________________________________________________________________________
“Nu ştiu cum arăt eu în faţa lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării şi se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roşie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în faţa mea” – Isaac Newton
________________________________________________________________________
priveşte în ochii mei
treci prin iris
ca printr-o poartă stelară
vei ajunge în altă galaxie
ea poartă numele bărbatului
care îşi duce capul prin nori
acela sunt eu
evident
pentru tine nu mai este un secret
o spun doar aşa
ca şi cum aş uda
zâmbetul ce înfloreşte
la colţul buzelor tale
păşeşte desculţă
peste pardoseala de stele
vei simţi sub tălpi
cozile cometelor
revenite din odiseea cosmică
iubito
priveşte în ochii mei
sunt singura galaxie
cu suflet
Cristian LISANDRU
Pingback: buzele tale îmi conturează sărutul de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: despre cum şi dacă se poate îndepărta iubirea de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Minunat, ca de fiecare data! Comentariile sunt de prisos!
O zi frumoasa va doresc, iubaretilor!
Zi frumoasă să ai, Georgiana. Eu o spun cu toată sinceritatea, nu ştiu ce m-aş face fără iubire…
Pingback: Bahic – Sânge balcanic (102) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
o seara frumoasa lisandrule,
toate cele bune/ frumoase scrieri, ca de obicei de astfel
Aaaaa, vizite dragi la ore mari! Ce mai faci, Bogdane? Sper că eşti bine, mă bucur că ai trecut!
Pingback: Viitura şi Piaţa « World of Solitaire's Blog
Pingback: Clişeu35: pământul de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
In ciudat faptului s.a axat mai mult pe latura reala si nu pe cea umana, Isaac Newton are cateva citate chiar interesante, dovedind profunzime in gandire.
Băiat deştept, ce mai… Umbla şi el cu capul prin nori, ca mine, cel din poezie…
Mi-a placut ca te-ai vazut ca si o galaxie cu suflet…
Foarte frumos!
Si cand ne gandim ca fiecare dintre noi este unic, ce univers frumos alcatuim cu totii!
Da, un univers alcătuit din galaxii cu suflet. Chiar fain! Mi-a plăcut. Seară bună de tot!
Cristian, am cautat-o eu, este adevarat, fara sa insist. Nu am reusit sa o gasesc! Insa, am dat peste alte piese dragi liceanului care am fost.
Uite, astfel de surpriză am avut şi eu. Seara surprizelor muzicale!
Cristian, traim o perioada extrem de agitata, de incarcata.
Poate ca pe multi i-am neglijat, nemeritat. Mai ales la proza ta, nu prea putem renunta….
Mi-ai facut o bucurie foarte mare atunci cand mi-ai spus ca si pentru tine este important “calatorul prin nouri”.
Oho, chiar foarte mult. Stăteam şi priveam linkul şi îmi dădeam seama că habar nu mai aveam de piesa asta. Surpriza a fost frumoasă tare. În ceea ce priveşte blogurile, am să te rog să treci exact atunci când vă permite timpul. Timpul ăsta ne cam macină pe toţi, mă uitam azi la ceas şi nu-mi venea să cred cum au trecut orele. Gânduri bune, ştrumfilor! O să caut pe youtube ca să văd dacă găsesc piesa şi o adaug aici.
PS – nu am găsit-o, dar cine doreşte să-şi aducă aminte de ea poate accesa linkul lăsat de tine.
Mi-ai dat motiv sa scormonesc netul ca sa gasesc “calatorul prin nouri” (Zalmoxe-Sfinx)…
sper “sa prinda” linkul:
http://www.progarchives.com/mp3.asp?id=1377
Bine ai venit! De fiecare dată laşi în urma ta un semn care mă bucură. Pur şi simplu uitasem de această piesă, mea culpa. Deşi mi-au plăcut foarte mult cei de la Sfinx. Îţi mulţumesc şi de această dată şi îţi doresc o seară cât mai bună! De fapt, scuze, vă doresc, ştrumfilor!
Pingback: What do we really want? « Ҩ Gabriela Elena
“singura galaxie cu suflet”, cu sentimente, cu emoţii,… singura galaxie care iubeşte…
Seară de vis!
