________________________________________________________________________
“Dacă n-ai vrea să fii decât fericit, ar fi uşor; dar vrei să fii mai fericit decât alţii şi asta este aproape întotdeauna greu, pentru că suntem încredinţaţi că ceilalţi sunt mai fericiţi decât în realitate” – Montesquieu
________________________________________________________________________
Ţi-am presărat în păr nisip adus de mare
Şi am prins la gâtul tău colier de scoici
Culese de pe o plajă însorită
A unei insule pustii…
Te-ai înfiorat şi şoaptele-ţi catifelate
Mi-au confirmat ceea ce nu aveam puterea să recunosc:
Trăiesc în romantism vehement,
Romantismul mă consumă frenetic din interior,
Iar eu mi-l injectez în suflet
Prin intermediul ochilor tăi.
În jurul nostru este presărat praf de uitare
De către pragmaticii noului mileniu,
Ni se administrează calmante
Pentru a nu ne revolta împotriva prostului gust
Şi ni se promite că vom trăi mai bine
Dacă acceptăm să declarăm
Sub semnătură
Că nu vom mai visa frumos…
Tu eşti singura alături de care
Urmăresc spectacolul grotesc al vieţii mizere
Râzând în hohote…
La gâtul tău,
Colierul de scoici culese de pe o plajă pustie
S-a transformat în colier de perle
Şi am mers mână în mână,
Spre lumina lunii,
Călcând pe valuri atenţi, cu grijă,
Pentru a nu şifona cumva spuma albă
A gândurilor noastre…
SURSA FOTO – www.gnet.gs/blogger/green-eye.jpg
Pingback: André Derain, pictor francez reprezentant al fauvismului « my heart to your heart
Pingback: Rosu « Ҩ Gabriela Elena
mi s a facut un dor de mareeeee si cred ca anul asta nu mai ajung:( superbe versuri
Sper să ajungi, totuşi… O zi bună să ai!
mai fericit decat altii?
cred ca esti cel mai fericit dintre noi toti cu o asa iubire….:)
Adevărul este că îmi trăiesc fericirea asta în fiecare zi. E minunat! Vă doresc zile cât mai frumoase şi iubire deplină!
“Râzând în hohote…
La gâtul tău,”
daaaaaaaaaa…asta am simtit si eu azi…iubirea invinge orice……..distanta, timp, rautate, boli….tot ceea ce nu ar trebui sa existe, dar daca nu ar exista ura…nu am stii cum arata iubirea…
Există întotdeauna şi reversul medaliei, nu? Totuşi, prefer să las ura în uitare şi să mă dedic permanent iubirii… O zi bună să ai!
Gânduri la fel de frumoase precum iubirea pe care o trăiţi. Aveţi norocul că v-aţi întâlnit, că sunteţi împreună şi că ne puteţi oferi şi nouă un strop din frumuseţea iubirii voastre. Mă bucur că mai întâlnesc oameni romantici, care ştiu să înţeleagă iubirea cu sufletul.
Îmi doresc şi ne dorim ca lumea asta să fie plină de oameni romantici. Nu cred – n-am crezut niciodată – că romntismul poate deveni o noţiune desuetă. Şi tocmai din această cauză nu voi renunţa şi nu vom renunţa să scriem despre iubire… Ne plac foarte mult oamenii care apreciază astfel de texte… Şi totuşi, există iubire… Îţi dorim o seară cât mai liniştită, cu multă iubire în gânduri!
Pingback: Se poate! Chiar se poate! « Un blog cu atitudine
Aveti grija de voi si de povestea voastra minunata de dragoste. Paziti-o pentru ca foarte rar, in viata se intampla sa iti gasesti sufletul pereche. Unii il cauta toata viata si nu il gasesc. Altii il gasesc si risipesc momentul. O seara buna va doresc si eu, dragilor!
Avem grijă mare, Gabriela, altfel nu se poate… O iubire trebuie protejată de multe rele, aşa că atenţia trebuie să fie mărită. Ne bucură aceste gânduri bune pe care le primim. îţi dorim şi noi să ai parte numai de bine şi de multă iubire!
“Ţi-am presărat în păr nisip adus de mare
Şi am prins la gâtul tău colier de scoici
Culese de pe o plajă însorită”
Imi pare o evadare din conventional, pe laguna albastra a sentimentelor pure. Soarele, lumina, caldura, valurile, gandurile, iubirea sunt lucrurile pentru care viata merita sa fie traita cu bucurie si cu fericirea momentelor simple. Mi-a placut. E minunat ca va inspirati reciproc. Ma bucur pentru voi.
