DE-ALE CHEFLIILOR – APARATUL FOTO

LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CARE ÎŞI SĂRBĂTORESC AZI ZIUA NUMELUI!

- …Măi, Sandule, de ce eşti tu aşa indispus dacă Gore şi-a luat cu el aparatul de fotografiat? Aş putea să confirm public că te prezinţi relativ fotogenic, aşa că nu va râde nimeni de urechile tale clăpăuge şi de părul dat la rindea…

Sandu Şpriţ, roşu la faţă precum racul fiert, trage cu o mână de aparatul de fotografiat al lui Gore, în timp ce acesta trage în sens opus. Cu mâna stângă. Cu mâna dreaptă duce şi halba la gură şi continuă să bea. Între cei doi, Gicu pozează în mediator, motiv pentru care i-a şi anunţat că pretinde câte un rând de la fiecare…

- Gore, lasă aparatul, când îţi spun, că se numeşte atentat la viaţa mea privată dacă mă tragi poză! Gore, dă aparatul, îl duc la bar până plecăm, nu am nevoie de poze compromiţătoare, cu sticla-n faţă şi ochii tulburi… Voi nu vă daţi seama cum arăt eu atunci când sunt matol, fiindcă sunteţi mai beţi decât mine, dar a mea numai o astfel de fotografie nu ar vrea să vadă, e destul că îmi deschide uşa şi mă întreabă unde ai băut, Sandule? Iar eu îi răspund serios că în gură, mami… Gore, să n-am parte de facturi dacă nu mă ridic şi solicit oficial şi imperativ excluderea ta din această adunare de oameni cinstiţi. Şi beţi. Adică şi cinstiţi şi beţi – acesta este idealul… Gore, potoleşte-te, nu mai trage, îţi dau un vot de blam peste ochi şi îţi torn şi halba-n cap…

Gore soarbe încă o dată din halbă şi râde cu gura până la urechi.

- Păi lasă tu aparatul, Sandule, că e aparatul meu. Nu e bun comun. Dacă mi-l iei se cheamă că este furt din avutul privat şi atunci s-a terminat cu viaţa ta privată, poţi să fi chiar privat de libertate… He, he, nebunule, ai băut după Băselu’, numai el aleargă fotografii şi cameramanii sau îi exclude din zona sa de interes… Adică alerga, că acum stă ascuns în spatele zidurilor înalte şi face mişto de sindicalişti. Lasă, mă aparatul, că e şi scump şi digital şi nou-nouţ, din ştoc, are şi zum şi lentilă ţais, rămâi lefter dacă trebuie să-mi achiţi contravaloarea. Şi nu mai ai cu ce să plăteşti ratele alea la sandero, că ai vrut sandero, loganu’ tip vechi nu ţi-a mai plăcut. Ai luat plasă, Sandule, cât eşti tu de descurcăreţ, sandero consumă de zici că ăia de la renó i-au pus două motoare, nu unul…

Gicu intervine, mult mai hotărât. Le dă peste mâini celor doi şi prinde aparatul de fotografiat chiar înainte ca acesta să se lovească de betonul terasei.

- Ei, uite, există un Dumnezeu al aparatelor de făcut poze, bag eu de seamă şi mă minunez de viteza de reacţie pe care am avut-o, omul potrivit la locul potrivit, noroc cu mine, acu’ trebuie să daţi de două ori câte un rând! Parcă aţi fi copii, zău ăşa, se mai uită şi lumea la noi, îşi dau coate străinii de cârciumă, că au apărut feţe proaspete. Ce exemplu dăm noi celor abia veniţi în acest stabiliment al pierzaniei şi al regăsirii de sine prin aburi de alcool? Vai de capetele voastre – seci, de altfel! -, Gore se crede paparáţi de când a intrat pe poartă, a pozat şi musca-n zbor şi berea din halbă, iar tu, Sandule, te simţi vedetă care nu vrea să fie deranjată de fanii dezlănţuiţi. Du-te fuguţa la clic sau la libertatea, la cancan, la vip, pozează pe prima pagină în izmene sau în chiloţi cu mânecuţe şi abia atunci te poţi numi şi tu vip… Nu te prea ajută faţa, dar nu contează, e ţara plină de vipuri cu moace de ciorditori cu ştate vechi de serviciu… Ei, comedie… Vine omul să asculte trilul lăutarului şi clinchetul paharului şi voi… Ia, gata, sailăns pliz, finita la comedia, ză end… I-auzi aici… Te cunoşti după sandale, cenuşăreasooooo, că eşti fată de locale, cenuşăreasoooo, te cunoşti după papuci, cenuşăreasooooo, eşti şucară şi mă duci, periculoasooooo… Bă, mare melodie a fost asta acu’ nişte ani, o aveam şi pe casetă de-aia cu bandă de magnet, o puneam când plecam în cursă şi nimeni nu putea să-mi zică nimic, că munceam. Uite-aşa roteam de volan, uite-aşa înghiţeam kilometrii patriei noastre dragi, uite-aşa săltam pe transfăgărăşan cu remorca după mine… Şi-mi cânta azurul la ureche şi făceam cu ochiul la cucoanele de pe margine…

Gore şi Sandu ciocnesc paharele în semn de împăcare, apoi se uită curioşi la Gicu.

- Da’ ce căutai tu pe transfăgărăşan, duceai legumele la înaltă altitudine? Că legume cărai… Şi aveai cucoane pe marginea transfăgărăşanului? Gicule, ai încurcat transfăgărăşanul cu centura şi cucoanele alea cu fătucile de la margine de Bucureşti…

Sandu comandă încă o sticlă de Tămâioasă, în vreme ce Gicu face pe bosumflatul…

-          Hai, Gicuţă, tată, că-ţi trece, îl punem pe Ploieşteanu să cânte vânzătoare de plăceri te mai calmezi. Gore, ia fă-i o poză, şi să scrii pe spatele ei 2010, atunci când beam cu criza la masă, iar Gicu visa la transfăgărăşan şi cucoane autostopiste…

Bliţul lui Gore îl orbeşte temporar pe Gicu, iar acesta duce mâna la ochi şi oftează.

- Habar nu aveţi, nici tu şi nici Gore. De un’ să ştiţi voi cum e cu transfăgărăşanu’ dacă aţi avut muncă de birou? Râdeaţi de clasa muncitoare, las’ că ştiu eu, alţii la şaibă, volan şi strung, voi la cafele şi tras mâţa de coadă… Şi secretarele… Ia să fi luptat ca mine, cu volanul, o viaţă întreagă, acu’ povesteaţi şi voi despre serpentine şi cucoane… Mai bem sau ardem gazul de pomană? Gore, dă un rând, până nu-ţi vând aparatul pe-un kil de ulei de măsline, că nevastă-mea a renunţat la bunica, cică nu mai are gustul de altădată… Aşa o fi, că eu beau mai mult bere, ulei nu gust! He, he, nici bunica nu mai e ce-a fost…

SURSA FOTO – piccat.com; al13lea.wordpress.com