Omul este singurul animal care roşeşte, ori ar fi potrivit să o facă – Mark Twain
am primit vizita lupului arctic
îşi plângea zăpezile topite
în privirea sticloasă era ţintuit
gerul pierdut
mirosea a noapte polară năpârlită
încălzirea globală induce frisoane
mi-a urlat în ureche
a cerut ceai cu gheaţă
întreba de unde poate cumpăra
un aisberg la mâna a doua
i-am mârâit că o astfel de dorinţă absurdă
nu poate fi îndeplinită
în magazinele second hand poţi găsi
blugi cămăşi şepci adidaşi
prosoape de baie
eventual şosete purtate
gheţarii
aurora boreală
nu se vând la pachet
prietene
dacă ajungi să semeni cu oamenii
nicio altă eră glaciară
nu te mai salvează
SURSA FOTO – deviantart.com
Pingback: Clişeu27: prima zi de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
ultima strofă e absolut genială…
Mulţumesc, Ioana, se pare că acele ultime versuri ale poemului au fost considerate extrem de penetrante. Şi mă bucur că s-a întâmplat aşa…
Pingback: El Comandante… « Dispecer Blogosferă
Pingback: LESBIANA « World of Solitaire's Blog
Cristian, finalul e bestial. Nu te dezici.
Mulţumesc, Ioan, mă bucur că ţi-ai făcut timpsă treci şi să citeşti poemul…
Pingback: Diversitate « Ioan Usca
Pingback: Sondaj GSS – românii încep să vadă? « Un blog cu atitudine
superba postarea
Mulţumesc, duminică plăcută în continuare!
Foarte interesant citatul ales, felicitari!
Mulţumesc.
Poemul este tare frumos, dar respiră multă durere… în mare parte lupul ne vorbește despre greșelile oamenilor… trebuie să recunoaștem că purtăm o bună parte de vină pentru grăbirea procesului de încălzire globală. Lupul alb din acest poem îmi aduce aminte de străbunii noștri traco-daci care îl identificau pe Zamolxe / Apollo cu Marele Lup Alb iar ei își spuneau Fii Marelui Lup Alb. Așadar, acest lup devine parte integrantă din noi și de oriunde ar veni este un musafir drag sufletului nostru.
Atunci când scriu astfel de poeme în care lupul este personajul principal mă gândesc şi eu de foarte multe ori la Marele Lup Alb… Poate şi de aceea am un sentiment aparte în relaţia cu lupul… O după amiază plăcută îţi doresc, la bună recitire!
Pingback: Cum spuneam, am comis-o! « Noaptebunacopii's Blog
…animalele ne cer de multa vreme ajutorul…cine le aude?…e atata rece peste tot…
Nu le mai aude nimeni, suntem atenţi la cu totul şi cu totul altceva…
Cristi…NU cred…oare basescul …roseste
,hahaie 
p.s.ai o melodie.
Băsescul nu mai roşeşte de multă vreme, sunt convins de asta… Mulţumesc pentru melodie, Octav, am să-l iau de la tine pe Banderas…
umanizarea lupului si salbaticirea omului… inversare de roluri, atunci cand omul uita sa respecte natura…
Avem părerea complet greşită că natura se poate repara de fiecare dată singură…
f faina…
incepe sa ma fascineze si pe mine ideea de lup, si asta doar de la tine din poezie si texte…
zi frumoasa sa aveti:)
Poate că ar trebui să ne aducem aminte mai des de ei. Dar şi de alte animale. Lumea lor este fascinantă, însă se restrânge pe zi ce trece… O zi frumoasă îţi dorim şi noi!
Pingback: Legende urbane: metroul Drumul Taberei « Un blog cu atitudine
Pingback: Nefericitii fericiti! « Orry
Şi pe aici se preumbla un lup arctic . Ştiam nişte văgăuni în care gheaţa nu se topeşte niciodată şi l-am îndrumat într-acolo . Sper să fi ajuns cu bine . Cu aurorele boreale stăm ceva mai prost .
Dacă a ajuns la văgăunile acelea atunci totul este ok pentru el… Aurorele boreale nu pot fi produse în laborator, din păcate…
“dacă ajungi să semeni cu oamenii
nicio altă eră glaciară
nu te mai salvează” – finalul e cireasa de pe tort. Ref la “poemele lupului”, le citesc cu mare placere, chiar daca nu comentez de fiecare data. Bafta la scris!
Baftă şi ţie, adevărul este că nu putem să comentăm întotdeauna. Dar asta nu trebuie să fie o obligaţie, ci o plăcere… La bună recitire!
Pingback: oricum primăvara asta este… deghizată de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Un pictor danez:Carl Bloch « my heart to your heart
Nu are cum sa semene cu oamenii acel lup arctic,Din pacate, sunt din ce in ce mai putini si s-ar putea sa dispara din cauza oamenilor.
O duminica frumoasa!
Duminică frumasă, Gabi… Trăiesc şi lupii dramele lor. Din acest punct de vedere se aseamănă – uneori – cu oamenii…
Pingback: Criogenie – Sânge balcanic (85) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Grădina Labirint « Cristian Dima
Mai stii ce-o veni maine?
Din second vom lua
Poate felii de paine
Taiate la rindea,
Un fum de la tigara
Pastrat in eprubeta
Si-o inima amara
Vrajita de-o bagheta…
Noapte buna dragii mei!
Noapte bună îţi dorim şi noi, tocmai trăsesem încă o dată cu ochiul la blog… Şi am văzut că sosise un comentariu de la tine… Fum de la ţigară păstrat în eprubetă – chiar mi-a plăcut ideea aceasta…
Pingback: ca la un curs… de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
ca de obicei, plăcut impresionată de acest lup!
aştept volumul lupului.
trebuie să ajungă şi la mine
o noapte liniştită!
Dacă se vor aduna mai multe poeme – deja s-au strâns câteva – atunci cu siguranţă se va pune problema unui volum “Poemele Lupului”. Îmi place ideea…