patimile ies la plimbare
se ţin de mână
traversează bulevardele
culoarea roşie a semafoarelor
se prelinge pe chipuri îngălbenite
din verdele crud
rămâne amintirea
poliţistul de la circulaţie
şi-a pierdut cascheta
dă din mână a pagubă
ca un dirijor vânat de şomaj
care feliază parizerul
pe partitură
claxonatul interzis
zâmbetul interzis
sunt interzise cu desăvârşire
speranţele planurile poveştile
gândurile bune
curcubeul tânjeşte
după loteria vizelor
liderii de sindicat
mână turme încolonate
de la tribună se înjură
suculent
patimile ovaţionează
strânse unele în altele
vulgaritatea vine pe lume
din boxele Marshall
mâine se va transmite live
sinuciderea colectivă
a ultimilor neuroni
iar analiştii politici
sunt mai căutaţi
decât Sfântul Graal
Cristian LISANDRU
Pingback: Şi cum ar trebui să reacţionez? | ÎNK TÂNĂR, ÎNK CITITOR
Pingback: Plagiat. De acela la modul jenant |
Pingback: Nu mai scriu aici … « ÎNK TÂNĂR, ÎNK CITITOR
Pingback: Va rog!, un mic ajutor ! | ÎNK TÂNĂR, ÎNK CITITOR
Pingback: Un Raket care crede şi îşi cântă credinţa în Dumnezeu | Amour de jour
Pingback: A murit poetul Adrian Păunescu | Dale de cultură
claxonatul interzis
zâmbetul interzis, http://cammely.wordpress.com/2010/11/05/condoleante/
Romania, ultimul bal!
In loc sa fim o tara numai frati,
Simtim in noua epoca barbara,
C-am fost in viata noastra blestemati
S-ajungem chiriasi la noi in tara.
Din tot ce facem, nu avem nimic
Ne macina straine interese,
Faina noastra n-are spor nici pic,
Nici painea in cuptor nu ne mai iese!
Poet nebun, ce vorbe mai indrugi
De zici ca esti din neam ce nu se lasa,
Cand am ajuns in tara noastra slugi
Si suntem cersetori la noi acasa!
Traim acelasi tragic simtamant,
Sub politicieni si sub contabili,
Ca noi ca neam avem destinul frant
Si suntem de prisos si nerentabili.
Umili ne cerem scuze de la toti,
Ca nu ne-am chinuit destul in viata
Si ne conduc niste fanarioti
Ce pe cei mici tradarea ii invata.
Si vii si morti amestecati acum,
Dispusi sa emigreze se arata,
Mormintele se pregatesc de drum,
In Romania deromanizata.
Sus-pusii nu mai au nimica sfant,
Ca pe cravate juramantu-si schimba
Nu mai avem nici fabrici, nici pamant
Vorbim si limba noastra-n alta limba.
Si-acum se-aude clopotul fatal
Din vremuri de urgie si de grindeni,
Si este seara ultimului bal,
Din zori vom fi romani de pretutindeni.
Probabil maine aici va fi pustiu
Si toti in pribegie vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio mama patrie, adio!
Poet nebun, ce vorbe mai indrugi
De zici ca esti din neam ce nu se lasa,
Cand am ajuns in tara noastra slugi
Si suntem cersetori la noi acasa!
Mulţumesc pentru trecere şi versuri!
Pingback: Suntem normali la cap si credem ca Basescu poate fi suspendat si a doua oara « Hai ca se poate!
Frumoasa-i viata cand iubesti / Eternitatea-ntr-un sarut / Mulajul ei facut din lut / In chip de mii de primaveri / Sa vii, sa pleci sau sa mai speri? – versuri ale unui taran de pe langa Tecuci, din 1900
Gandea frumos omul
Chiar foarte frumos! Mă bucur că le-ai lăsat aici…
Pingback: Plecat prin vecini. Mă întorc repede. Sau nu… « Dispecer Blogosferă
Ai împletit într-un mod cât se poate de original culorile curcubeului cu griul realităţii pe care o trăim şi o simţim clipă de clipă tot mai îndârjită. Vulgaritate, violenţă, sinucideri…analiştii politici au de lucru pentru mii de ani.
Te iubesc pe orice vreme, minune de om!
