________________________________________________________________________
Le-aş dovedi oamenilor cât greşesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească – Gabriel Garcia Marquez
________________________________________________________________________
lasă-mă să aşez capul pe pieptul tău
copil cu fire albe la tâmple
nu vorbi 
taci
mângâie-mi părul
îndepărtată pierdută regăsită
rătăcită printre gândurile tale
printre gândurile noastre
voi aştepta răbdător
să curgă cascadă de noapte
peste amândoi
îţi voi prinde cu mâinile goale
peşti strălucitori
purtători ai solzilor de stele
am să desprind fâşii din lună
oferindu-ţi cămaşă de noapte selenară
abia după aceea
fericit captiv
înlănţuit de dorinţă
îmi voi semna condamnarea la dragoste
printr-un sărut
SURSA FOTO – fineartamerica.com (Leonardo Ruggieri – Passion)
Foarte frumos jocul de cuvinte, ai talent.. Felicitari, la buna citire si toate cele bune pentru voi 2, pentru ca se vede ca va iubiti mult!
Pingback: spre casă de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
E minunat să iubeşti, e minunat să ai acest izvor nesecat de inspiraţie, e minunat când se întâmplă să întâlneşti sufletul pereche, este minunat că existaţi, este minunat ce simţi şi ce scrii, este minunat că am prilejul să fiu martor al definirii iubirii.
superb
Mulţumesc.
Pingback: ADEVĂRURI ! ÎNCERCĂM ? « World of Solitaire's Blog
Asa condamnare sa tot ai!ma bucur ca te-am regasit la fel de indragostit!va pup pe amandoi!
Tasha, bine ai revenit! O seară bună să ai şi la bună recitire!
Pingback: Scaunul « Nataşa
Poţi vorbi “copil cu fire albe la tamplă”, îmi place cînd îmi vorbeşti, când îmi cânţi, când simt căldura sufletului tău.
Degetele tale , tandreţea pe care o simt de fiecare dată când acestea mă ating, mâinile pline de iubire ce-mi modeleză firele de păr dându-le strălucire mă fac să mă pierd şi să mă scufund într-o iubire ce nu bate oricând şi oriunde la poarta sufletului.
Mă pierd, mă regăsesc în noapte alături de tine şi ador să îmbrac “cămaşa selenară
Întregul poem este sublim, scriu asta cu riscul de a fi acuzată de subiectivism, iar finalul mi-a mângâiat sufletul cu un sărut.
“abia după aceea
fericit captiv
înlănţuit de dorinţă
îmi voi semna condamnarea la dragoste
printr-un sărut”
TE IUBESC, MINUNE DE OM!
Tu nu eşti subiectivă niciodată, minunea mea. Eşti femeia pe care o iubesc, eşti femeia care mă iubeşte, care îmi cunoaşte gândurile şi care ştie cum să facă în aşa fel încât să-mi readucă zâmbetul pe buze atunci când sunt trist… Pentru toate acestea TE IUBESC şi TE VOI IUBI mereu… Semnându-mi condamnarea la moarte printr-un sărut, evident…
TE SĂRUT PE SUFLET, MINUNEA MEA!
“am să desprind fâşii din lună
oferindu-ţi cămaşă de noapte selenară” frumos spus. Iubita scaldata in lumina lunii. Intre vis si realitate, dragostea respira prin gandurile si sentimentele voastre. O zi buna sa aveti!
Dragostea dă aripi, nu red bull, apropo de reclama aia ţăcănită. O zi fără iubire este o zi pierdută… Numai bine îţi dorim şi noi!
Esti condamnat! Iti doresc sa fii vesnic un condamnat…la iubire! Asta da, condamnare. O seara romantica, voua!
O astfel de urare nu poate decât să ne încânte. Ne alăturăm şi noi şi îţi dorim o seară la fel de romantică… Gânduri bune!
Plăcută condamnarea, plăcută şi sentinţa…
Clipe de iubire să aveţi!
La fel! O astfel de condamnare este de dorit întotdeauna!
