OMUL ŞI LUPUL

Omul este singurul animal care se consideră bogat în proporţie cu numărul şi voracitatea paraziţilor săi – George Bernard Shaw
_____________________________________________________________

Ieşise din lumea lui pentru a adulmeca o altă lume. Stătea la liziera pădurii, cu blana zburlită de vântul unui noiembrie aducător de viitoare iarnă şi ridicase botul umed către mirajul unei ferme situată peste fâşia de asfalt care unea, pe o altă orizontală, alte lumi. Sceptic, Lupul privea civilizaţia de peste drum cu aerul unui cunoscător al naturii virgine, pe deplin conştient că a interfera cu ceilalţi nu putea însemna decât abandonarea principiului supremei libertăţi. În spatele său, ascunsă printre copacii seculari, ferită de priviri indiscrete şi refractară la tot ceea ce înseamnă intervenţie umană, Lumea Pădurii aştepta tăcută reîntoarcerea animalului îndrăzneţ. Vegheat de tufişuri ca de nişte mâini protectoare, Lupul prelungea dureros aşteptarea, îşi forţa norocul şi avansa, pas cu pas, către lumea de dincolo de drum… Vroia doar să afle mai mult despre ea, atât şi nimic mai mult…

Din cealaltă lume, Omul, crezându-şi ameninţată zona de influenţă, pregătise tacticos carabina şi ochise îndelung. Pentru o secundă, Omul şi Lupul, două lumi paralele, se priviseră în ochi. Apoi…

Când geamătul Lupului s-a ridicat deasupra pădurii, pâraiele vesele au vărsat lacrimi grele peste pietrele spălate de-a lungul sutelor de ani. Ramurile copacilor seculari s-au aplecat către pământ, steaguri vii în bernă, iar Lumea Pădurii a păstrat un moment de reculegere. Cu Lupul la picioare şi cu o sclipire sălbatică în ochi, Omul şi-a aprins o ţigară, fără să înţeleagă că dărâmase, cu un singur foc, o altă posibilă punte dintre două lumi paralele…