În mine urlă cea din urmă haită
Şi urletul e pod între dureri,
Iar uneori mai dau, prin cer, o raită,
Spre-a vinde vise lupilor de ieri.
Sunt comis-voiajor cu blană sură,
Am toată disperarea la pachet,
În trupul costeliv păstrez arsură
Şi-n ochi doar deziluzii, berechet.
Mă plimb prin şapte ceruri infinite,
Scurmând cu botul în trecutul mort,
Trăiesc cu amintiri neavenite,
Cerşind de pe la oameni câte-un ort.
Sunt vămi destule, chiar şi pentru mine,
Probabil că nu credeţi ce vă spun,
Din tabloide trageţi cu aldine
Şi-aţi vrea să fiu vedetă, presupun.
Vă informez că am ajuns fantomă,
Un glonte nu-mi provoacă niciun rău,
În urma mea, pădurea intră-n comă,
Răpusă de acelaşi fierăstrău.
Am să vă urmăresc o veşnicie
Şi voi trăi spectral, netulburat,
Urlându-vă-n urechi, cu străşnicie,
Întregul meu dispreţ învolburat.
Cristian LISANDRU
Off topic:
Vă informez că blogul http://zanfirpop.blogspot.com este fals, deschis şi întreţinut de neoameni revoltaţi de faptul că nu mă sfiesc să spun adevărul.
Blogul preia elemente de pe adevăratul meu blog: http://zam-fir.blogspot.com/2010/11/mare-ti-i-gradina-cu-nemernici-doamne.html utilizîndu-mi în fals numele, fotografia, conţinut, afectându-mi grav imaginea publică.
Dacă vă repugnă astfel de metode, vă rog, ajutaţi-mă să aflu IP-ul de unde a fost creat şi de unde se scrie pe el.
Vă mulţumesc în numele unei blogosfere curate!
Este extrem de grav că se întâmplă astfel de furtişaguri ordinare prin blogosferă… Sunt convins că i-aţi deranjat pe mulţi prin tot ceea ce scrieţi…
Mulţumesc pentru susţinere şi încurajare.
http://zam-fir.blogspot.com/2010/11/mare-ti-i-gradina-cu-nemernici-doamne.html
Nici nu putea să fie altfel…
Pingback: CLIPELE DEVENISERĂ LUNGI « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: când lucrez cu ele, miros a cerneală / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: CETATEA BRAŞOVULUI (8) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Sper doar ca lupul ăsta să nu capete lătratul canin, “… iar caravana trece”.
E un lup “altfel”, dar şi puterile lui sunt limitate…
Foarte frumoasa poezia.
Felicitari pentru primul volum”Picaturi de Insomnie”.Abia astept sa intru in posesia lui, dar si a celorlalte, care vor urma.
Pupici pentru amandoi si inspiratie maxima pentru cel de-al doilea volum.
Criss.
Mulţumesc foarte mult pentru trecere şi gânduri… O zi cât mai bună să ai şi toate cele bune! Sper să îţi placă textele pe care le vei găsi în primul volum al Picăturilor de Insomnie…
Mai sunt vanatori ? Ca eu nu vad decat branconieri.
O seara placuta.
Din punctul meu de vedere toţi sunt o apă şi un pământ. Aş interzice vânătoarea, dar n-am decât de dopi bani speranţă. O seară bună îţi doresc şi eu!
La tara, in zona Banatului, inca mai sunt lupi care vn in sat de flamanzi ce sunt.Chiar si vara.
Cel putin asa era acum cativa ani, nu multi, dar mai stii?Poate ca au disparut.
O seara frumoasa, Cristian!
Sper să nu fi dispărut, cu toate că – din cauza foamei – se dedau şi ei la tot felul de lucruri, intrând în inevitabilul conflict cu oamenii… O seară frumoasă îţi doresc şi eu, Gabi!
