Miron Cozma şi-a bătut joc de interdicţia de a intra în capitală (de ce nu ne miră ştirea?), a făcut ce a făcut – sunt un barosan, un mare baştan! – şi a scos din buzunarele fostei salopete o frumoasă trimitere medicală din care reieşea că trebuie să îşi ducă soţia la medic. Toate bune şi frumoase, multă sănătate doamnei, numai că Luceafărul Huilei a trecut şi pe la Romexpo pentru a-i urmări pe cei de la Guns. Îmbinarea utilului cu plăcutul a devenit, astfel, o certitudine.
Faptul că Omului (Negru, în alte vremuri) îi place rockul nu ne deranjează, fiindcă şi noi suntem împătimiţi ai genului, chiar dacă băieţii de la Guns sunt cam soft pentru gusturile noastre. Dar se demonstrează o dată în plus că deciziile judecătoreşti pot fi date foarte uşor la spate în România Paradoxală, vecină cu Zona Crepusculară. Ele devin hârtii numai bune pentru ştergerea unei anumite părţi a trupului omenesc. Important este să ai muşchi, tupeu şi inspiraţie cât cuprinde. Adică să fii băiat deştept, cu şcoala vieţii la purtător. Bengos, cum se spunea prin spatele blocurilor. Te strecori, te fofilezi, eşti Hocus-Pocus, Hopa-Mitică etc. De-aia a zis Cristian Ciocan, purtătorul de cuvinte al poliţiei, că domnul Cozma, având acea trimitere medicală, poate să se plimbe pe oriunde pofteşte. Păi ce să-i faceţi, dragilor? Nu puteţi să-i şutiţi boii de la bicicletă. Are omul patalamaua la mână? Are. Uite că la asta nu v-aţi gândit, fiindcă v-ar fi luat prea mult timp, însă acum s-a creat precedentul şi Luceafărul poate veni exact atunci când i se pune pata. Sau când vor mai sosi rockeri cu ştaif. Miron nu va dori să mai dărâme vreun guvern, ideile astea i-au trecut de multă vreme, totuşi, ci vă va da vouă cu tifla. Noi aşa am proceda în locul lui, fiindcă acolo unde legile sunt concepute cu partea dorsală totul devine parte din (a)normalitate.
Cum avem şi noi sensibilităţile noastre şi o memorie activă (încă), ne aducem aminte cum mulţumea tovarăşul Iliescu minerilor, cu patos revoluţionar şi excese patetice, chiar în locul unde a prestat trupa Guns aseară. O tempora! O mores! O mineres! Iată cum s-a arcuit peste timp un pod invizibil dar perceptibil, luminat de lămpaşe nenumărate, având la un capăt legea bâtei împodobită cu trei trandafiri, iar la celălalt umerii ridicaţi a neputinţă ai lui Ciocan, în era Băsescului care s-a plictisit de propria ţară. O ţară falimentară, cu 90 de miliarde de euro datorii, dar cu şanse mari de a mai acumula, pentru că FMI-ul de-abia aşteaptă să ne reintroducă pumnul financiar în gură, cu atât mai mult cu cât suntem masochişti din fire şi ne place să întindem mâna a cerşeală. Cum spuneam şi marţi, într-o pilulă pe TOATE ŞTIRILE, nu avem nicio îndoială că numitul Miron Cozma a cântat din toţi rărunchii, în amintirea lui Ion Iliescu: “don’t youuuuu cryyyy tonight, i stiiiiillll love you, baby!”
Cristian LISANDRU
SURSA FOTO – adevarul.ro


eu altceva nu inteleg: cum poate asta sa umble prin lume asa, fara frica?! Adica nu l-a oprit niciodata nimeni sa-l ia la rost pentru ce s-a intimplat?! Niciodata, niciodata??
Bine, şi-a ispăşit omul pedeapsa, chiar ar fi trebuit să stea şi alţii alături de el, în spatele gratiilor. Dar având acea interdicţie trebuia să stea potolit, nu să facă pe rockerul. Părerea mea.
Pingback: una cu gust(uri) [Ottilia Ardeleanu] « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: MUZEUL SATULUI DIN SIBIU (15) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: Grădina Labirint… (21) « Cristian Dima
Pingback: A sosit! [Ottilia Ardeleanu] « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Filosofia indiană | اBlog Feminin
Cris,
Oricât umor am încerca să punem în răspunsuri, oricâte scenarii am clădi, este vai de capul nostru.
Bun . Este .
Și?
mai departe?
Fiecare așteaptă .Ce? Pe cine? De unde?
Din neant, fiindcă la ce personaje sunt prin politică e clar că speranţa e deja decedată…
E baiat de baiat, smecher de smecher, miner de miner, ilegalist de ilegalist si rocker de rocker. Pai nu?