Pingback: Clişeu32: un el… deştept de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Un preludiu sfarsit intr-un sarut ca pecete a iubirii merita toate ratacirile simturilor si toata asteptarea…
O seara minunata tie si Geaninei!
Mulţumim, Erys, o zi răcoroasă îţi dorim, gânduri bune şi la bună recitire!
“condamnarea la dragoste printr-un sarut”….
da….foarte frumos…de aceea va citesc…imi place ceea ce gaesc aici…o zi buna dragii mei!
Curgeau din nou săruturi pe corpu-înfierbântat
Și am zburat spre Marte…amândoi am zburat
Două trupuri unite, minunea s-a-întâmplat…
Cu o poftă nebună de tot m-ai dezbrăcat
Mi-ai aruncat pudismul departe-n depărtări
Și-ai reuşit tot trupul să mi-l scalzi în fiori
Cu-amestecul de raze de pe boltă răpite
Mii de gânduri nebune mi-au tot trecut prin minte
Și-n goana fără număr de mișcări uimitoare
Am zburat amândoi de pe Marte spre Soare…
O zi cât mai bună, Dana, mulţumim şi pentru versurile lăsate şi pentru gânduri… Iubire să fie, în rest le rezolvăm pe toate, indiferent cât ar fi de grele…
Pingback: Vise – Sânge balcanic (94) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Crist…”UN URMAS AL UNUI TORTIONAR CONDUCE GUVERNUL ROMANIEI..”,o zi faina
p.s.ai o melodie.
O zi bună, Octav, mersi pentru melodie… Suntem varză!
Pingback: TRU / FALS « Un blog cu atitudine
Superba pictura ca si gandurile tale, care freamata in apele dragostei pentru Geanina! O zi la fel de frumoasa iti doresc Cristian.
Mulţumesc mult pentru trecere şi pentru aceste cuvinte. Trimitem gândurile noastre bune către dumneavoastră!
Salut, detin site-ul statusuri.ws (3000 unici pe zi), si sunt interesat de un link exchange cu blogul acesta,daca esti deacord trece-ma cu titlul statusuri si trimite-mi codul pe emailul linkuri[@]statusuri.ws,multumesc.
OK, n-am nimic împotrivă…
Pingback: Tot despre moțiune și Teo Trandafir - Cel care striga in pustie
Cristian , m-ai lovit in plex …
“Lasa-ma sa asez capul pe pieptul tau
Copil cu fire albe la tample…”
De ai sti cat mi se potriveste….ca o manusa…
Da? Atunci e bine, am nimerit-o… Şi mie îmi plac foarte mult aceste versuri… O zi bună de tot să ai!
Pingback: Oamenii sunt mai mult decât cifre! | Pro Atitudine!
Cand eram mai tanar, credeam ca dragostea este specifica adolescentei. Acum cred ca dragostea este un sentiment care se amplifica odata cu maturizarea. La unii, insa, odata cu varsta dispar si amintirile.
Şi eu cred că iubim mult mai intens pe măsură ce înaintăm în vârstă… Şi sper ca – în pofida înaintării în vârstă – să nu pierdem acele amintiri care ne provoacă fiori…
Pingback: Maurits Cornelis Escher, artist plastic olandez « my heart to your heart
`îţi voi prinde cu mâinile goale
peşti strălucitori
purtători ai solzilor de stele`, minunate versuri.
Sa fiti fericiti!
Mulţumesc, Gabi, ne trăim fericirea în fiecare zi, ceea ce dorim tuturor!
Ești condamnat la iubire veșnică. Ce poate fi mai frumos, mai înălțător decât să iubești la nesfârșit.
Mi-am semnat deja condamnarea la moarte printr-un sărut, după cum spuneam în poezie… Fără dragoste n-aş mai fi bun de nimic, recunosc asta… O zi bună tizule, o să trec şi pentru a vedea ce mai face Năbădăiosul…
Pingback: Năbădăiosu` și regnul animal « Cristian Dima