_____________________________________
Îţi cânt iubirea în fiecare oră a zilelor
Care aştern peste noi bucuria percepută
Printr-o creştere constantă a pulsului…
Există un miracol evident
Al sentimentelor intersectate
Şi îmbrăţişate permanent,
Iar transformarea mea în menestrel modern
Este o rezultantă firească a dorului nestins
Înfipt în trupul înfometat,
Niciodată sătul de dragoste…
Noi ne-am regăsit în această viaţă
După ce ne iubisem constant
În universuri paralele
Şi ne pierdusem temporar
Fiindcă soarta ingrată a ţinut morţiş
Să devină ironică
Un oarecare interval de timp…
Recuperăm cu aviditate anii
În care ne iubeam fără să ne atingem,
Conştienţi că reîntâlnirea prezisă
Pe o frunză verde a destinului
Nu mai poate fi contestată de nimeni…
Îţi cânt iubirea în fiecare oră,
Iar universurile paralele
În care ne-am îmbrăţişat de-a lungul vremurilor
Devin treptele de lumină aşezate sub paşii noştri
Ce şi-au căutat drumul către un orizont comun…
Pingback: Un blog cu năbădăi
O dulce, minunată regăsire!
Dulce, dulce, dulce…
Pingback: Am împărţit iubirea « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
Frumoase versuri si bine aleasa melodia.
Mulţumim pentru dedicaţie, seară bună să ai!
Norocoşilor… cântaţi-vă iubirea şi regăsirea… cântaţi-vă împlinirea şi fericirea… Când iubirea este atât de intensă, cuvintele izvorăsc cu patimă. Zile de iubire să aveţi!
Mulţumim, facem în fiecare zi vocalizele iubirii… Şi nu răguşim deloc, deloc, deloc… Zile pline de iubire îţi dorim şi noi!
SPLENDID!
Mulţumesc…
‘Există un miracol evident
Al sentimentelor intersectate
Şi îmbrăţişate permanent..’
Minunat,
dincolo de timp, si de spatiu, si de lume!!
Astfel de miracole sunt esenţiale pentru suflet…
Întâlnirea sufletelor pereche, atunci când o conştientizezi, se transformă în festin de lumini şi căldură, de sunete şi mireasmă….de iubire. Un salut care mi-a devenit foarte drag îl returnez pe această cale: “Zile pline de iubire!!!”
Ha, ha, la fel şi ţie! O zi fără iubire nu poate fi decât o zi pierdută, iar sufletele pereche se simt foarte bine împreună!
Recuperăm cu aviditate anii, îi înghesuim febrili în clipa trăită acum şi ne prefacem că nu ne pasă. Frunza verde de ieri e hrana pământului de azi. Şi ne mai întrebăm unde sunt zăpezile de altădată…
Încercăm să recuperăm timpul pierdut, asta este situaţia, viaţa nu a fost darnică multă vreme, abia pe urmă şi-a revenit… Profităm de fiecare minut!
Foarte frumos. Regasirea iubirii este un sentiment unic in viata, la fel ca si trairea ei…
Mersi pentru trecere, zi bună să ai!
Va doresc sa ramaneti tot restul vietii in conditia de “cea mai frumoasa zi”.
Putini sunt cei care reusesc!
Mulţumim, aşa vom face… Indiferent dacă miaună cineva a pagubă şi tot încearcă fel şi fel de măgării… Toată lumea ştie la cine mă refer, aşa că nu mai dau numele bezmeticului… I-ar fi ruşine paginii de comentarii… Eu şi Geanina ne vedem de iubirea noastră – iar fiecare zi este cea mai frumoasă zi…
Cristi,faina melodie a lui Andries,o zi insorita
p.s.ai o melodie.
Însorită mai este, Octav, poate chiar prea… Dar trebuie să recunoaştem că tot vara e mai bine… Mersi mult pentru melodie, trec să văd cu ce ne mai delectezi şi azi…
Pingback: Bancul de joi « Simion Cristian
Pingback: André Derain, pictor francez reprezentant al fauvismului « my heart to your heart
Versurile tale impletesc zi de zi fericirea Geaninei si fericirea ei, se intooarce spre inima ta imbratisand-o cu dragoste.Va imbratisez cu toate gandurile mele bune!
