DE-ALE CHEFLIILOR – Pe diverse teme

- Viață de artist, noaptea vesel, ziua trist!
Soarele se tolănește leneș peste umbreluțele colorate care populează terasa, iar mesenii afișează expresii optimiste. Se apropie vara cu pași repezi și totul pare privit dintr-o altă perspectivă, mult îmbunătățită.
- Păi, da, Sandule, că noaptea e cu dansuri și cu beuturi, dar ziua vine cu dureri de cap, asta ai vrut să spui! Te-am citit imediat…
Sandu Șpriț s-a așezat strategic între Gore și Gicu, în așa fel încât să-i poată controla pe amândoi. Dacă va fi cazul – i-a anunțat de la bun început – vă dau și coate ca să vă reveniți, în ultima vreme v-ați luat-o în cap, nu mă mai știți de jupân. Auzind replica lui Gicu, Sandu își trage o palmă peste frunte.
- Gicule, dragule, complectările tale sunt exact ceea ce ne trebuie la această sfântă masă încărcată cu de-ale gurii, la băutură mă refer, că ea este temelie. Mâncarea este fudulie, ceea ce dorește să ne anunțe și onor guvernul de care eram eu mândru până mai ieri. Recunosc. Cică ăștia ai mei, portocalii, taie salariile și pensiile. 25 la sută, 15 la sută. L-ați văzut pe Băselu`, a ieșit la rampă, ministrul Muncii habar nu avea, făcea pe mortu` în păpușoi. Vă imaginați că va fi trist, nu sunteți fraieri. O să bem din amintiri, că pe datorie nu ne dă nimeni.
Gore toarnă în pahare.
- Luăm credit pentru nevoi personale, ne scoatem. Ce, băutura nu e o nevoie personală? Viață de artist, voi fi și eu ziua trist! Iar noaptea o să visez butoaie pline lângă care să mă-ntind cum se-ntinde șarpele la soare…
- Tu ești trist de când ai venit pe lume, ai o tristețe întipărită pe figură, ții minte ce moacă aveai când te-ai nenorocit?
Gicu știe unde bate Sandu, așa că îi sticlesc ochii de bucurie și intră imediat în horă.
- Oho, curgeau apele de pe el în șiroaie reci, iar popa zicea că bărbatul și femeia să fie împreună și la bine și la rău. Mireasa, săraca, făcea fețe-fețe, credea că-i leșină mirele, noroc că trecuseră deja pe la starea civilă, deci se putea numi și văduvă la ieșirea din biserică. Băi, Gore, lumea venise pregătită pentru dixtracție, iar tu mai aveai puțin și făceai deschiderea la parastas. Ptiu, stăteam în spatele tău și te sprijineam cu-n deget, ca să nu cazi pe spate. Că a mea a și zis: O fi băut, săracu` Gore al nostru, e emoționat… Erai emoționat, craiule?
Simțindu-se introdus la mijloc, cum se spune, Gore preferă să toarne din nou în pahare, fiindcă discuțiile la cârciumă provoacă întotdeauna o sete teribilă…
- Ați plecat de la taxele lu` Boc și de la dictatura lui Băsescu și-ați ajuns la nunta mea. Cu haltă în cârciumă, cine mai e ca voi, la glume proaste nu vă întrece nimeni?! Mă luase cu rău pe la stomac, mă strângea papionu`, poate de la fumul din biserică mi se trăgea, erau prea multe lumânări aprinse. Da` aveam și emoții, că nu știam dacă vine lumea la nuntă. Nunta e loterie, după cum știți și voi… Te trezești cu mesele goale de plângi la tortu` miresei, iar la luatul voalului chemi smurdul. Înainte mai era cum mai era, da` acu` e și mai nașpa situația, am auzit că vrea al lu` Mitică să se însoare, cu aia mică și fâșneață a lu` Smarandache de-a fost pompier și era să-și dea foc la casă când a adormit cu țigara aprinsă, cică la restaurant iau ăia pielea de pe tine. Tot Boc e de vină. Plus Băsescu, Sandule, că tu i-ai adus pe capul nostru, votul tău ne-a pus capacul… Ne scot ăștia ai tăi și din cârciumi, că-mi vine să le zic de dulce, da` îți respect alegerea politică, sunt democrat…