Dragostea mea, orice vreme ar fi nu pot decât să spun că mă bucur de fiecare moment alături de tine… Te sărut pe suflet, minune, iar toate griurile lumii dispar atunci când zâmbeşti tu…
Pingback: Fado și saudade… Amália și Mariza « Mirela Pete. Blog
Pingback: Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
Zâmbete şi vise interzise oferindu-se la schimb iluzii create de cei ce râd grotesc de noi pe la spate. O societate apatică căreia i s-au furat toate visele şi speranţele de acum 20 de ani. Şi stăm şi aşteptăm. Ce? Nici noi nu ştim. Sau nu ne mai interesează.
Parcă suntem pe peronul unei gări prin care nu va mai trece niciodată un tren…
Stii? Pentru mine statiile Marshall mai exista doar intr-un singur loc, un loc atat de drag incat as spune ca doar acelea au fost aievea:
Oare si Pink Floyd vorbeau despre nenorocire? M-au amagit in toti acesti ani?
Aaaa, iarăşi amintiri frumoase. Da, mi-au venit şi mie în minte aceste staţii şi le-am plasat într-un context deloc muzical. Mersi pentru video!
Imi place sa vad ca ne merg gandurile umar la umar….
Asta nu poate fi decât de bine… O zi bună să aveţi, ştrumfilor!
“Patimile ies la plimbare
se ţin de mână” parca pentru a forma solidar, un lant al durerii cu “chipuri îngălbenite”.
Vremuri de tristă amintire. Poate că va răsări şi speranţa la orizont. Şi, cu toate acestea, viaţa este frumoasă şi depinde numai de noi dacă rămâne aşa sau nu…
Citindu-ti poezia, Cristi, ma intreb in care clipa a existentei ei, societatea s-a imbolnavit de schizofrenie. A existat un astfel de moment sau pur si simplu asa s-a nascut?…
Înclin să cred că aşa s-a născut societatea asta, schizofrenică. Dar dacă greşim şi ajungem la concluzia că vina este exclusiv a noastră?
”patimile ovaţionează
strânse unele în altele
vulgaritatea vine pe lume
din boxele Marshall
mâine se va transmite live
sinuciderea colectivă
a ultimilor neuroni
iar analiştii politici
sunt mai căutaţi
decât Sfântul Graal”
O lume ca-n Codul lui Da Vinci.
Mulţumesc pentru trecere, Gina! O zi cât mai bună!
Cum am mai zis… se hrănesc din nefericirea celor ascunşi în case şi care îşi aşteaptă moartea lentă asemeni ciobanului din Mioriţa…
Totuşi noi avem speranţă ce rezidă din iubire şi mergem mai departe! Gânduri bune şi o zi minunată!
O zi cât mai bună îţi doresc şi eu, tizule, cu toate ale ei. Chiar dacă vremurile sunt aşa cum sunt nu putem să nu privim cu optimism înainte… Baftă în toate, Cristi!
cat adevar in versurile tale si tristete…
ps. lipsa semnelor de punctuatie tine de ideea de haos?
Nu neapărat. Îmi place această modalitate prin care încerci să transmiţi mesajul fără punctuaţie…
Bine atins in versurile tale-haosul contemporan. Sa ne ajute Dumnezeu sa iesim din acest haos, cautand splendoarea frumosului din om..
Mai exista pe ici pe colo:}
Numai speranta vie iti doresc Cristian!
Da, frumosul există, chiar dacă încearcă mulţi să îl elimine definitiv. Însă asta nu se poate. Frumosul din suflete nu poate dispărea decât la finalul întregii lumi… O zi cât mai bună să aveţi!
Pingback: Benvenuto Cellini, Annibale Carracci, Gustaf Tenggren, artisti nascuti in 3 noiembrie « my heart to your heart
si peste toate, ca sa ne fie mai greu, se apropie iarna geroasa.
Ca să pună capac la toate…
Pingback: Cine pierde vremea in Parlamentul European si cine nu | Blogul Monicai Marinescu
Pingback: Năbădăiosu` şi broaştele ninja « Cristian Dima
curcubeul tanjeste dupa loteria vizelor….versul acesta doare
…e adevarul spus in cel mai sugestiv mod…
Mă bucur că ţi-a plăcut! Gânduri bune, dar nu de ducă!