Şi noi vă îmbrăţişăm! Sunt multe zile în care nu pot să scriu nimic în afara versurilor pentru Janin, acesta este adevărul… Ne iubim mult şi suntem siguri că se simte asta de la mare distanţă… Gânduri bune către plaiurile vrâncene şi către dumneavoastră!
“Conştienţi că reîntâlnirea prezisă
Pe o frunză verde a destinului
Nu mai poate fi contestată de nimeni…” Foarte frumos. Uneori raman mirata, cum reuseste dragostea, sa scoata cele mai frumoase ganduri, la suprafata sufletului cuiva. Cu cat pasiunea e mai puternica, cu atat gandurile sunt mai sublime.
Imi place Alexandru Andries. Imi place de voi, ca sunteti doi indragostiti frumosi. Va pup. O zi buna sa aveti!
Acesta este rolul esenţial al iubirii – să scoată din noi ceea ce este frumos. Numai iubirea poate face asta, numai ea ne poate oferi în fiecare zi gânduri bune pe care să le transmitem fiinţei iubite şi celor din jurul nostru…
Pingback: Fondul de Solidaritate « Ioan Usca
“După ce ne iubisem constant
În universuri paralele
Şi ne pierdusem temporar ”
Important e că până la urmă îşi regăseşti iubirea în acelaşi univers şi spaţiu cu tine .
O zi răcoroasă vă doresc !
Da, acesta este esenţialul… Universuri paralele lipite pentru totdeauna. Paradoxal, dar iubirea oferă tot felul de surprize. Vă doresc şi vă dorim o zi cât mai bună! Şi răcoroasă, evident, prin Bucureşti se anunţă o altă zi toridă!
Creşte pulsul pe zi ce trece, iar faptul că ne-am întâlnit nu poate fi decât un miracol.
Sentimentele stau permanent îmbrăţişate, aşa cum facem şi noi zi de zi, ceas de ceas.
Menestrelul modern mă onorează de fiecare dată cu versuri de dor şi dragoste pe care le savurez constant.
Regăsirea a fost cel mai minunat lucru care mi se putea întâmpla după pierderea temporară în universuri paralele unde iubirea ne guverna clipele.
Cine mai poate contesta o astfel de iubire?
Să fim serioşi, numai dacă invidia a pus stăpânire pe sufletul cuiva se mai poate întâmpla acest fenomen.
Iubirea cântată de tine nu poate fi comparată cu nimic, minune de om. Este iubirea pură pe care o căutam asiduu prin acel univers în care ne iubeam constant.
Orizontul poartă haine pictate în culorile iubirii, haine de sărbătoare, o sărbătoare permanentă.
Te iubesc, Lisandru!
Şi eu cred că a fost vorba despre un miracol, iubirea mea cea mare… Un miracol de care nu au mulţi parte în viaţă… Cum spui şi tu, nimeni nu mai poate contesta o astfel de iubire, pentru că nimeni nu mai poate avea curajul să o facă. Ne cântăm iubirea şi ne-o purtăm cu mare bucurie în fiecare zi. Viaţa a fost darnică, mi-e drag de ea, mi-e drag de tine. TE SĂRUT PE SUFLET, minunea mea, TE IUBESC DE MOR!
Pingback: Năbădăiosu` și plăcintele « Cristian Dima
Pingback: Licăresc în noapte – Sange balcanic (92)poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Mai bine mai tarziu decât niciodată!!
Vă pup şi vă doresc s-aveţi parte de toată dragostea şi tot binele din lume!
La fel îţi dorim şi noi. Şi eu am spus la fel, la un moment dat, într-o vreme în care mă gândeam că n-am fost norocos de la bun început – “Mai bine mai târziu decât niciodată”… Decât să pierzi pe parcurs, mai bine câştigi mai târziu…