai norocos… Dar mă bucur că treci şi ştiu că citeşti cu sufletul tot ceea ce scriu… TE IUBESC!
Timpul este ceea ce noi facem din el. Ideea e sa nu-i acordam, totusi, o importanta prea mare.
Măcar în poezie trebuie să îi acordăm, totuşi, importanţa care i se cuvine… Oricum ne apasă pe umeri tot timpul…
Mare bataie de cap vad ca ne da la toti timpul asta.
“Daca nimeni nu ma intreaba, stiu ce e timpul, dar daca ma intreaba cineva, nu stiu” citat inexact din Augustin.
O fi citatul inexact, poate, însă esenţa este aceeaşi şi este clară ca lumina zilei. Mulţumesc pentru el…
Ştii ce îmi place?
Timpul nu poate fi tras pe linie moartă. O imagine plastică, deosebită.
Niciodată… Niciodată nu poate fi tras pe acea linie moartă. În rest, totul este posibil… Seară bună, Ioan!
Iti trebuie timp pentru toate si sa pretuiesti timpul.
Problema este că începem să-l preţuim cu adevărat abia după ce pierdem foarte mult din el…
Pingback: Asemeni oamenilor buni | Raza mea de soare
Pingback: Cum ar fi sa mai votam si noi | hobbitia land
Cristi,din pacate timpul nu poate fi dat inapoi,dar amintirile ne aduc in timpul trecut,frumoase,sau urate,VIATA MERGE INAINTE ,o zi frumoasa
p.s.ai o melodie.
Merge numai înainte, niciodată înapoi… Mă bucur că ai trecut să citeşti acest poem, Octav şi mulţumesc pentru melodie…
TONI BRAXTON – AICI
Timpul e nemilos, ne fura bucatica cu bucatica, iar noi suntem neputinciosi….daca am putea sa intoarcem macar ceasul copilariei si tot ar fi ceva…
Spuneam eu mai demult că îmi vine uneori să îl iau şi la palme. Dar degeaba ne agităm, el îşi vede de-ale lui. Aşa că nu ne rămâne decât să avem grijă să nu treacă în zadar peste noi…
Timpul e un dusman prietenos! Nu-ti da cu sapa-n cap dar te sapa pe la spate
Ha, ha, foarte interesant spus…
“nu cereţi timpului un bis
nici returnarea banilor la ieşirea din sală
reprezentaţia continuă
niciun spectator nu este de neînlocuit”
Adevărat grăieşti, adânc şi frumos!
Mulţumesc, Mihaela… Suntem spectatori, iar timpul prestează. N-avem nicio şansă să vedem spectacolul de două ori…
Genial, atât de frumos spus…
Mă bucur că ai trecut şi ai lecturat, Zenna…
Chiar dacă nu las mereu comentarii, nu ratez nicio postare.
Zenna, nu este nevoie să laşi comentarii de fiecare dată, fă-o atunci când simţi nevoia sau când timpul îţi permite… O zi bună să ai!
Stau si privesc scurgerea timpului…
Ochii mintii nu sesizeaza zbaterea in contorsionarea secundelor ce-si modifica forma si dimensiunile precum un Modelino.
Scurgerea secundelor in clepsidra, parca incetineste sau ascunde ochilor nostri, adevarata trecere a timpului.
Mi-au placut foarte mult gandurile tale, Cristian!
Scriam mai demul o poezie în care eram chiar un om-clepsidră. Ceream sprijin pentru a curg împotriva atracţiei gravitaţionale, de jos în sus…
Muzica este superba… la fel ca textul!
Cristian, bine ai venit, trec şi eu pe la tine ca să citesc bancul de joi…
Pingback: Foaie verde matostat, aplaud un plagiat « Andi Bob
Si daca i-am cere’ un bis’…putem ovationa ore in sir, ne putem plange. Poti face orice, nu poti intoarce timpul.
Ii simt fuga . Si? Ma doare . Atat. Durerea se mai uita. Timpul nu uita sa toarca. Cand mai lenes, cand iute de nu poti prinde nimic.
Este falsa ideea ca el iti aduce inteleptire. Poate asa o fi cu unii. Nu simtim la fel. Doar ca nu avem cale de intoarcere. Asta ne este comun.
In rest, timpul curge.
Curge viata.
Singura certitudine este aceea că timpul curge. Nici eu nu sunt sigur că aduce cu el şi înţelepţirea… Mă bucur că ai trecut, Gina!
Timpul – uneori prieten, alteori dusman; un incapatanat fara margini!
O zi frumoasa sa ai!
Zi frumoasă şi ţie, Georgiana… Un încăpăţânat fără pereche, da…
Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit 4 « Caius
Ei, Cristi, ce bine ar fi daca ar putea fi tras pe linie moarta. As mai apuca sa fac si eu cate ceva
..
Sa ai o zi frumoasa!
Eşti în criză de timp,Paul, se simte asta… Spor la treabă, o zi bună să ai!
Ce bine spus”niciun spectator nu este de neînlocuit
şi ne călcăm în picioare la casa de bilete” OARE DE CE? asta ma intreb acum….pentru ca ai dreptate,reprezentatia continua…chiar daca unii dintre noi disparem…
E vorba despre un spectacol care se joacă de-o eternitate. Şi se va juca mereu… Zi bună, Tasha!
Pingback: Donna « Opriti planeta vreau sa cobor!
Permite-mi o completare, te rog: ni le dă gratis, aparent, de fapt sunt pe credit: plata vine abia după…
Mulţumesc.
Ha, ha,e drept că nu scoatem niciun ban atunci când primim timp… Cel mai greu e atunci când ajungi la acel “după”:..
Pingback: La ţel « Ioan Usca
Plăcut la mine.
Specially, “nu cereţi timpului un bis
nici returnarea banilor la ieşirea din sală
reprezentaţia continuă
niciun spectator nu este de neînlocuit
şi ne călcăm în picioare la casa de bilete”.
Normal că ne că înghesuim la casa de bilete, că timpul e parşiv, ni le dă gratis.
Cu prietenie,
Adela
Numai bine, Adela, o zi bună să ai, mă bucur că ai trecut şi ai lecturat acest poem…
Pingback: Iubire de poveste « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
Pingback: Galerie de pictura Thomas Hart Benton « my heart to your heart
Uneori imi doresc sa dau timpul inapoi, dar numai pentru acele momente de bucurie, fericire.
Asta am dori şi noi. Dar nu se poate, oricât de mult am dori asta…
din pacate, si din fericire totodata, tocmai acest concept ne da bataie de cap. el ne face sa ne simtim viata traita sau nu. el ne subjuga si ne supune asteptarilor. el ne ajuta sa zburam spre cei pe care ii iubim.
stiai ca in cultura Tanala nu exista cuvintele trecut, prezent, viitor? lumea lor se imparte in manifesta si nonmanifesta. ma intreb daca asta ii face mai fericiti.
Angela, scuze că am răspuns aşa de târziu, cred că am ratat comentariul din cauza vitezei, abia acum m-a atenţionat Geanina.
Lupta cu timpul este permanentă, nu are cum să se încheie vreodată. Dar este o luptă pe care o pierdem din start, aşa că ne obişnuim cu ideea.
Mulţumesc pentru informaţiile lăsate, nu le ştiam.
O seară bună îţi dorim!
Vezi ce bine este sa ai un ajutor potrivit?
Aşa este, aşa este…