Dorinţă nebună de a te şti permanent alături de mine… Vise zbuciumate în care te îndepărtezi către alte braţe, coşmaruri din care mă trezesc cu mintea tulburată şi cu transpiraţia curgând în şiroaie reci… Fiecare zi se târăşte ca un melc decis să parcurgă distanţa de un metru într-o eternitate, iar eu privesc înciudat, strâng din dinţi şi trăiesc sentimentul contradictoriu că orice aş încerca să fac nu pot să rămân decât un nefericit observator care nu se poate implica în scenariul absurd construit în laboratoare ascunse gândurilor mele…
Mi-aş cumpăra un loc într-o altă lume şi te-aş duce acolo, ca să ne suprapunem gândurile sub voal de asfinţit, însă mi-a spus cineva că mai degrabă pot să obţin apartament cu vedere la curtea interioară într-un sanatoriu aflat încă în construcţie. Dacă m-aş grăbi, poate că s-ar îndura vreun bancher să îmi ofere un credit fără comisioane ascunse şi cu dobândă fixă, aş prelua apartamentul cu zâmbetul pe buze şi aş pune fotografia ta pe toţi pereţii. Îmi imaginez că paznicii mei n-ar avea nimic împotrivă să plantez trandafiri roşii în ghivece mari, pentru a umple cu petale patul de fier… Mi-e dor de tine şi sunt trist şi-ascult când Rush, când Judas Priest, vorba lui Păunescu, tu, cea mai dulce-ntre femei, ce pot să-mi spună astăzi ei?! Sunt momente în care nici Judas Priest nu mai poate face nimic, aş concluziona. Cât despre Rush… Dorinţă nebună de a te şti permanent lângă mine. Şi vise zbuciumate, fiindcă se ţin ca scaiul de tine, le dai afară din minte şi te trezeşti cu ele pe pernă. Una, două, vor să te ia în braţe…
Bine mai zicea Ecaterina Oproiu în „Un idol pentru fiecare” – Când oamenii n-au mai avut curajul să creadă în viaţa de jos, când n-au mai avut candoarea să creadă în viaţa de sus, au început să creadă în viaţa ca-n filme… Pentru o bună parte a lumii, filmul a fost într-adevăr o uzină care producea vise, conserve de vise. La început, vise sepia. Pe urmă, vise tehnicolore, iar spre dimineaţă, înainte de ora trezirii – coşmaruri…
Cristian Lisandru



Pingback: Multi spun ca Blaga este cel mai normal dintre PDL-isti, uitati aici dovada ca este la fel ca ceilalti
Pingback: DACĂ E DUMINICĂ, E… FOLK (34) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: Bal mascat « Mirela Pete. Blog
Pingback: PANORAMĂ DE LA CETATEA BRAŞOVULUI (4) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: Multi spun ca Blaga este cel mai normal dintre PDL-isti, uitati aici dovada ca este la fel ca ceilalti « Hai ca se poate!
Pingback: AŞ VREA … « Madi şi Onu Blog
Dragii mei, deşi era normal ca scriind pe blogul tău Cristian, să mă adresez cu dragă Cristian, tot ceea ce scrii, pentru mine e balsam pentru suflet şi văd prin ochii voştri iubirea pe care şi eu o trăiesc cumva la distanţă, mă linişteşte mereu Liviuţul meu drag, mai drag decât lumina ochilor, spunându-mi, că noi suntem împreună, dar pentru o vreme locuium separat, aşa e viaţa în ţara asta de doi… să nu mai zic cum.
Va îmbrăţişez cu toată dragostea şi preţuirea mea şi Bunul Dumnezeu să ne ajute, Lusiana!
Vă dorim să vă regăsiţi cât mai repede unul în braţele celuilalt. Asta este tot ceea ce contează… Un final de săptămână cât mai bun!
Pingback: Fat Frumosul Cristian Preda se lupta cu Zmeii « Dum spiro, spero
Dragul meu drag,
călătoria spre lumea despre care vorbeşti mi-ar prinde foarte bine. Într-un astfel de loc cu gândurile suprapuse sub voal de asfinţit umple iubirea de mister, iar patima va fi lipsită de cenzură. Aşa cum spuneam şi ieri, eşti mereu lângă mine, în sufletul meu, în gândurile mele şi mi-e dor permanent de tine.
Te iubesc, minune de om!
Într-un astfel de loc cu gândurile suprapuse sub voal de asfinţit umple iubirea de mister, iar patima va fi lipsită de cenzură.
