________________________________
simt cum năpârlesc
până acum nu m-am gândit la asta
un astfel de fenomen ciclic părea normal
de o vreme îmi pun multe întrebări
lupii tineri mârâie provocator
aşteaptă momentul
îi înţeleg
odinioară am sfâşiat beregata
ultimului lup mândru
atunci când l-am simţit
prăbuşit în el însuşi
a gemut sub mine
mi-a clocotit supremaţia în ochi
lupoaicele au dat năvală
setea de împerechere
rămâne instinctul suprem
simt cum năpârlesc
vlaga din mine cade fir cu fir
nu va mai creşte în loc
decât un ultim urlet
de durere
Cristian LISANDRU
SURSA FOTO – poetrycollaboration.wikispaces.com
Pingback: picnic de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Eu cred ca daca in acest ultim urlet se concentreaza toata durerea si experienta unei vieti si ca el transmite ca o simfonie toate temele si motivele razlete din celelalte urlete ale lupului, existenta sa nu a fost zadarnica….
Mai mult ca sigur că acest poem al ultimului urlet va încheia volumul în care se vor regăsi numai poemele lupului…
atat de bine reprezinta versurile astea lupul
imi place!
seara linistita!:)
Pingback: Inocentul – XXVIII « Ioan Usca
Să înţeleg că vârsta îşi arată colţii?… Hmmm! Eu zic că poate aduce şi experienţă şi înţelepciune..:)
Şi una şi alta, Marius. Bine ai revenit, sper că eşti OK din toate punctele de vedere!
“mi-a clocotit supremaţia în ochi” – un vers expresiv, care exprima masculinitate. Numai un barbat putea sa “picteze” un asemenea vers… caci el intelege cum e sa-ti clocoteasca suprematia in ochi sau in vene.
Otilia, mă bucur că ţi-a plăcut poemul, o seară excelentă în continuare!
Cred ca din toate poeziile din categoria asta, cea de acum imi place cel mai mult…
Toate cele bune si o saptamana minunata!
La fel şi ţie, Bogdan, numai bine în toate!
O duminica binecuvantata Lupule!
Mulţumesc mult, stimată doamnă! Gânduri bune, să aveţi o seară liniştită!
Pingback: POŞIRCA « World of Solitaire's Blog
Simt că muţesc şi lupta-mi devine tot mai surdă,
Înverşunarea mi se pierde în haita avidă,
Singur în mulţime, strig totuşi în gol…
Bine te-am regăsit tizule!!!
Bine ai revenit, tizule, sper că totul este OK, din toate punctele de vedere! La bună recitire!
Pingback: “The Door to Hell” « my heart to your heart
Cred ca ma transform din ce in ce mai mult intro fiara salbatica, altfel nu-mi explic cum de am ajuns sa ma revolt fata de toti cei care sunt nedrepti, rai, artagosi…
Ar trebui să ne revoltăm cu toţii, poate s-ar schimba ceva în bine…
Unii iubesc lupii, alţii caii… Animale nobile şi înţelepte.
Aşa este. Păcat că aceste animale nobile sunt tratate uneori cu maximă indiferenţă…
Pingback: tristeţile se (men)ţin la suprafaţă de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
ca de obicei, impresionată de acest lup.
o duminică splendidă ţie şi Geaninei!
La fel, Ottilia, gânduri bune!
“simt cum năpârlesc
vlaga din mine cade fir cu fir”
totul e sa ne ramana sufletul tanar…
O duminica frumoasa!
Mulţumim la fel, Dana, gânduri bune!
Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 58 « Ana Usca