Şi rocker de rocker, asta este cea mai tare dintre toate…
Pingback: Răpciune | Ioan Usca
Ei… Eu sunt convinsa ca omul nu a vrut decat sa fie la fata locului la terminarea spectacolului ca sa poata planta panselute. Pana dimineata sa fie deja totul fresh…
La panseluţelea alea nextrem de necesare nu m-am gândit. Cu siguranţă că asta a fost explicaţia, tot în amintirea vremurilor de odinioară…
Pingback: Activia | Caius
“Dacă o persoană ajută un infractor înainte de a săvârşi fapta, se numeşte COMPLICE şi va plăti pentru asta iar dacă o altă persoană ajută un infractor după ce a săvârşit fapta, se numeşte AVOCAT şi este plătit pentru asta.”
Ce ironie a sorţii, nu găseşti ?
Inventivitatea şi strecurarea printre legi au fost, sunt şi vor rămâne unele dintre trăsăturile noastre de bază. Ale unora, bineînţeles. Nu toţi se nasc sub steaua norocoasă.
Ha, ha… Aşa este, cei care se simt vizaţi nu au decât să se supere, nu??? La capitolul acesta debordăm de “inventivitate”, nu se poate să nu descoperim o portiţă pe unde să ne strecurăm!
De ce nu mă mai surpinde nimic?
Da, nu ne mai poate surprinde nimic…
Cristian, cred ca a fost indreptatit sa mearga la concert. Poate ca sotia sa era bolnava dupa Guns si el a insotit-o pentru o interventie sau o cura. Ce nu face un luceafar pentru “steluta” lui! Mai conteaza ca e negru?
Nu mai contează, oameni suntem, he, he, aşa că ar trebui să-i acordăm circumstanţe atenuante Luceafărului. Chiar, asta sună bine, Luceafăr cu circumstanţe. Încă o dată, multă sănătate doamnei sale!
Esti tu baiat fin si politicos dar doamna lui s-a vindecat deja. Dupa concert.
Medicamentul Guns a funcţionat de minune. Asta-i de bine…
Unii..se pricep tare bine sa faca slalom printre legi, fara a putea fi atinse de acestea.Hmm!
Parca am trai in Tara lui Nimeni Voda!
Păi acolo suntem, fiindcă domnul Băsescu face declaraţii din care reiese că nu-i mai place de România, fiindcă este anormală.
Pingback: Paul Delvaux (23 septembrie 1897 – 20 iulie 1994) « my heart to your heart
Pingback: Suzanne Valadon(23 septembrie 1865 — 7 aprilie 1938), pictoriță franceză « my heart to your heart
Cristian, esti prea dur cu Luceafarul huilei.
Si-a primit pedeapsa si poate ca nu el e cel mai vinovat de acele evenimente pe care nu trebuie sa le uitam.
Totusi, ce se intampla in epoca basesciana intrece orice limita si e foarte periculos pentru libertatea si viata noastra.
Gabi, ar fi trebuit să stea şi alţii lângă el, aşa este. Nu au stat, au scăpat. Dar atunci când legile sunt fentate cu zâmbetul pe buze nu trebuie să ne mai mirăm că haosul este generalizat. N-am nimic personal cu el, bineînţeles, însă starea de fapt trebuia scoasă (încă o dată) în evidenţă.
Inca un exemplu de cum, intr-o tara anormala, un infractor poate umbla deghizat in cetatean onorabil…
Dacă punem toate exemplele unul lângă altul reuşim să facem înconjurul pământului…
Miron Cosma, acest Luceafar Maro, intrupat in un ambalaj negru, nu are, concret, nici o treaba cu lumea asta. E bine-mersi, si e, poate, cel mai elocvent exemplu al unei justitii asa cum e ea. Adica favorizanta. Pe bune, uneori ma gindesc ca ar trebuii s ama fac infractor, doar ca sa am si eu, in sfarsit, niste drepturi in tara mea.
Îmi venise să zâmbesc, dar nu este deloc de râs ceea ce ai spus tu. Cred că ar fi mult mai bine dacă am reuşi, încetul cu încetul, unii lângă alţii, indiferent de baricadele care se tot ridică de nişte incompetenţi, să nu ne transformăm în infractori, chiar dacă infractorii români au reuşit să terfelească ideea de justiţie. Prea le-am dat nas ăstora şi de aceea s-a ajuns unde s-a ajuns. Luceafărul este doar unul dintre exemple, presa mulţi apelează la tot felul de portiţe pentru a-şi vedea liniştiţi de mizeriile cotidiene.
Mda… avem un sistem prost aşa cum am avut întodeuna. Se pare că la noi cel mai bine se “împrumută”, până şi constituţii şi se “improvizează”… Bine ar fi dacă gestul minerului, încă iubit în Valea Jiului, ar trage un semnal de alarmă, dar din păcate doar câţiva vor ţine minte acest episod…
Bineînţeles că se va uita foarte repede acest giumbuşluc pe muzică rock. Hai să îi spunem aşa. Dar este evident că portiţe pentru fentarea legii au fost şi vor mai fi pe la noi…
Ai facut o paralela la care nu m-as fi gandit, cea legata de locatia cu pricina, iar titlul reflecta o stare de fapt din aceasta tara.
M-au năpădit amintirile, fără să vreau… Istoria ultimilor ani a avut de toate, dacă stau să mă gândesc… Iliescu lipsea de la Romexpo…