CUM ŞI-A RENEGAT SANDU ŞPRIŢ TRECUTUL POLITIC

________________________________________________________________________

-         A zis Boc că se retrage!

-         Şi asta o spui tocmai tu? De-aia ne-ai chemat la cârciumă, ca să ne freci ridichea cu aiuriţii tăi?

Sandu Şpriţ îşi ia o expresie de om care le ştie pe toate, apoi duce paharul la gură. Soarbe… Soarbe… Îl termină şi îl umple din nou. Iar soarbe… Gore şi Gicu uită să mai bea din halbe şi îl privesc consternaţi. Primul nu mai rezistă şi răbufneşte:

-         Da, întotdeauna am spus că eşti talentat la capitolul şpriţ. Poţi să participi şi la concurs, dacă vrei, nu te bate nimeni. Sandule, dacă ai de gând să termini toată sticla eu plec acasă. Nu de alta, dar îmi faci poftă şi nu vreau să mă spurc cu vin. Ştii că am o relaţie specială cu berea. Vin beau numai iarna. Fiert.

Sandu pune paharul pe masă. Aprinde ţigara şi pufăie.

-         Dragilor, ăsta zice că se retrage fiindcă mi-am depus eu carnetul de partid, pe onoarea mea. Nu va suporta durerea. Pedeleul fără Sandu Şpriţ e ca parastasul fără colivă, ca Udrea fără vuton, ca Băsescu fără uischi, ca moartea fără coasă şi ca acceleratul de Ciulniţa fără… Ciulniţa!

Gicu sare de pe scaun şi fuge către bar. După câteva secunde, din boxele atârnate sub copertina terasei se aude melodia „Puşca şi cureaua lată”. Revine fredonând. Are în mâna stângă două halbe, iar în dreapta altă sticlă de Tămâioasă.

-         Sandule, Sandule, nici nu trebuie să faci tu cinste azi, fac eu. La aşa veste nu poţi să răspunzi decât cu un gest pe măsură. Vino încoace să te pup!

Îl pupă pe Sandu pe amândoi obrajii, apoi duce mâinile la gură, la face pâlnie şi urlă din toţi rărunchii:

-         Lume, lume, şi-a dat Sandu demisia din pedele! Am trăit s-o văd şi pe-asta, înseamnă că e grav de tot. Ştie el ce ştie, ne aşteaptă evenimente senzaţionale. Să bem în cinstea lui, i-a venit mintea la cap. Ptiu, să nu te deochi, frumos te-ai mai făcut de când ai evadat din olimpul cotrocenist.

De la mesele vecine se aud strigăte de bucurie.

-         Pardon, vinul i-a venit la cap!  Mintea românului cea de pe urmă!  Mai bine mai târziu decât niciodată! Hip, hip, ura! Hip, hip, ura! Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor! Disidentule care eşti!

Pus în faţa freneziei generale, Sandu Şpriţ se ridică de la masă şi face o reverenţă. Închină paharul în văzul tuturor şi le transmite prin semne că intenţionează să ţină un toast.

-         Dragi meseni şi prieteni de pahar, minunaţi concetăţeni, oameni cu suflete mari şi cu poftă de băut, în aceste momente de largă respiraţie politică şi nu numai recunosc că am fost atras într-un joc de culise pervers, de culoare portocalie.

-         Uraaaa! Uraaa! Uraaa! Zi-le, domnu` Geo! Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acaaaaasăăăă!

-         Oameni cu suflete pătate, oameni negri în cerul gurii m-au indus în eroare acum destulă vreme şi au profitat de bunătatea şi de credulitatea mea…

Gore şi Gicu cască gurile. Sandu îi arată cu degetul.

-         M-am uitat în gura lui Băsescu aşa cum se uită ăştia doi în gura mea. I-am acordat credit când l-am văzut cu şampania în mână, la Universitate. I-am acordat încrederea mea atunci l-am văzut cu şapca în cap la podul ăla pe care l-a luat apa. M-am uitat la el ca la sfintele moaşte atunci când a şutit un celular. Mi-am astupat urechile ca să nu mai aud cum zicea că fătuca aia e ţigancă. Nu mi-a venit să cred când a declarat că mai bine întreţine relaţii sexuale perverse cu licuriciul mare decât să facă acelaşi lucru cu licuriciul mic. Am aplaudat atunci când a pus-o pe Roberta în funcţie, când a pus-o pe Elena în funcţie, când l-a pus pe Boc în funcţie, când i-a pus pe toţi în funcţii. Când a plâns pentru Stolo am plâns şi eu cu lacrimi mari şi amare. Când a zis că iarna nu-i ca vara i-am dat dreptate, m-am dus la nevastă-mea şi i-am zis femeie, avem un preşedinte filozof. Când l-a tras şi pe Patapievici după el m-am făcut mangă, n-am mai rezistat! Când auzeam că Băsescu bea, beam şi eu ca să fiu de partea lui! Când a băut cu Becali şi s-a urcat matol la volan era să leşin de fericire!

