OF, CE CHIN, CE DOR, CE JALE…

_______________________________

-         Iar a venit fondu`, Sandule! O să plătim de-o să ne usture curu`, luăm bani de la ăştia ca şi cum nu ar trebui să-i mai dăm înapoi, ne-am tâmpit de tot.

-         Gore, dragă, mie îmi place de tine, dar până la un punct. În loc să-ţi vezi de berea din halbă – ia uite ce guler îmbietor are – te strofoci permanent şi îţi stă băutura în gât. O-nghiţi cu noduri. Am venit să ne simţim bine, iar tu ne iei cu femeiul. Dă-i încolo, bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război, vorba lu` Mircea.

-         Vorba lu` Eminescu, Sandule, el a scris scrisoarea a treia şi a mai scris şi altele, printre care împărat şi proletar. Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, unde pătrunde ziua printre fereşti murdare… Ehe, ce-mi plăcea la şcoală, fraţilor, n-am luat note mari, ba chiar am rămas şi corijent, dar nu la română, româna mi-a plăcut, la chimie eram timorat, dacă pot spune aşa…

Gicu rămâne cu provirea pironită în halbă ca şi cum s-ar vizualiza aşezat pe banca din taverna mohorâtă. Sandu îi face semn patronului, iar acesta se conformează şi dă muzica mai tare. Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpâni! Intervine Gore, după ce ascultă câteva secunde:

-         Mai puţin în ţinutul secuiesc, ne roade extremismul maghiar din interior, iar a apărut teocheş la interval. Când îl văd pe ăsta pe sticlă am puseuri de tensiune.

-         Ne roade pe dracu`, nu mă înţeleg cu tine azi!

Sandu îşi toarnă apă minerală peste feteasca lui, apoi continuă:

-         Oamenii simpli trăiesc în prietenie şi armonie, zăbăucule, nu se lasă manipulaţi de teocheş sau bela. Nu le pasă lor de ţinutul secuiesc, au alte griji pe cap, nici acolo nu curge lapte şi miere. E criză şi la ei.

-         De, Sandule, oi avea şi tu dreptate, dar simt un ac înroşit în inimă când aud de autonomii.

-         Aşa este, că tu nici acasă nu ai autonomie masculină, Gore, trăieşti în dictatura nevestei.

-         Am autonomie bahică, nu se vede? Vin la cârciumă când vreau!

-         Da, şi pe urmă faci compromisuri familiale, lasă că te ştim noi. Pentru fiecare zi la cârciumă plăteşti impozit!

Gore pozează în consumatorul îmbufnat. Încrucişează braţele la piept şi fredonează. Tu, Ardeal, tu Ardeal, îţi suntem oşteni, templul sfânt, templul sfânt, munţii Apuseni.

-         Ehe, bine le-a mai zis şi Păunescu, orice s-ar zice. Îl înjură mulţi, da` eu îl respect. Ce, alţii nu au profitat de pe urma partidului? Au profitat! Şi ia uite-i acum, se dau mari capitalişti şi zboară din cont în cont cum zboară albina din floare în floare, către mult dorita polenizare.

Sandu aprobă.

-         Hai să ne mai polenizăm şi noi un pic! Mai luăm un rând?

Gicu se declară de acord cu propunerea.

-         Mai luăm, de ce să nu mai luăm, că nu luăm de la fondul monetar. Auzi, Sandule, o să trebuiască să învăţăm cu toţii maghiara? Că dacă devine a doua limbă oficială aşa s-ar zice… Eu m-am oprit la nem tudom, mai mult nu pot.

-         Iar ai luat-o pe ulei, cu toate că bei bere! Nu vă mai luaţi, mă, după toţi proştii, scrie-n constituţie că România e stat naţional. Şi unitar. Dacă scrie aşa nu poţi s-o calci în picioare. Până şi bocul a luat atitudine, vă daţi seama? Cu constituţia nu te joci, nu-i freci ridichea cum vrei tu.

-         E, nu te joci, faci un referendum şi joci sârba-n căruţă. E cu majoritate şi dacă majoritatea manipulată corespunzător votează aşa cum vrei tu atunci gata şi cu naţionalul şi unitarul… Bă, eu îmi apăr sărăcia, şi nevoile, şi neamul! Nici impozitul la casă nu l-am plătit.

Sandu îşi aprinde o ţigară.

-          Suntem în ue, suntem în nato, Gicule, nu mai merge cum mergea, e-ncrengătură mare de interese, ascultă-mă pe mine şi toarnă în pahar, plânge masa. Aici nu e tirolul de sud. Nu e voivodina. Nu e cosovo. Avem o istorie milenară şi beau pentru ea. Noroc!

Gore duce şi el halba la gură.

-         Problema e cu fondul, Sandule, mă trezesc noaptea din somn şi mă apasă datoria publică.

-         Apas-o şi tu pe ea, ce vrei să-ţi spun, să-ţi cânt de jale la urechea lu` matale? Îmi strici ziua cu fondul ăsta monetar!

Televizorul prezintă ultima şedinţă în care s-au întâlnit guvernanţii cu reprezentanţii FMI. Iar Gore arată către aparat.

-         Uite la ei ce feţe au. Parcă sunt elevi puşi pe coji de nucă. Nu mai e demnitate, Sandule, capul cel plecat sabia nu-l taie! Unde sunt voievozii de altădată? Ehe, când intra Rebengiuc în Alba Iulia plângeam de udam zece batiste! Acum ne intră femeiul în casă şi bate cu pumnul în masă. Pohta ce-a pohtit!

Gicu îi dă dreptate:

-         Sandule, trebuie să recunoşti că le zice şi Gore. Are momentele lui de graţie. Mai merge o bere, Gore?

-         Dacă pui şi-un rom în ea, Gicule! Şi-o muzichie mai veselă! Să uit de fondul monetar şi de ţinutul secuiesc…

Din boxe răsună melodia of, ce chin, ce dor, ce jale, pe la poarta dumitale… Iar Gore se întristează din nou:

-         O să mergem cu căciula în mână pe la porţile europene, fraţilor! Hai să bem mai repede, până nu ne confiscă ăştia şi berea din halbe! Sandule, de ce eşti trist?

-         Vine toamna…

-         Şi ce dacă vine? Se face vinul, să te ţii chefuri…

-         O să se usuce frunza de la brendul de ţară, măi, băieţi, şi dădură ăştia pe ea cât nu face…

Cristian LISANDRU

SURSA FOTO – roncea.ro; tanasadan.blogspot.com; economiayfinanzasdeperu.blogspot.com