Coincidență sau nu, din boxe răsună melodia ”Ia-ți mireasă ziua bună”. Sandu le face semn să asculte și duce un deget la tâmplă. Pare Gânditorul de la Hamangia, varianta bodegă de cartier. Gore și Gicu duc paharele la gură. Iar Gicu oftează…
- De la tată, de la mumă, de la frați, de la surori, de la grădina cu flori… Bine că nu m-am născut mireasă, e cam trist. Mai bine ginere, am avut și bani în piept, și lăutari de-ăia buni, că nu era ca acu` cu digei. Nuntă serioasă. Și eram frumos, că și la mine la nuntă ați venit… Bă, și ce s-a jucat! Numa` hore și sârbe, trei cămăși am schimbat…
Panta amintirilor devine din ce în ce mai abruptă, iar Sandu se lasă pe spate…
- Două le-ai schimbat de la dans, că țopăiai ca apucatul, erai vascularizat, iar pe a treia ai pus salata de vinete din roșie, că și tu aveai emoții, îți tremurau mâinile, cred că a fost greu până ai strâns mireasa în brațe după nuntă, nu aveai control. Ehe… Parcă azi a fost și nunta mea. Tânăr, în putere, cu viitoru-n față, cu adolescența plină de coșuri în spate. Nuntă ca-n povești, iar mireasa o splendoare. Vrusese tac-su să fie fată mare la nuntă, da` nu m-am pus la mintea lui. Săracu`, cu ideea asta s-a dus dincolo, că n-am vrut să-i stricăm bucuria, noi făcusem rodajul anticipat. Ascultați la mine, că și ăsta este un semn dacă ne apucarăm să discutăm despre nunțile noastre.
- Dar despre ce-ai vrea să discutăm, despre înmormântări noastre? Nu ne cântă ăștia ai tăi prohodul pe mai multe voci?
- Gicule, lasă că și ăștia de la pesede nu mai pot să facă nimic. Miting de unu mai, au băgat-o pe-aia cu pinguinul Boc și gata. Nu așa se schimbă lucrurile pe aici.
- Da` cum se schimbă, Sandule, se schimbă dacă dă Udrea din fund pe litoral?
Gore dă paharul peste cap.
- Am auzit că au cheltuit românii în draci de unu mai, cică n-are lumea bani. Au sărit milioanele de euroi uite-așa, precum plătica. Are românu` bani de distracție, e descurcăreț de la mama lui, face un nod și se descurcă. Trece și peste guvernarea lu` pinguinu`, ce zici, Sandule?
Interpelatul preferă să tacă. O vrăbiuță ciripește pe streașina locantei, iar adierile de vânt răcoresc frunțile înfierbântate. Miroase a mici, iar dintr-o curte învecinată se aud râsete sănătoase.
- Uite, lumea râde. Așa că nu e dracu` chiar negru nici cu portocaliii mei. Da` ne înrăim, a intrat unu` cu un cuțit la pireus banc, ăia nu aveau pază că e criză și a săltat banu`. Vă dați seama? Cu un cuțit, ne batem joc și de ideea de jaf la bancă… Am auzit un termen, cică demitizăm jaful. Mai bine ne matolizăm și ne aducem aminte cum era pe când ne-nsuram, m-a apucat melancolia de urechi. Viață, viață, ești subțire ca o ață…
Cei trei ciocnesc paharele cu mare foc, iar Gore dă să verse o lacrimă. Se oprește la timp fiindcă observă privirea dezaprobatoare a lui Sandu Șpriț. Dar înghite cu noduri… Sună un telefon mobil. Răspunde Sandu, al lui era… Îl duce la ureche, ascultă fără să spună nimic, apoi strigă ”Am înțeles, să trăiți”! Și continuă:
- A zis nevastă-mea să ne grăbim, că am cam lungit-o, iar la întoarcere să iau neapărat făină de la butic. De-aia ungurească, cică a lor e mai bună decât a noastră. Hai noroc! Viață de artist, noaptea vesel, ziua trist. Dacă sunteți cuminți vă invit la o felie de cozonac… Mai vorbim de nunțile noastre, poate dansăm și pinguinul în sufragerie…

SURSA FOTO – petruandrei.files.wordpress.com; blogderas.ro; f-jokes.com