______________________________
“Ţărmul n-are niciun haz
Sedentar nu eşti viteaz
Numai drumul e interesant”
(Adrian Păunescu)
sunt un tren care nu opreşte niciodată
gările prin care trec sunt iubitele mele
acelea pe care le-am avut şi acelea pe care nu le voi avea
nu îmi este teamă de drumul parcurs
mă înspăimântă doar linia moartă
necesitatea liniilor moarte este evidentă
ar spune filozofii de ocazie
am iubit întotdeauna trenurile de noapte
destinul tăiat în întuneric deschide perspective nebănuite
către o posibilă gară
către o iubită
către suflet
faptul că sunt un tren
care nu opreşte niciodată
îmi creează dependenţa de drum
iubitele mele
gările prin care trec
s-au obişnuit cu această goană continuă
către ce va fi
trenul cursă de persoane
înghite viaţa mea
viaţa lor
hulpav
dornic
pervers
un tren de noapte
căutând linia moartă
nu există această linie
nu există repaosul
pentru gările mele
pentru iubitele mele
pentru mine
sunt un tren
care nu opreşte
niciodată
Cristian LISANDRU
Nu te oprii!
Niciodată!
Pingback: poarta de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: stropitoare… de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Desi frumoasa, mi se pare putin abstracta poezioara privita din perspectiva unui barbat casatorit care chiar isi iubeste sotia… dar poate pur si simplu nu inteleg eu.
Bogdane, poezioara e scrisă prin două mii şi un pic, are destulă istorie în ea. Dar îţi dai seama că nu pot să fac un background la fiecare text, cu toate că nu ar fi o idee rea. Pe de altă parte, trăirile celor care scriu, am mai spus-o, sunt de foarte multe ori contradictorii şi atunci ies din aşa-zisele tipare. Da, dintr-un anumit punct de vedere pare nelalocul ei poezie.
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Vedi Venezia, la Serenissima Regina del Mare!
Pingback: DIN CETATE ÎN CETATE… « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: De pe Guagăl adunate « اBlog Feminin
Cred ca insasi viata e o calatorie. A ta am perceput o ca fiind cu trenul!
F sugestiva poezia!:)
Seara lina sa aveti!
Monica, mă bucur că ţi-a plăcut această călătorie în versuri! O noapte liniştită!
Am vrut să las un comentariu la tine, dar nu am reuşit, E vreo chestie tehnică…
Pingback: Limba nenumibilă « Ioan Usca
Pingback: N-aţi obosit? Duzii, dudele… « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
ups, n’am pus link’ul: http://www.youtube.com/watch?v=qmJdCpEPIWs
Asta e fundalul care se potriveste cu versurile tale… S’asculti sa-mi zici daca ti’a placut! O seara frumoasa tie si Janinei!
Cum să nu ne placă această dedicaţie muzicală? Mulţumim, chiar că se potriveşte cu poezia!
Pingback: Diatribe pentru mai târziu… « Dispecer Blogosferă
Câteodată, Cris, liniile moarte sunt de preferat liniilor înfundate…
Bine aţi revenit. Cu siguranţă, nu pot să nu vă dau dreptate. Mai bine pe o linie moartă…
Pingback: fiecare avem aripi de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Fiecare suntem în căutare în viaţa asta. Ne alegem singuri căile cu speranţa că la capătul lor vom găsi împlinirea. Şi fiecare drum are peripeţiile lui. Uneori mai facem un popas, pentru ca apoi să ponim din nou în căutarea acelui CEVA sau CINEVA. Până când? Până îl vom găsi.
Căutarea nu se opreşte niciodată, pentru că atunci când descoperim pe CINEVA putem ajunge şi la concluzia că nu ne-am descoperit pe noi înşine.
Căutarea nu se opreşte niciodată, pentru că atunci când descoperim pe CINEVA putem ajunge şi la concluzia că nu ne-am descoperit pe noi înşine.
“am iubit întotdeauna trenurile de noapte
destinul tăiat în întuneric deschide perspective nebănuite
către o posibilă gară
către o iubită
către suflet”
Pacat ca azi lumea prefera sa mearga mai mult cu microbuzele mortii, uitand, insensibili la poezia trenurilor si la tot ce inseamna visare…Am si eu un poem despre gari si trenuri…Publicat aici:gara Decembre…
Maria,nu ai lăsat linkul către respectiva poezie…
Mulţumesc pentru trecere.
Pingback: Conversaţie politică … « World of Solitaire's Blog
Pingback: Cele mai bune filme românesti « Călin Hera. PA-uri şi mirări
Pingback: Djordje Prudnikoff, pictor contemporan « my heart to your heart
Mie chiar mi-e dor de o calatorie cu trenul.Imi place foarte mult si-mi pare rau ca in curand vom vedea in Romania trenuri doar pe linie moarta.
Of, să sperăm că nu va fi aşa, chiar dacă semnalele sunt rele rău de tot… Zi bună, Gabi!
Astazi am scris si eu o mica poezioara,sau cel putin am incercat sa para o poezie.Tu ai putea sa imi spui cel mai bine daca e ceva cat de cat reusit.
Alin, voi trece pe la tine pe blog pentru a vedea despre este vorba! Zi bună!
Pingback: Inocentul – Epilog « Ioan Usca
“trenule”!, mi-ai amintit despre o piesa draga mie…. si mi-ai amintit ca peste cateva zile este ziua “vocii” care a plecat.
Astăzi pare a fi ziua dedicaţiilor muzicale. Şi numai una şi una… Mulţumesc! Gânduri bune pe acordurile acestea!
…da, suntem toti calatori prin viata asta. Trenul vietii ne cam plimba pe unde vrea el si mai ales cu o viteza pe care eu, cel putin, as vrea sa i-o mai domolesc. Dar merg totdeauna mai departe, la capatul liniei mele este cu siguranta Speranta. Si pentru ca sunt o mica rebela, am ales sa circul doar cu :
Faină piesă, una dintre cele mai bune ale Irisului dintr-o perioadă de demult… Am stat la coadă mare pentru acel album… Mulţumesc.
“pentru mine
sunt un tren
care nu opreşte
niciodată”
un tren care circula pe liniile vietii, pe zi si pe noapte, fara oprire. O imagine plastica. Mi-a placut.
O zi frumoasa si senina!
Aha, o dedicaţie muzicală tare frumoasă şi mulţumesc pentru ea nu îl mai ascultasem de multă vreme pe Gil. Suntem toţi precum trenurile…
“Un tren de noapte căutând linia moartă” MI-a plăcut versul acesta… cu toţi căutăm să ne oprim din căutare şi să strigăm “Am găsit!”. Uneori valul e prea mare şi ne copleşeşte. Îţi doresc mult bine Cristi şi linişte…
Uneori valul e prea mare şi ne copleşeşte
Tizule, bine ai mai spus, m-ai uns pe suflet. Pe bune! Multă linişte şi gânduri bune îţi doresc şi eu…
Pingback: Drum spre devenire…(16) « Cristian Dima
…da, nu e atat de importanta destinatia pe cat de importanta e calatoria…si cata viata exista in timpul ce se scurge…
Oricum călătorim cu toţii, dintr-o parte în alta… Ne mai dorim repaosul, din când în când…