Această inspiraţie cotidiană vine, într-adevăr, pe fondul unor sentimente trăite până la maximum şi de mine şi de Geanina… Încercăm – chiar dacă uneori este foarte greu şi se doreşte încă împiedicarea acestei relaţii – să ne vedem de iubirea noastră şi de pasiunea literară. Dacă reuşim să producem texte cât mai bune este cu atât mai frumos… O seară bună îţi dorim!
Pingback: Cafeaua încălzită la cooler « Călin Hera. PA-uri şi mirări
“Ni se administrează calmante
Pentru a nu ne revolta împotriva prostului gust
Şi ni se promite că vom trăi mai bine”
Eu deja am facut aletgie la acest gen de tratament! Insa, se pare ca altul nu prea exista. Decat ceea ce promovati voi, adica tu cu Geanina: dragostea dezinteresata. Aceasta, insa, devine tot mai mult deturnata de la aspectul ei esential. Totul este trunchiat si perimat, incat am ajuns sa ne indoim si de lucrurile frumoase care ni se intampla…din cand in cand. Mai ales daca stim sa ni le facem singuri!
Mulţumesc pentru vizită. Într-o lume dură s-ar cere măsuri dure. Numai că oamenii moi nu au cum să le ia. Cel puţin deocamdată suntem conduşi de oameni moi. Iubirea are un mare rol – acela de a-ţi oferi în fiecare zi puterea să mergi mai departe… Sper ca dragostea dezinteresată nu să nu devină, încetul cu încetul, un fel de Fata Morgana…
Esti iremediabil “pierdut” in ochii Geaninei, indragostiti fiind amandoi de mare, nisip si coliere de scoici ce daruiesc soaptele marii indragostitilor.
Iremediabil. Este cuvântul cheie. Şi mă bucur că te-ai gândit la el…
Vezi, din cauza unora ca voi, nu am plecat din Romania!
Va rog sa existati dragilor…
Foarte frumos spus. Suntem convinşi că există iubiri mari şi că oamenii pot să gândească şi frumos atunci când deschid ochii dimineaţa… Zi bună!
Colierul de scoici culese de pe o plajă pustie
S-a transformat în colier de perle
Adevarat ca atunci cand iubesti, totul pare mult mai frumos decat e… si nimic nu poate inlocui sentimentul asta
Corect şi dătător de speranţe. Iubire, iubire, iubire – la asta se rezumă totul… Gânduri bune!
Superba si poezia, superba si fotografia, superba si muzica! Sa-ti fie si ziua la fel de superba!
Pupici Janinului!
Pupicii vor ajunge imediat la Janin, Georgiana, mulţumim pentru trecere şi gânduri… O zi superbă îţi dorim şi noi!
“Urmăresc spectacolul grotesc al vieţii mizere
Râzând în hohote…”
ce motive sa imi gasesc si eu ca sa pot sa nu mai vad mizeria care creste cu fiecare zi care trece?
Suparat cum sant, am tras concluzia ca doar asa poti sa treci printre porcariile pe care le intalnesti in fiecare zi. Sant suparat, poate din acest motiv m-a surprins acest “ras in hohohte”. Pur si simplu, vine din alta lume!
Pe mine mă ajută iubirea pe care o port Geaninei şi ideea extraordinară că sunt iubit de o femeie care a reuşit să pătrundă până în adâncul sufletului meu. Numai astfel pot să râd în hohote în faţa mizeriei cotidiene şi a ipocriziilor care scot capul de după colţuri…
Doamne ce frumusete!
Colierul de scoici culese de pe o plajă pustie
S-a transformat în colier de perle
Şi am mers mână în mână,
Spre lumina lunii,
Călcând pe valuri atenţi, cu grijă,
Pentru a nu şifona cumva spuma albă
A gândurilor noastre…
Cred ca fericirea este la indemana oricui, dar nemultumirea il face pe om sa nu o vada.
O zi speciala cu bucurie in suflete si o stare de multumire va doresc dragilor mei Cristian si Geanina!
Iar noi vă trimitem toate gândurile noastre bune… Iubirea – trebuie cântată în fiecare zi. Aşa a fost cântată de la începuturile lumii şi tot nu ne plictisim. Să aveţi o zi cât mai bună!
tre dare stângace: vintul aduce oase și amintiri din paradis, foșnind flori, devin, prin deșert, râzând de moarte, carne vie, nouă perle. interfața aer-apă spumegă idei
Claudiu, bine ai venit şi aici, numai bine îţi doresc! Baftă în toate!
