Îmi permit să anticipez că iubirea
Nu se va retrage niciodată
În Zona Uitării.
Transformată în kitsch de o societate modernă
Care a făcut din involuţie blazon,
Iubirea se hrăneşte prin sufletele noastre,
Oferind la schimb fiorii interiori
Prin intermediul cărora percepem pulsul vieţii
Chiar şi atunci când simţim nevoia stringentă
A perfuziilor cu dor.
Iubirea, cântată până şi de amintirea menestrelilor,
Ne urmăreşte, ne presară petale de trandafiri
În calea paşilor mult prea grăbiţi,
Aduce patimă în decor văduvit de sentimente
Şi, renăscând de fiecare dată din moarte clinică,
Face să înflorească liliac în ferestre…
Oamenii au fost creaţi pentru iubire,
Nu pentru a cuceri spaţiile sau timpul.
Îndrăgostiţii, făcând opinie separată
În această lume modernă
Mărginită de graniţe financiare,
Ar trebui să inventeze
Valuta forte a iubirii dezinteresate.
Propun, aşadar,
Spre liniştirea unor spirite rătăcitoare,
Eliberarea iubirii dintre parantezele impuse,
Extragerea radicalului din dragoste
Şi cursuri intensive prin care să reînvăţăm
Ce înseamnă viaţa trăită cu sentimentul la rever…
Cristian LISANDRU
Pingback: constatare / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Măi, fraţilor, ce faceţi aici? Comentariile astea nu pot rămâne necitite! Nu mai vin pe-aici că nu am timp. Revin să le citesc când voi ajunge în natură, departe de zbuciumul civilizaţiei urbane, printre ierburi, fluturi, flori şi copaci. Şi, mai ales, sub cerul liber!
Vă dorim o lectură cât mai plăcută, he, he! Ne cântăm iubirea de fiecare dată, acesta este adevărul. Acolo, în natură, sub cerul liber, este cel mai bine… Gânduri bune!
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Pisicologie
Pingback: SIBIU – DETALII NOCTURNE (1) « Cristian Dima
Ma apuc si eu de-acum sa-nvat
Ce-nseamna dragostea-n rever
Ca,pana-acum o tot pastram
Impaturita-n buzunarul de la piept!
Ehe, ne bucurăm dacă am transmis o astfel de stare. Gânduri bune!
Mi-ar plăcea o matematică a iubirii. Dacă s-ar preda un astfel de curs la şcoală… sigur n-ar mai chiuli nimeni.
Problema este că nu există teorie. Este o lecţie pe care o înveţi din mers.
Oho, dacă aveam o astfel de matematică în şcoală ar fi fost super.
Pingback: septembrie / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
“Eliberarea iubirii dintre parantezele impuse,
Extragerea radicalului din dragoste
Şi cursuri intensive prin care să reînvăţăm
Ce înseamnă viaţa trăită cu sentimentul la rever…”
minunat, fara cuvinte…sa eliberam iubirea…
Iubirea nu are ce să caute între paranteze, indiferent de situaţie. Gânduri bune!
Eu cred ca este mai intelept sa privesti chiar si iubirea ca fiind un ocean cu fluxuri si refluxuri, sa gandesti ca orice retragere pregateste o posibila “viitura”.
De-asta îmi place mie subiectul acesta. Fiecare percepe în felul său problema. Cu sau fără fluxuri şi refluxuri. Viiturile sentimentale fac şi ele parte din “partidă”.
Pingback: Mirabila Doamnă. Tiroliene « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
Superbe versuri
Mulţumesc, o zi bună să ai!
Pingback: rugăciunea de seară / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Un text frumos. Retin ultimul vers.
Gânduri bune, Ioan, mersi de trecere şi lectură…
Pingback: Bilanţ | Ioan Usca
Până să ajung să spun că-mi place poezia, am citit dialogul vostru. Sunteţi superbi amândoi! Vă pup! Uikend liniştit să aveţi!
Georgiana, un sfârşit de săptămână însorit să ai! Ne bucurăm fiindcă ai trecut şi ai citit…
Mare adevar cu transformarea in kitsch… Cateodata chiar obisnuiam sa evit anumite chestii ce altii le transformasera in clisee.
Păi ar trebui evitate tot timpul…
”Şi, renăscând de fiecare dată din moarte clinică,
Face să înflorească liliac în ferestre…”
Minunat!!!!
Aș scrie cu majusculă prin toate locurile!
În fiecare dimineață!
În miez de noapte!
Când se ascunde soarele în nori!
p.s. Mulțumesc mult pentru încredere, Cris!!!
