Suntem trăitori – de pe azi, pe mâine, evident – în ţara damblagită unde orice neavenit visează să ajungă preşedinte. În pofida faptului că astfel de indivizi nu sunt în stare să conducă nici asociaţia de locatari a blocului în care domiciliază. Ninel Potârcă (iată un nume numai bun de inserat în galeria eventualilor… preşedinţi, nu?), fost candidat la Preşedinţia României, a fost săltat pentru 24 de ore, fiind acuzat de evaziune fiscală. Băiatul acesta cu nume de manelist a poftit la jilţul prezidenţial, în alte vremuri. Pe când un criminal în serie care să ne spună „Să muriţi bine?!”
Guvernul României şi-a asumat răspunderea pe Summitul Dunării, eveniment care a fost marcat prin două momente de largă respiraţie naţională. EBA a venit cu o geantă Coco Chanel de 2000 de euroi, iar premierul Boc a primit cadou o sticluţă cu apă de la izvoarele Dunării. Dacă în ceea ce o priveşte pe EBA suntem obligaţi să ne abţinem de la comentarii, pe ideea că atâta poate, atâta prezintă, fătuca imaginându-se pe catwalk şi-n sculare şi-n culcare, în ceea ce îl priveşte pe Emil am putea să declarăm că respectivul cadou poate fi considerat un apropo de toată frumuseţea la trimiterea naţiei române pe… apa Sâmbetei.
Adeptă a pricipiului „E corpul meu, fac ce vreau cu el, ce muşchii mei?!”, Bianca Drăguşanu a explodat în mii de fărâme nervoase şi a declarat că ea nu trebuie să fie considerată Femeia din Plastic, fiindcă are doar silicoane, aşa cum au 90% din femeile nurlii ale showbizului autohton. Şi a mai spus înalta făptură cu inima zburdalnică şi ochi alunecoşi că se săturase să poarte sutien cu burete. Apreciem sinceritatea. Simţind noi în oase o puternică părere de rău pentru că oamenii lipsiţi de milă îi tot înfig ace în organism, propunem ca silicoanele Biancăi Drăguşanu să devină brand de ţară. Suplimentar, sperăm în modificarea Constituţiei, astfel încât preşedintele Băsescu să poarte chiloţi marca Botezatu.
Aşa cum ne-a obişnuit, Victor Ponta dă de înţeles că află ultimul ceea ce ştia toată lumea. De, nu ştie bărbatul ce ştie tot satul! Sare de pe scaun şi ne informează extrem de serios, cu tremur în glas, că TVR a devenit o televiziune a guvernului şi a preşedintelui. Punem pariu că dacă – Doamne fereşte! – începe vreun război cu micii omuleţi verzi de pe Planeta Înverzită de Ciudă, acelaşi Victor Ponta ne va cere să apărăm eroic fruntariile abia după încheierea armistiţiului?
Europarlamentarul Cristian Preda declară că îi este ruşine fiindcă se numără printre membrii partidului portocaliu. E ruşinat de nu mai poate, sinceri să fim, fiindcă rămâne tot cu carnetul de partid în buzunar şi nu le cântă „Îţi spun adio şi te las, la timpul potrivit!” Nu va mai trece multă vreme şi vom auzi că acelaşi europarlamentar a subminat pedeleul din interior. E o „disidenţă” în partidul lui Băsescu de miroase-a creier încins. Hai să fim serioşi şi la pungă groşi!




Pingback: Moartea lui Nicolae Labiş între accident şi crimă | ÎNK TÂNĂR, ÎNK CITITOR
Pingback: » Moartea lui Nicolae Labiş între accident şi crimă
Pingback: BRAŞOV – PANORAMĂ DE LA TURNUL ALB (1) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: Zâmbesc. Ce îndrăzneală! « Blogul lui Teo Negură
Pingback: OBEZITATEA « Madi şi Onu Blog
Pingback: Năbădăiosu` şi muzica « Cristian Dima
Pingback: Sărut pe suflet « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
Pingback: Spatiul Schengen din ce in ce mai departe « Hai ca se poate!
Nu cred că avem nevoie de un criminal în serie care să ne spună “Să muriţi bine!”. La cât de bine merg treburile pe la noi, cred că tot de la Băsescu va veni. Cât despre Bianca şi EBA… tot o apă şi-un pământ. Diferenţa ar fi că una are silicoane, cealaltă are succesuri.