Mi-a plăcut ideea de galaxie a iubirii. De fapt, şi a bărbatului care umblă cu capul în nori, însă coboară de acolo din când în când pentru a mai lua şi realitatea în piept. Seară frumoasă să ai!
iubito
priveşte în ochii mei
sunt singura galaxie
cu suflet
Cat de mare e asa un suflet… cat o galaxie. Fericiti voi, calatorii prin stele si cei care iubesc cat lumea si dincolo de ea.
V-am citit dialogul, frumosilor. De mult fac asta si ma incant. E tare frumos cantecul vostru, asa, intre bloguri si in poziile din ele. E asa de viu si de cuprinzator ca raman fara cuvinte. Doar “frumos” apare iara, a nu stiu cata oara…
Bine ai revenit, Mikka… Noi mergem înainte, cu iubirea la purtător. Prin galaxii ale iubirii – de ce nu ar exista şi astfel de galaxii, în ultimă instanţă? O zi bună să ai, la bună recitire!
Pingback: Pe străzile Orasului PA « Călin Hera. PA-uri şi mirări
nu e nevoie sa mai comentez, am mai spus, o calatorie intr-o galaxie unde doar sufletul poate patrunde…minunata poezie.
Zi bună, Gabriela, tu ai citit deja poezia pe Junimea. Mâine pun o altă poezie acolo, cel puţin aşa cred, iar coincidenţa va face să fie chiar în aceeaşi zi şi pe blog… Gânduri bune!
Oricât am fi noi, bărbaţii, cu capul în nori, dincolo de irişi femeile ar trebui să ne descopere, de fiecare dată, raţiunea.
Altfel, nimic nu e mai ispititor decât un zâmbet uşor-vinovat în colţul unor buze uşor-umezite.
Bine aţi revenit, iar mă întrebam ce mai faceţi, aşa fac de fiecare dată, dar este clar că timpul nu vă lasă să vă desfăşuraţi prea mult pe blog. Un comentariu încântător, mi-a plăcut mult de tot. Raţiunea din spatele irişilor – frumos… Zi bună!
Pingback: Horace Vernet, pictor francez(30 iunie 1789 – 17 ianuarie 1863) « my heart to your heart
Mie-mi place in mod deosebit “barbatul care-si duce capul in nori”.Inteleg ca doar un om care vrea sa ramana visator alege aceasta mod de a trai.
Gabi, tu mă cunoşti la nivel literar de foarte multă vreme. N-aş renunţa la statutul de visător pentru nimic în lume, sincer să fiu… Ar însemna să mă calc singur în picioare…
Bineinteles.Cum ar fi sa nu mai fi visator?N-ai mai putea scrie.
Cred ca ar trebui sa-mi port si eu mai des capul prin nori.Prea am devenit un fel de …vietate.
N-ar fi rău deloc, zic eu, astfel de exerciţii te ajută să gândeşti mult mai limpede, deşi poate părea paradoxal… Zi bună, Gabi!
Este un stereotip acceptat de toata lumea faptul ca barbatul este cu capul in nori. Acum inteleg de ce. Sa ni se mai spuna de acum ca nu este bine sa stai acolo printre stele! Bine ar fi daca am reusi sa si aducem ceva din atmosefera cosmica in sufletele noastre… Poate ca am privi si viata altfel. Si pe cei care ne sunt prin preajma…
O zi buna!
Trebuie să îmbinăm utilul cu plăcutul de fiecare dată. Îmi place să umblu cu capul prin nori, nu rămân în fiecare zi acolo, he, he… O atmosferă cosmică în sufletele noastre – mi-a plăcut foarte mult această idee, cât mai mulţi ar trebui să ţină cont de ea. Numai bine vă doresc şi o după-amiază liniştită!
Apocalipsa peste Romania..Dumnezeu nu ne mai ocroteste!!!!..unde sta pitit BASESCU???
p.s.ai o melodie.
E în vreo gaură de şoarece… Mulţumesc pentru melodie, Octav!