Cu plăcere, Gina, gânduri bune şi un sfârşit de săptămână cât mai bun. Mă bucur că ţi-au plăcut aceste versuri…
Pingback: Toamnă de Ştefan Octavian Iosif « my heart to your heart
Pingback: Jurământ | Caius
Pingback: Marianne von Werefkin (10 septembrie 1860 – 6 februarie 1938), pictorita expresionista « my heart to your heart
Frumos…
Mulţumesc.
Va doresc un weekend minunat cu multa iubire!
http://images.alphacoders.com/807/1024-600-80734.jpg
Mulţumim la fel, Gabi, să fie un final de săptămână aşa cum ţi-l doreşti! Mulţumim şi pentru această fotografie.
“perfuzii cu dor”… frumos spus. iubirea trebuie hranita, reinventata permanent. in unele suflete este atat de usor sa faci asta, caci ii fac iubirii casa acolo. in altele insa… mi-e mila de cei care nu stiu sa simta si sa traiasca iubirea. pot spune ca au pierdut esenta vietii…
Da, se poate spune şi asta. Sunt, din păcate, foarte mulţi…
…cu sentimentul la rever, etichta clara a unui stil romantic, visator, nu prea mai umbla multi pe strada…sentimentele le stau ascunse in buzunare intunecoase, caci multi considera afisarea lor ca fiind o slabiciune. fericiti cei ce iubesc calcand pe durerea impersonala a lumii!
Cei care se tem să-şi afişeze iubirea vor sfârşi prin a regreta amarnic, la un moment dat, că nu au făcut-o. Iubirea nu trebuie să ruşineze pe nimeni…
Interesantă propunere ne faci, dragule. Calculele matematice se pare că nu pot lipsi din poemele de iubire. O viață trăită cu sentimentele la rever este o metaforă de-a dreptul încântătoare.
Deşi prefer propoziţiile şi frazele, rămân la ideea că iubirea oferă fiecărui îndrăgostit tot felul de ecuaţii pe care trebuie să le rezolve. Altfel nu se ajunge la vreun rezultat fericit. Cu siguranţă că vom trăi întotdeauna cu iubirea la rever, dragostea mea…
Gândurile mele ţes către tine paşi spre nemurire,
Gândurile mele încolţesc în gândurile tale pasiuni.
Gândurile mele adună în palmă fiori de fericire,
Gândurile mele stârnesc printre gândurile tale furtuni.
Iar gândurile mele merg toate către tine, iubire. Gândurile noastre îndrăgostite se intersectează şi se prind într-un dans nebun, încolţind pasiune, înfiorate de fericire. Furtunile pe care le stârneşti în mine sunt singurele furtuni de pe lumea asta pe care le-aş ruga să nu înceteze niciodată…
Iar mă perii…ha,ha,ha…
Lisandru…vrei să-mi spui ceva???
M-a năpădit emoţia, aşa cum s-a întâmplat prima oară… Ce să spun, iubire? Ce să spun în afară de faptul că te iubesc ca un nebun? Iubirea lasă să picure fericire pe pleoape şi face ca sufletul să zboare…
Să zboare, iubire, dacă zici tu, ca puii, ca fluturii, ca în reclame, aşa cum vrei tu, important e să zboare…
Emoţii am şi eu şi vor fi mereu atâta timp cât dragostea îmi stăpâneşte sufletul.
O melodie pentru toate emoţiile…
O melodie superbă pe care ne-a dedicat-o şi Cristian Simion când realizam emisiunea la radio.
Mulţumiri de dar, Lisandru!
Aşa este iubire, îmi aduc aminte, cum să fi uitat? Mă bucur că ai primit melodia cu plăcere…
Iubirea a fost, este și va fi cântată permanent de sufletele îndrăgostiților. Trandafirul este și el complice la poveștile de dragoste, patima nu lipsește niciodată, iar liliacul împrăștie aroma fiecărei legende pe care o trăiesc cei ce iubesc, aromă pură, încărcată de istoria scrisă de săgețile lui Cupidon.
Amicul Cupidon a fost extrem darnic în ceea ce mă priveşte, trebuie să recunosc. Exact atunci când credeam că şi-a epuizat săgeţile dedicate mie, m-a şi atins direct în inimă. Şi m-a atins aşa cum nu o făcuse niciodată. Mulţumesc pe această cale lui Cupidon, fiindcă mare fericire mi-a adus prin intermediul ochilor tăi verzi…
Şirag de braţe îţi pun la gât,
În păr aştern stele de vată,
Te strâng cu dor şi te sărut,
Vibrezi de dragoste-mbătată.
Sărut un ochi cu nerv şi pasiune,
Topesc pe buze gând ascuns,
Strivesc obrazul fremătând de bine,
Explozie de scâncet tiranic ne-a pătruns.