Mesenii aplaudă într-o veselie. Chiar şi patronul a apărut şi ascultă cu urechile ciulite. Dă întrebător din cap către Gicu, dar acesta duce degetul la gură. Sandu se urcă pe scaun.

-         Dragilor, vă respect ca pe mama care m-a făcut. Nu m-aţi renegat, deşi în cârciuma asta numai pesedeul şi peneleul controlează situaţia. V-am simţit, nu are rost să negaţi evidenţele. Nu m-aţi dat pe uşă afară, aşa cum aş fi meritat, nu mi-aţi interzis consumul de Tămâioasă. Dacă făceaţi asta, în paranteză fie spus, muream cu voi de gât. Totul până la Tămâioasa mea. Revin. Sunteţi nişte dulci!

Scoate o batistă din buzunar şi se preface că îşi şterge o lacrimă.

-         Fraţilor care mai sunteţi, beţivilor care mai suntem! Luaţi aminte la ce spune Sandu Şpriţ în această sfântă zi în care nevastă-mea a zis că mă primeşte acasă şi dacă vin în patru labe. Am demisionat din pedele, m-am dus la sediul de sector şi le-am dat cu carnetul pe la bot. Au zis de ce, nea Sandule, cu ce ţi-am greşit, vrei să te punem pe lista neagră? Nu, zic, că la mine nu merge cu liste, eu şi când văd lista de la întreţinere am draci şi fac urât. Vă părăsesc, ies din portocaliul vostru nenorocit şi-mi văd de viaţa mea nenorocită. Păi de ce?, m-au întrebat. Uite de-aia, de chichi-bambus, fiindcă aţi adus la caşcaval numai şulfe, numai ştifturi, numai hoţi, numai lingăi, numai ciurucuri, numai nasoale şi alte dandanale. Aţi dus ţara de râpă, iar eu nu iert asta! În mine strigă Bălcescu, se zbate Vladimirescu şi urlă dorul de glie! Am făcut o cerere şi am plecat cu fruntea sus. Am ieşit pe uşă demn, mă!

Mai apar câteva batiste, iar unul care abia se mai ţine pe picioare răcneşte:

-         Sandu Şpriţ, om politic de viitor! Partidul lui Sandu Şpriţ e viitorul nostru!

Gore duce halba la gură.

-         Sandule, tu şi cu Diaconescu, vedete sunteţi amândoi, numai că tu n-ai elicopter. Sunteţi din popor, fiecare cu poporul lui. Televiziune când îţi faci?

Sandu se reaşează la masă şi mai bea două pahare cu vin pe nerăsuflate.

-         Nu-mi fac televiziune decât dacă vine Zăvoranca prezentatoare la ştiri. Cu tatuajele la vedere. Să vă fie foarte clar. Eu vreau reiting, nu glumă! Şi vă iau şi pe voi. Gore la emisiunea Învăţaţi să Daţi cu Jula, iar Gicu la Viaţa Satului Distrus, că tot plânge după iarba verde de la tac`su din ogradă. Clar?

-         Şi cu Boc cum rămâne, se retrage sau nu se retrage?

Întrebarea lui Gicu pune lumea pe jar. Toţi se uită la Sandu precum se uită lumea la Lady Ga Ga atunci când cântă melodia cu Alejandro şi Fernando. Şpriţ se ridică din nou şi pune mâinile în şolduri:

-         Fraţilor şi distinşi meseni, ce mai contează viitorul bocului dacă m-am retras eu din pedele? Asta-i ştirea zilei în circumscripţia noastră. Restul, vorba lui şecspir, e tăcere. Şi poa` să-l contrazică vreunul pe şecspir? Nu poate… Şi restul e şpriţ. Asta este vorba mea. Tonul la cântec, destupaţi sticlele, pedeleul de la groapă nu se mai întoarce. Puşca şi cureaua latăăăăăăăăă, ce tâmpit am fost odatăăăăăăăăă!!!

SURSA FOTO – resursadefun.ro; oaie.info; adriantofan.ro