EU, TU, NOI…

Cuvintele nu le fac academicienii în academii, ci oamenii de pe stradă. Autorii dicţionarelor le capturează aproape întotdeauna destul de târziu, le îmbălsămează în ordine alfabetică şi, în multe cazuri, abia când nu mai înseamnă ce gândiseră inventatorii lor – Gabriel Garcia Marquez

Din mine muşcă viaţa precum marea
Şi mă simt mal călcat de rugăminţi,
Îmi curge vânt prin vene şi am sarea
Întipărită-n tâmplele fierbinţi…

Din mine muşcă viaţa ca din pâine
Şi muşc şi eu din ea, în orice zi,
Înfometat de tot ce va fi mâine,
Atunci când, zâmbitor, voi asfinţi…
Din mine muşcă timpul, prin obsesii,
Şi sunt prizonierul temporal,
Plătind tribut absentelor depresii
Privind le noi prin ochelari de cal.
Din tine muşcă patimă aprinsă,
Îţi lasă-n suflet tatuaj de jale,
Refuzi să mi te laşi de somn cuprinsă,
Şi mă adormi cu gândurile tale…
Visez să mi te duc spre alte locuri,
Visez să mi te plimb sub clar de lună,
Să hoinărim ca doi nebuni prin docuri
Tot căutând ieşirea cea mai bună
Şi-o barcă desfăcută de la dană
Ca să vâslim spre capăt de pământ,
Să oblojim şi sufleteasca rană
Făcută de un gest sau un cuvânt.
Din mine muşcă spaţiul prin comete
Ce vin şi se lovesc de pieptul meu,
Eu râd şi dau cu pumnii în perete
Şi îl invit la noi pe Dumnezeu…
Din tine muşcă îndoiala, poate,
Că vrem s-avem ce nu putem avea,
Că nu se mişcă lumea ca pe roate
Şi existenţa e atât de grea…

Dar fac un pact, acum, cu toţi nebunii,
Cu-aceia care văd paharul plin
Şi iar îţi spun, sorbind lumina lunii,
Că te iubesc, frumoasa mea, deplin…

MUZICHIE – Depeche Mode Playing Enjoy The Silence Atop The WTC