Strâng cu putere trup contorsionat
De flacăra nebună,
Ridic spre cer gând de păcat
Şi-un strigăt către lună.
Iar pe urechi de catifea, firesc
Presar dans de cuvinte,
Şoptesc frenetic”Te iubesc”,
Tresari şi arzi în gând fierbinte.
Când un bărbat primeşte astfel de versuri de la o femeie nu mai poate să spună decât MULŢUMESC, IUBIRE şi să o ia în braţe pentru totdeauna. Te sărut pe suflet, aşa cum fac în fiecare zi, şi zâmbesc nopţii care ne acoperă cu veşmântul ei catifelat…
Versuri şi muzică precum vinul, dragule…
Veche, dar de calitate…
Într-adevăr. Muzică veche, dar muzică pentru suflet. Muzică pentru inimi care vibrează la unison, pentru trupuri stăpânite permanent de emoţii şi pasiuni, pentru gânduri îmbrăţişate şi palme care nu pot să stea decât unele alături de celelalte… Te iubesc, frumoasa mea…
Chiar dacă se vor trezi vecinii, ne vor ierta pentru Rege…
O melodie veşnic tânără, veşnic de actualitate, veşnic pentru îndrăgostiţi.
Reuşişi să stârneşti reacţii serioase cu aceste versuri, minune de om!
Asta mă bucură foarte mult, iubirea mea… Într-o lume care este aşa cum este nu trebuie să uităm că există iubire, muzică şi poezie. Şi merită sărbătorite în fiecare zi…
Mă retrag, dar nu înainte de a lăsa tuturor cititorilor acordurile unei poveşti de iubire…
Te iubesc, Geanina… Fie ca poveştile de iubire să fie permanente, în fiecare suflet… Gânduri bune tuturor din partea noastră şi clipe magice!
Nu voi transforma iubirea niciodată în kitsch, dar voi profita de fiorii ei fără a apela la perfuzii sau alte artificii. Totul cât mai natural, cât mai firesc. Cu pulsul e mai greu când te afli în preajma mea, dar sunt sigură că și acest aspect se poate rezolva tot pe cale naturală.
Aceste “căi naturale” sunt tot ceea ce poate fi mai frumos, aşa că pulsul poate să crească. Nu există nicio problemă din acest punct de vedere…
Cântă viaţa-n tine de atâta bine,
Un bine curat de ploaie curtat,
Scăldat în culoare de galben de soare,
În roşu de mac de suflet furat,
Pe buze pictat şi abandonat,
Pe margini de verde, ce în ochi se pierde
Şi te înfioară
Când mângâi o mână ce duios te alină,
Cu-n deget pe frunte, pe tâmple cărunte,
Alt deget visează la urechea trează,
Unde blând şopteşte gând ce stăpâneşte
Întreaga fiinţă topită-n dorinţă,
Dorinţa de tine turnată-n rubine,
Mistuind cu spor în luna-cuptor,
Un val gulerat de spumă prins în colţ de lună,
Când a asfinţit dor nestăvilit,
De tine, de mine în trupuri ruine,
Ce s-au regăsit doar la răsărit,
În pântec de soare cu raze de floare,
De viaţă vibrând, fericiri visând.
Orice replică de-a mea nu ar mai avea niciun rost în momentul de faţă. Mă bucur de aceste versuri ca un copil şi, aşa cum spui tu în poezie, vibrez de viaţă şi dansez de fericire.
Şi eu mă bucur de toate versurile scrise de tine cu sufletul plin de iubire, cu gândurile pline de frumos, pure ca ale unui copil care se bucură de fiecare dar primit.
Iubirea mea mare, plăcerea este de partea mea, de fiecare dată…
Îmi permit să spun că iubirea este cea mai frumoasă floare, dar în același timp extrem de fragilă.
Versuri pentru orice suflet îndrăgostit.
Te iubesc, Lisandru!
Tocmai de aceea este pierdută foarte uşor de unii oameni, Geanina mea dragă. Nu ştiu, nu încearcă să aibă mai multă grijă de ea. Sunt un Lisandru care te iubeşte la nebunie, iar atunci când scriu mă gândesc numai la tine…
Pierdem, câştigăm, viaţa oferă surprize…
Pentru toţi îndrăgostiţii de viaţă:
Oho, şi ce surprize. Iar această dedicaţie muzicală trezeşte multe amintiri. Îmi permit să spun că este o dedicaţie şi din partea mea pentru toţi îndrăgostiţii care apreciază la justa valoare fiecare minut de fericire…
Pentru toţi îndrăgostiţii fără a face concurenţă Traficului de Hituri şi “traficantului” Teo…ha,ha,ha…
Să fie şi din partea mea!