________________________________________________________________________
“Arta nu urmăreşte reprezentarea unui lucru frumos, ci frumoasa reprezentare a unui lucru” – Immanuel Kant
________________________________________________________________________
Au venit savanţii lumii să întrebe ce reţetă
Inventăm de ceva vreme şi cum facem de trăim
Într-o lume care-şi joacă piesa ei de operetă
Fără să ne deranjeze când zâmbim şi ne iubim.
Ni s-au dat chestionare ca să scriem cu detalii
Dacă suntem în putere, dacă mai avem nevoie
De evenimente triste, de-ndoieli, de funeralii
Sau de arca regăsită a unui celebru Noe.
Vin reporterii cu faimă, apăsaţi de microfoane,
Ne pun întrebări diverse despre sentimentul pur,
Renegăm lipsiţi de grijă animozităţi şi toane,
Suntem pete de lumină în acest decor obscur.
Nu mă doare decât vina că nu te-am ştiut de-o viaţă
Şi m-am irosit prin vorbe, aşteptându-te să vii,
Unii mă credeau un geniu, alţii îmi ziceau paiaţă
Şi îmi înecam tristeţea construind din noapte zi.
Ni se spune că-i degeaba, că-i târziu sau că-i devreme,
Că mileniul ăsta rece ne-a pus semnul interzis
Sau că pentru un dezastru sigur încă mai e vreme,
Uite-aşa devii proscrisă, uite-aşa devin proscris.
Hai să completăm o foaie, să le dăm apă la moară
Celor care-nfig iubirea în perete de muzeu,
Să semnăm cu dor şi poftă, cu-n sărut care să-i doară
Şi să părăsim decorul împreună, tu şi eu.
Pingback: Poltron… « Dispecer Blogosferă