Pingback: René Magritte (21 noiembrie 1898 — 15 august 1967), pictor belgian suprarealist « my heart to your heart
Pingback: Avanpremiera unor alegeri(blonde şi deştepte)… « Consiliul Naţional al Blogosferei
Pingback: Este fezabilă varianta ca PSD să dea premierul, iar PNL să dea preşedintele a declarat Victor Ponta « Dum spiro, spero
E o poezie in care fantasma lupului ce urla e atat de prezenta, incat pare sa sparga, dispretuitoare si involburata, granitele dintre realitate si imaginar, capatand dimensiuni sociale chiar. E o poezie a furiei, asa-mi pare, Cristi, dispretul acela nu e doar unul refulat in flegmatic, ci dimpotriva, e unul ce-si striga revolta…
Sunt multe metafore ce mi-au placut, bravo!
Da, Teo, este într-adevăr un poem al revoltei interioare. Strigată, urlată, cântată, versificată. Lupul Fantomă crede în continuare că mesajele sale nu se vor duce doar către lună… O zi bună să ai, mă bucur că ai trecut!
Pingback: privesc toamna din balcon / Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
un poem în care aspectele nu sunt deloc fantomatice.
lupul acesta “moralist” îmi face mare plăcere.
o zi bună alături de draga ta!
Mulţumesc pentru trecere, Ottilia… Un Lup Fantomă care încearcă în fel şi chip să îşi transmită mesajul… Gânduri bune!
Pingback: Despre flagrant, Fatuloiu, Chelu si Toba « Hai ca se poate!
Introspectiv acest lup! Imi aduce aminte de conditia geniului eminescian>”caci eu in lumea mea ma simt nemuritor si rece” .
Sa fie oare aceasta realitate specifica prin spatiul nostru carpatin? In asa fel incat insingurarea si autoizolarea sa fie o solutie la haosul care ne inconjoara? Poate fi si aceasta o tema de meditatie…
Sper să nu se ajungă la o astfel de situaţie, cu toate că oamenii se retrag din ce în ce mai mult în ei înşişi şi uită să interfereze… Totuşi, nu cred că autoizolarea ar fi o soluţie…
Pingback: INSTALATORUL « Madi şi Onu Blog
Pingback: De dragoste | Ioan Usca
Cristian, stii tu ca lupul, una dintre temele principale ale framantarilor tale literare este pe cale de disparitie. Cu putin timp in urma am vorbit cu un cioban care mi-a spus, cu ton egal, ca in tara asta nici lupul nu mai este ceea ce a fost. Nu mai tinea la stana decat un caine pentru ca mai aduna turma ca sa nu se risipeasca.
De multe ori imi amintesc de padurea din spatele casei bunicilor. De multe ori, cand era iarna grea, veneau pana in sat. Intre timp, padurea a fost rasa…
Trist destin pentru un animal atat de semet si de demn.
Îţi dai seama la ce s-a ajuns dacă acel cioban spunea – dădea de înţeles – că nu mai are nevoie decât de un câine pentru a apăra stâna? Într-adevăr, trist destin pentru un animal demn. Un animal care a fost hulit şi vânat de inconştienţi. Bine, şi nu este singurul caz în lumea animală. Dar, după cum se vede, mie îmi place foarte mult lupul. Sper să nu-mi rămână, la un moment dat, numai prin fotografiile care se afişează pe desktop…
pur si simplu superb. remarc aceasta strofa
Am să vă urmăresc o veşnicie
Şi voi trăi spectral, netulburat,
Urlându-vă-n urechi, cu străşnicie,
Întregul meu dispreţ învolburat.
Mulţumesc pentru trecere, gânduri bune…
Mă făcui şi eu lup, dacă-i musai. Adicătelea, achesez.
Asta nu este rău deloc. Dar ai grijă mare la vănători, Marius! Sunt din ce în ce mai mulţi…
Am avut grijă să fug repede şi bine de ei. Am apelat la prietenul vultur, fie el şi low-cost:)
Te-ai scos, atunci… Dar ai grijă şi la radare, ăştia văd tot ce mişcă!