Şi măcar de ar fi singurele… asta-i partea rea. Şi câte vor mai veni…
Ciupercile după ploaie sunt mici copii, dacă se poate spune aşa… Fătucile apar de nu se poate, chiar vorbeam azi cu cineva pe la birou despre puzderia de “vedete” care sunt promovate la greu şi împinse de la spate, şi la propriu şi la figurat…
Ai uitat să precizezi costul a mii de apeluri telefonice, de pe vremea când creștea frunza.. ți-aș spune, cu plăcere, dar mi-a fost imposibil s-o rețin.
N-am învățat să număr decât până la valoarea salariului minim pe economie.
Cum care frunză?
Frunza noastră, făcătoare de minuni turistice.
“Adio, pică frunza”, vorba melodiei de pe vremuri. Şi, ca să fim în ton cu tot ceea ce se întâmplă, se poate spune fără teama de a greşi “Adio, pică ţara”… Era un film care îmi plăcea mult şi pe care îl am pe tot în calculator – “Millenium”. Acolo, la început, apărea scris “Who cares?”, parcă… Asta-i situaţia şi la noi…
Da, Cris, suntem contemporani cu damblagiii care îşi fac mendrele în văzul lumii, fără inhibiţii şi, mai ales, fără remuşcări.
Ruşinea lui Preda Cristian e tardivă, nu-mi provoacă nici măcar compătimire. Ba, din contră, îmi produce silă. O imensă silă…
Am senzaţia că i-au mai spus şi alţii lui Cristian Preda că ar trebui să fugă de acolo, însă pare a nu lua în seamă pe nimeni. Şi face pe disidentul din umbră… Mă rog, coabitarea cu plaga asta portocalie nu îi va aduce decât deservicii, pe termen lung… O seară bună să ai!
Domnişoara Eba a a dat 2000 euro pe o geantă Coco Chanel? A luat plasă. Găsea una identică Louis Vuitton sau Christian Dior cu 4000 euro!
Încă o dovadă că nu reuşeşte niciodată să facă alegerile necesare… Of, EBA, toţi îţi spunem câte ceva şi nu vrei să înţelegi…
mie personal imi place de bianca, pentru ca datorita nivelului ei de inteligenta&cultura te face sa te prăpădeşti pe tine de ras. din pacate, nu prea mai uit la teveu. ca sa ma prapadesc de ras si eu.
despre politica … aceeasi scarba
Chiar, Bogdane, cum va fi viaţa “after-Bianca Drăguşanu”? De cine ne mai luăm noi, la diferite intervale de timp… Pleiada asta de fătuci cu mândre… fiţe ne oferă tot timpul subiecte fierbinţi… O seară bună să ai!
Da. Ma intreb oare cum poti sa mai fii mandru si sa spui fara menajamente ca esti roman? Cum? Cu aceste…specimene…la conducere, si cu media plina de siliconate…Ne-am dus pe apa sambetei de mult..si inca ne mai ducem
Încă plutim. Dar, în felul acesta, vor veni şi zilele scufundării depline…
Pingback: William Hogarth ( *10 noiembrie 1697 – 25 octombrie 1764), pictor și grafician englez « my heart to your heart
Asta-i tara in care traim si cred ca ne place, altfel n-ar avea rating tabloidele si emisiunile “culturale’ si nici comentariile noastre politice.
Şi eu am senzaţia de foarte multe ori că suntem masochişti, cel puţin la nivel politic…
Pingback: La mulţi ani Maria ! « Dispeceriţa
Am citit cu plăcere aceste ironii pe care le faci cu atâta măiestrie. Adevărul e că şi ai de unde să alegi că numa te miri ce mai scot pe gură ai noştri politicieni şi oameni de lume mondenă…
Gânduri bune, tizule!
Din acest punct de vedere, chiar nu ne putem plânge, tizule. Ni se oferă marfă de “calitate”, lucrăm cu materialul clientului de fiecare dată. Ce bine ar fi să nu mai avem astfel de subiecte… Îţi doresc o zi plină de bucurie şi de inspiraţie!
Lisandru, este demn de reținut:
”Ninel Potârcă (iată un nume numai bun de inserat în galeria eventualilor… preşedinţi, nu”?…
”EBA a venit cu o geantă Coco Chanel de 2000 de euroi,”… Normal, doar sunt furați din banii europeni, destinați altor cauze. E un rahat viclean, nu e doar proastă. Iar designerul care-i recomandă așa ceva, sigur e din gașca aia a lor (că ea nu poartă brandul pentru estetică, ci se ia după…preț!)