Incepusem sa scriu cat de mult imi place poezia, dar m-am pierdut printre declaratiile voastre de dragoste… ce frumosss!!!
Mulţumesc, Georgiana, de la poezie am ajuns, firesc, la declaraţii? Şi dorim tuturor îndrăgostiţilor clipe minunate în braţele iubirii! Zi bună!
Barbatul cu capul in nori este mai aproape de lumina!!!
Uneori este bătut şi de soare în cap, he, he! Dar e frumos pe-acolo prin nori!
Pingback: Dansul pinguinilor portocalii? « Simion Cristian
tu ai pus podetul de lemn peste stanci?
cred ca da, ca sa nu-si zdreleasca talpile…
Numai tâmplar n-am fost la viaţa mea… He, he!
Interesanta perspectiva. Ce-mi place “galaxie cu suflet”…..o zi faina sa aveti!
O zi bună, April, mă bucur că ţi-a plăcut!
“iubito
priveşte în ochii mei
sunt singura galaxie
cu suflet”…CE FRUMOS AI SPUS!
Iubirea ne determină să descoperim cât mai multe metafore. Şi există o mare satisfacţie atunci când observi că oamenilor le place tot ceea ce scrii…
Ce-mi place! pardoseala de stele…cozile cometelor….foarte frumos!!!
o zi buna dragii mei!
O zi bună şi ţie, Dana! Şi gânduri bune, bune, bune!
Privindu-te in ochi, va trece prin poarta sufletului, poposind intr-o lume nou, cea a barbatului cu capul in nori, “singura galaxie cu suflet”. Mi-a placut. O zi frumoasa sa aveti!
Gabriela, o zi frumoasă îţi dorim şi noi, din galaxia iubirii!
Noapte buna, Poetule! Ai niste ochi superbi!
Noapte bună, Mona Lisa, parcă aveai altă adresă de mail, scuză-mă că spun…
suuuuuppppperba
Mulţumesc, Andreea, o noapte liniştită îţi doresc!
Trecerea prin iris, un îndemn care pe mine mă onorează. Am trecut dincolo de iris şi am descoperit minunea de a fi alături de tine, om drag.
O galaxie ce poartă numele bărbatului ce-şi plimbă capul în nori, numele bărbatului pe care-l iubesc. Un îndrăgostit pierdut în galaxia inimii mele ce-mi pune zâmbetul pe buze.
Am păşit timid pe stelele ce îmbracă pardoseala sufletului tău şi am simţit cu îmi sunt sărutate tălpile de cozile cometelor.
Sărut galaxia cu suflet, o galaxie cu un nume drag mie, Lisandru.
TE IUBESC, DRAGUL MEU DRAG!
Galaxia cu suflet te iubeşte tare mult şi te îmbrăţişează deja din priviri… O poezie pe care – aşa cum se întâmplă de mai mult de un an de zile – am scris-o cu imaginea ta în gând.
Îţi mulţumesc pentru că exişti, minune…
Dumnezeu mi-a dat şansa de a trăi clipe unice în viaţa asta.
O astfel de clipă a fost întâlnirea cu tine, declaraţia unica pe care mi-ai făcut-o pe blog în stilul tău unic pe data de 3 august 2009 şi de atunci multe alte declaraţii care mă onorează şi îmi şoptesc că sunt iubită de un bărbat care ştie să iubească cu pasiune, o pasiune greu de imaginat.
TE ADOR, CRISTI!
O, ce noapte a fost atunci… Îmi aduc şi acum aminte cum am dat muzica destul de tare în bloc. Dar eram în formă maximă şi fericit ca nimeni altul… Ce amintiri!!!!
Te iubesc, pasionala mea!
Bătură vecinii în perete, iubirea este greu de digerat pentru unii, atunci când nu este a lor…
Am trecut prin minte, cu viteza luminii multe momente din toată această perioadă…
Clipe unice…
Te îmbrăţişez cu toată dragostea!
Aşa este, iubire, aşa a fost, adică. Dar totul este bine când se termină cu bine. Eram luat de val rău de tot, trebuie să recunosc… Într-adevăr, clipe unice….
Te sărut pe suflet, femeie dragă!