Cristi,superba melodia lui Nicu,….Numai noaptea!,o zi frumoasa!
p.s.ai o melodie.
O zi frumoasă şi ţie, Octav, numai bine! Mulţumesc pentru melodie!
Pingback: Edwin Arlington Robinson (1869-1935) – Crez « Orfiv
Foarte buna alegerea melodiei, Cristi, uitasem de ea. uneori imi pare ca noi insine am locui intr-o scoica, din care privim, adapostindu-ne perla (sufletul), catre valuri cand line, cand grele. Vezi tu, atunci cand vei renunta la vise, perla ta va deveni doar un alt bob de mal…
Eu sper din tot sufletul ca renunţarea la vise să nu se materializeze niciodată… Fără vise murim încetul cu încetul… O melodie foarte frumoasă, într-adevăr, mă bucur că am ales-o…
De ce sa vrei sa fii mai fericit decat altii?
Cateodata este atat de la indemana oricui fericirea.
“Colierul de scoici culese de pe o plajă pustie
S-a transformat în colier de perle…”
Fericirea este de fiecare dată lângă noi, nu trebuie decât să întindem mâna, apoi este necesar să o protejăm în fiecare zi…
Pingback: Sentiment de Iunie « Ioan Usca
Mereu am spus că m-am născut mai târziu şi că aş fi preferat să trăiesc acele vremuri de romantism şi de idealuri măreţe, nu e pragmatism şi “prost gust”. V-aţi găsit amândoi, unul pe altul şi puteţi de multe ori să vă pierdeți în sentimentele voastre frumoase şi pline de romantism. Împreună vă detașați de cotidian şi vă refugiați în lumea voastră plină de iubire. Mă bucur că nu sunt singur şi că mai găsesc, rar ca floare de colţ, oameni ca voi. O noapte minunată!
O zi excelentă să ai, Cristi. A fost un mare noroc – nesperat -, un mare cadou pe care viaţa ni l-a făcut şi mie şi Geaninei. Ne-am găsit dintr-o dată, spre deplină completare, or asta nu poate decât să fie minunat… Trecem prin realitatea, cu iubirea în suflet. Şi este mult mai uşor să depăşeşti tot…
Pingback: Drum spre devenire…(7) « Cristian Dima
Cu toată dragostea de fiecare dată.
Iubirea să înflorească precum bobocul sub picătura de rouă.
Te ador, Lisandru!
Aşa să fie, minunea mea, aşa să fie! Te iubesc ca un nebun!
Imi place enorm c-ai ales colier de scoici…nu si de la ele ar trebui sa-nvatam rabdarea?…
“Călcând pe valuri atenţi, cu grijă,
Pentru a nu şifona cumva spuma albă
A gândurilor noastre…”
asa se nasc perlele…
Da. Iar răbdarea este esenţială. Chiar şi în dragoste… O zi bună, Erys!
floare – de – nisip mi-ai prins în plete
şi din adâncuri de ocean ai împletit sărut de scoică
pe buze arse de fecioară
trăiesc deplină fericire când timpul cenzurează ore
adun secundele în suflet şi îl declar nemuritor
imortalizez destin ales pe plaja zâmbetului tău
înot în marea ta de gânduri
topesc gheţari şi spăl iubirea de tot păcatul din priviri
aştern dorinţă inocentă pe umăr proaspăt şi rotund
te-ating cu raze de speranţe şi mâinile ţi le cuprind
păşim prudent în lumea nouă pe care noi o întregim.
Te iubesc, Lisandru!
“floare – de – nisip mi-ai prins în plete
şi din adâncuri de ocean ai împletit sărut de scoică
pe buze arse de fecioară”…
Sărutul de scoică pe buze arse de fecioară – tare frumos, dragostea mea. Îmi place de fiecare dată felul în care te joci cu toate cuvintele, cu imaginile şi cu metaforele. Este bogăţie de trăiri…
imortalizez destin ales pe plaja zâmbetului tău
înot în marea ta de gânduri
topesc gheţari şi spăl iubirea de tot păcatul din priviri
aştern dorinţă inocentă pe umăr proaspăt şi rotund
te-ating cu raze de speranţe şi mâinile ţi le cuprind
păşim prudent în lumea nouă pe care noi o întregim…
O lume nouă, acea lume a iubirii depline la care visăm amândoi în fiecare zi. Lumea noastră…
TE IUBESC, dragostea mea… Mulţumesc pentru aceste versuri…