Ce frumos… Într-un astfel de loc n-am mai avea timp decât de noi, şi tare bine ar fi. Realitatea îşi tot cere şi ea drepturile, dar nu-i bai, ne regăsim de fiecare dată unul în braţele celuilalt şi e tare bine… Depun sărutul meu pe ochii tăi frumoşi şi sunt tare fericit! Te iubesc…
Avem nevoie de clipe de evadare…in dragoste! Si bine ar fi ca acestea sa fie permanente! Iar daca nu se poate, macar sa nu uitam de ele…
Chiar daca dragostea este tot mai putin intalnita, ea poate fi construita in viata fiecaruia daca mai exista vointa pentru asa ceva!
Va doresc o seara placuta si sa fiti la fel de fericiti in continuare…
Cu siguranţă. Astfel de clipe au o mare valoare şi o mare putere. Energizează, din toate punctele de vedere. Ceea ce mă bucură continuu este, totuşi, faptul că iubirea găseşte nebănuite resurse de fiecare dată. Dată la o parte, hulită de pragmatici, demonetizată sau umilită, ea se ridică deasupra tuturor şi transmite răspicat că în absenţa ei nu ar mai fi nimic în regulă…
Gânduri bună vă trimitem şi noi!
atunci cand avem perechea avem o lume a noastra in care putem evada alaturi de Ea sau El si asta e minunat
Îndrăgostiţii au această mare capacitate de a evada din real pentru a se refugia, atunci când simt nevoie, într-un univers paralel. Nu rămân, evident, acolo, dar astfel de incursiuni sunt întotdeauna binevenite…
Pingback: Pui de pasare colibri salvat « Gabriela Elena
Pingback: Poveste de vis (15) « Blogul lui Teo Negură
Nu stiu ce as putea spune aici, e ca si cand v-am spiona prin gaura cheii…
Fiti fericiti!
Mulţumim, Gabi. Dorim tututor să aibă parte de momente cât ai frumoase în iubire, alături de cei dragi din jurul lor…
Pingback: Sunt culmi înfricoşate, Vasile Voiculescu « my heart to your heart
in ultimul timp ma obsedeaza ideea ca societatea e inumana.
unde ai vrea sa locuiesti?
“in afara lumii”, zise baudelaire.
Bine zis-a Baudelaire. Dar să ne arate şi drumul către uşa respectivă…
Pingback: Optimism | Ioan Usca
Evadăm uneori în lumea viselor în căutare de frumos. O evadare pe care sufletul ne-o cere. O rupere completă de lumea reală ar putea transforma visele în coşmaruri.
O rupere doar metaforică, totuşi, pentru că orice am face nu putem evada din această lume, indiferent cum ar fi ea…
Judas Priest populeaza atatea dintre amintirile fostului licean care nici nu stiu daca mai traieste, inca, in mine.
Si cat de greu se putea procura un vinil!!!!
Da, foarte greu găseai un vinil, puneam mâna pe casete video aduse de afară şi ne uitam la concerte sau la videoclipuri, răsfoiam tot felul de reviste date pe sub mână… Şi totuşi au avut un farmec muzical aparte acele vremuri…
Ne bucuram si noi de “descurcareala” la care recurgeam ca sa obtinem ceva….
Înregistrez cu destul tristeţe că această “descurcăreală” începe să facă parte integrantă din vieţile noastre…
Eu cred ca fotografia EI este deja una cu peretii inimii tale si nu se mai poate face diferenta de numarul batailor pe minut..
Imi plac vorbele Ecaterinei Oproiu, pastratoare de esenta.
Va doresc un sfarsit de saptamana sublim!
Într-adevăr, fotografia Geaninei este în sufletul meu şi asta nu se mai poate schimba. Două inimi care bat la unison… Vă dorim un final de săptămână cât mai bun şi vă îmbrăţişăm cu mare drag…
Uneori, absenta e mai rea decit orice cosmar…
Mi-aş permite să spun de cele mai multe ori… O zi bună să ai!
Gândul este sculptorul ce te face persoana care doreşti să fii.
definiţie de Henry David Thoreau Pornind de la această definiţie, mi-e mai uşor să pătrund gândul tău.Intru şi nu o văd decât pe Geanina şi mă întreb atunci al cui gând aşterni pe sticlă: al tău sau al ei? Sunt separate sau aveţi în comun un singur gând?
Ce frumos – un singur gând comun. Ei, asta da, cine nu îşi doreşte? Suntem două suflete-pereche care merg înainte, ţinându-se de mână şi trăind împreună orice minut. Şi ne este tare bine… Foarte frumoase cuvintele lui Thoreau… O zi bună să aveţi!