vecinul de la doi
s-a sinucis din plictiseală
uneori juca table în faţa blocului
pierdea şi spunea
îmi dă norocul cu tifla
`tu-i mama lui
cei de la primărie
au refuzat ajutorul de înmormîntare
dând vina pe FMI
pe criză
pe guvern
poate la anul
mai poftiţi pe la noi
s-au spus bancuri fără perdea
ţuica bătrână
face pomana bună
văduva cernită a servit la masă
flirta cu administratorul
cu preşedintele de bloc
cu nea Vasile instalatorul
cu spiritul mortului
scăpat de griji
măslinele negre străluceau
a viaţă de apoi adusă cu forţa
în farfuriile cu model
bârfele au fost delicioase
lumea s-a bătut pe sarmale
pe colivă
pe ţuica aia bătrână
administratorul şi preşedintele
s-au încăierat
pe văduvă
Cristian LISANDRU
Like this:
7 bloggers like this post.
Extraordinar subliniat tragicul relitatilor noastre cotidiene.
Felicitari!
Mulţumesc pentru trecere şi lectură… Şi pomenile fac parte din viaţă, nu-i aşa?
Pingback: dacă mi-aş pune o dorinţă / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: PARC, PONEI, PLIMBARE ŞI… PICI (3) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pomana-i prilej de …succesiune!
Unii de-abia o aşteaptă. Numai că au şi surprize neplăcute de multe ori.
Cristi, dragul meu, ai reusit sa surprinzi perfect gaselnita chiolhanului numit pompos pomana mortului. Sunt putine chestii care ma dezgusta pe lumea asta, dar asta e una din ele, la fel ca priveghiul, o alta mare stupizenie, mai ales cand se petrece cu mortul sub acoperis. Tampite obiceiuri, noroc ca nu le agreez
Norocul meu, desigur!
Am încercat, Teo. Dacă am reuşit mă bucur. Viaţa este alcătuită şi din astfel de momente… Orice am face… Gânduri bune!
Hello.
I am Iranian.
I am poet.
please visit my blog and send your comment about my poems.
http://smh-rahemobham.blogfa.com/
this is my Yahoo ID:
rahemobham70@yahoo.com
Thank you
Your friend
Seyed Morteza Hamidzadeh
Welcome. Boundaries disappear sometimes. How nice! All the best!
Imi place acest gen de poezie-oglinda a realităţii, fără artificii literare, dar zguduitoare prin conţinut şi mesaj. Ai ilustrat perfect un anume segment al societăţii de azi.
Uneori, artificiile literare nici nu îşi mai au rostul. Realitatea îţi spune singură cum să pui cuvintele în pagină. O seară liniştită să aveţi, mă bucur că v-a plăcut!
Crunt de buna poezia!;)
Dar poza… am furat pisica, am impresia ca e un motan smecher, o dulceata de motan roscovan si pus pe vanatoare! E un scump si poza face toti banii! O seara frumoasa!
Mulţumesc, Mirela. Am rămas şi eu cu ochii pironiţi pe acel motan. Şmecher, bine spus. Şi bine de tot surprins de anonimul fotograf…
Pingback: Mná na h-Éireann. Women of Ireland. Celtic Woman. « Mirela Pete. Blog
Cred ca din toata povestea , a iesit in castig insusi mortul, care si-a dat seama ca nu mai are pe ce sa se bata…:]
Seara buna si spor la scris Cristiane!
Să ştiţi că exact la asta m-am gândit şi eu la un moment dat. Mortul a scăpat de griji. Poate e vinovat fiindcă nu s-a retras mai devreme… O seară cât mai bună vă doresc!
Pingback: ca un pumn dat vieţii / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: unele mai puternice decât atunci când / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Cu un ochi râzi, cu altul plângi… şi viaţa merge mai departe… văduva cu alte griji, decedatul cu niciuna… Excelentă fotografia cu pisica si porumbelul. M-a amuzat teribil.
Fiecare cu ale lui, se poate spune. De-asta am pus şi eu fotografia cu pisica…
cat de veridic. si de putin metaforic prin crasa realitate. la fel de impresionant ca intotdeauna.
Mulţumesc pentru trecere şi lectură.
se imbina perefect comicul si tragicul in postarea asta…
Mersi de trecere, Monica. Am asistat la destule faze de genul acesta atunci când am mers pe la pomeni. Fac şi astfel de momente parte din viaţă.
Un tablou vesel si totusi trist. Foarte bine scris, excelent! Faza cu maslinele negre care straluceau si farfuriile cu model chiar m-a făcut să-mi imaginez scena! fain de tot!
Georgiana, ai punctat pasajul care îmi place şi mie foarte mult. Mă bucur că am reuşit să creez prin cuvinte acea imagine. Gânduri bune!
Pingback: Întâlnire de gradul III | Caius
Pingback: Walter Buchebner (1929-1964) – În patul dezamăgirii « Orfiv
Pingback: Bancul de joi | Simion Cristian
Pingback: Cireşica | Ioan Usca
Pingback: Povesti pisicesti « my heart to your heart
Poza cu pisoiul la panda e pe placul meu si a iubitorilor de pisici.
Azi am povestit ceva despre pisicile noastre si am adaugat cateva poze, bineinteles.
Da, ne-am amuzat şi noi teribil atunci când am pus-o. Reuşită fotografie…
Asa se intampla intotdeauna la pomeni.De aceea nu-mi plac pomenile si cred ca e de ajuns un colac, o lumanare.
Cristian, e o poveste adevarata de la tine din bloc?
E o poveste alcătuită din vreo trei poveşti, sincer să fiu… Da, are realitate în ea…
Hehe…
Mersi de trecere…
Mulţumesc.
Nu-i prea vesel tabloul, dar e tare bine zugrăvit.
Din viaţă, Adela, din viaţă. Cu bune şi rele. Şi cu zâmbete…
Dumnezeu să îl ierte! Nici măcar un parastas nu mai poţi face în ţara asta:)
Aşa este tizule, nici măcar un parastas. Dar vecinul a scăpat de griji… Iar văduva are altele, noi…
Pingback: Năbădăiosu` la ora de sport « Cristian Dima