”oamenii lipsiţi de milă îi tot înfig ace în organism, propunem ca silicoanele Biancăi Drăguşanu să devină brand de ţară. ”
Mamma mia, Cristian Lisandru, n-ai pic de milă/silă!?
Vorba ta:”Hai să fim serioşi şi la pungă groşi!”!
Și o zi bună!
De fiecare dată când alcătuiesc această săptămânală scurtă trecere în revistă a unor articole care apar în presă reuşesc să mă şi întristez un pic. Şi asta pentru că observ cum atenţia ne este canalizată către cu totul altceva decât ar trebui. Socaciu avea o melodie, Doamne, fă-mă prost, şi tare bine mai spunea el acolo ceea ce spunea. Parcă niciodată nu ne-am confruntat cu o mai mare prostie pe metru pătrat, iar sila devine parte din decor. E bine că reuşim să privim, totuşi, frumosul din jurul nostru, ceea ce ai făcut şi tu la tine pe blog, azi… O zi bună să aveţi!
Sa nu uitam, merita si Sulfina putina atentie, mai ales ca face rocada cu Roberta.
Da, o să fim mai atenţi la Sulfinica…
Acest personaj ,,prezidențial ,,este încă un nume pe o listă, doar atât, care își imaginează că ai totul dacă ai bani. Greșit. Uite că viața, momentul și tot ceea ce trăiește acum îi arată că lucrurile nu stau chiar așa.
Ce să-i facem noi lui Boc,
El știe una și bună
Să mâncăm cu toți din troc
Și multe strângeri de mână.
Domnițele de carton
Fac trotuarul pe peron,
Iau un tren către oriunde
În chiloți legați cu funde.
Ha,ha,ha, parcă pe vremea când erau ei la conducere lucrurile stăteu altfel cu TVR. Aceeași optică, alți oameni…
Așa este când intri în politică și ești susținut de oameni fără coloană vertebrală. Regret sincer că domnul Preda nu pleacă mai repede către zările în care a trăit și a fost educat.
Politicieni de carton, doamne din material plastic, mă întreb dacă se poate recicla ceva. Aceasta este o față a României, mă întreb de foarte multe ori dacă nu ne place cumva, nu vrem să ieșim din amorțeală, din mahalaua politicieni-pipițe-fițe…
Oamenii scriu, ursul trece…
Te iubesc, omul meu drag!
Mi-a plăcut strofa cu chiloţii legaţi cu funde… De excepţie! Domnul Preda ar putea să o facă, numai că nu doreşte. Plus că a ajuns europarlamentar pe listele pedele, aşa că nu se cade să te uşcheşti acum. Oricum, nu prea înţeleg eu ce face dânsul acolo, să-i scoale din morţi pe portocalii nu poate. Şi chiar dacă ar putea, nu este lăsat… Asistăm la cosmetizarea permanentă a României, doar-doar o arăta şi ea mai bine şi-o mai tăvăleşte cineva. Ca şi cum nu s-ar fi săturat, săraca…
Te iubesc, iubire!
Pingback: Caius cel lunecos | Ioan Usca
Cristi, nu ai remarcat apatia oamenilor? Chiar ma intreb de ce se mai agita astia cu declaratii si figuri de gen. Oricum vor face exact invers decit afirma. Iar oamenii sint mult prea cuprinsi de lehamite ca sa mai comenteze ceva. Ei stiu, noi stim. De ce naiba se tot feresc?
Ai dreptate. Dacă tot ştie toată lumea cum stă treaba cu politica, pe aici, ar fi mai bine dacă s-ar face totul la vedere. Ne agităm prea mult şi se agită mult prea mult, aşa este…
Pingback: Inapoi pe Pamant « Gabriela Elena
n-am inteles niciodata ce poti sa faci la o pereche de chiloti sa arate mai altfel si apoi si daca arata de ce ala care i-a facut tre sa fie asa celebru…de Dragusanca cand o vad cu buzoaiele alea gonflabile mi-e la fel de greata ca si de 90 dintre policieni,aceta este motivul pentru care atunci cand am telecomanda in mana ma invart pe posturile Discovery si National Geographic
Acolo, la National, mă opresc şi eu, de cele mai multe ori. Prin alte părţi mult mai rar, eventual la Sport 1 atunci când este fotbal american…