Vin colinde peste patimi, peste ultimul dezmăţ,
Vin colindele curate, după tragicul ospăţ,
Peste circul lamentabil al prezentului trufaş,
Îmbrăcând în alb şi-n rugă trupul marelui oraş.
Vin colinde pe la streşini, anotimpul plânge demn,
Printre lungi discursuri stoarse din mentalităţi de lemn,
E o albă-nfiorare aşternută peste vreme
Şi ne doare insistenţa vieţii dusă la extreme.
Vin colindele grăbite, ne salvează temporar
De orgolii obosite şi de munca în zadar,
Reveniţi din izolare, punem totul la bătaie
Şi uităm furtuni de gânduri care suflă în odaie.
Vin colindele, iubito, toarce timpul fir de dor,
Prin vecini sunt iar scandaluri, laitmotiv întâmplător,
S-au adus la supermarket brazi cu foşnet aromat,
Iar decoruri jerpelite capătă aspect cromat.
Vin colinde pe la geamuri, pe la uşi metalizate,
Sunt eşecurile noastre, iarăşi, mediatizate,
Ne prefacem că e bine şi ne consolăm, prin ştiri,
Cu dezvăluiri absurde şi colaj de amintiri.
Cristian LISANDRU
Pingback: Vladimir Tismaneanu a primit 32 000 de euro de la Administratia Prezidentiala
Cu toată dragostea…
Mulţumesc, iubirea mea…
“Îmbrăcând în alb şi-n rugă trupul marelui oraş.” O imagine de toată frumuseţea, dragul meu drag. Vin colindele să purifice, să îmbrace de sărbătoare zilele lui decembrie. Zăpada se lasă puţin aşteptată, dar colindele suplinesc absenţa temporară a acesteia.
“Şi ne doare insistenţa vieţii dusă la extreme” Chiar şi durerea vieţii dusă la extreme devine suportabilă în preajma colindelor. Mi-a plăcut cum ai subliniat în primul vers demnitatea anotimpului colindelor, o demnitate care lipseşte oamenilor deseori, poate şi de aici tristeţea vieţii.
În strofa a treia se simte o ţâră optimismul, salvarea vine tot din partea colindelor care suflă peste sufletele noastre adieri de gânduri senine, viaţa are gust bun, chiar şi numai temporar.
Onorată peste poate de metamorfozarea din ultima strofă. Iubita devine cântec, iubitul ler şi iară ler. Un final care m-a făcut să lăcrimez de bucurie, de fericire, fericirea de a avea lângă mine un om de excepţie, sensibil şi îndrăgostit, foarte îndrăgostit, de viaţă, frumos…
Te iubesc, dragul meu drag!
Ultima strofă este chiar sufletul meu, dacă pot să spun aşa. Şi nu am exagerat deloc, iubirea ta mi-a înnobilat sufletul şi m-a făcut fericit. O vreme frumoasă, de final de an, cu colinde în geamuri şi – dacă vorbim despre Bucureşti – fără zăpadă. Cel puţin deocamdată. Azi au căzut primii fulgi peste Bucureşti, dar a fost doar un fel de iluzie…
Te sărut, scumpa mea dragă… Îmi place cum stau tu cu laptopul în pat şi-ţi aud degetele care valsează pe taste…
Pentru gandurile tale curate, o colinda binemeritata:
Bine primită această colindă, şi întoarcem cu drag gândurile bune… O noapte liniştită să aveţi!
Pingback: PA-URI MEDIEVALE ŞI POARTA ŞCHEI DIN BRAŞOV « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Poemul tau este un stralucit mesaj cotidian, dar …in conceptia mea,
Craciunul, fiind o sacra sarbatoare,iar colindele asijderea, eu abordez tema intr-un caracter mesianic:
Sonet de colindă
de Marian Nicolescu
O rază de colindă ce zboară iar fugară
Prin ierni de basm cu cetină de vise
Pe struna destinelor noastre coboară
Pe-un Rai de Dumnezei cu porţi deschise.
Măria-Sa Domnul – Vestit Meşter Faur –
În focul din veacul ucis de păcate,
Smerit în magia de stea de tezaur
Mesia, c-un semn va deschide lăcate.
Născutu-S-a-n iesle, Izvorul de Aur,
La primul Său scâncet sortit e să piară,
Irod stând la pândă, stingher, în fereastră,
Să-şi sfâşie prada, cu-n răget de fiară,
Pe prunci – îngeri, muguri din lacrima noastră –,
Când Domnul, iubirea din cer ne-o coboară.
Nu pot decât să fiu bucuros fiindcă această perioadă a anului este abordată în două feluri, literar vorbind. Şi vă mulţumesc pentru că aţi lăsat din nou versuri deosebite aici. Să aveţi un final de an excelent, alături de cei dragi, să vă fie sufletul plin de lumină, iar anul care vine să vă aducă numai împliniri… Gânduri bune!
Pingback: Nu stiu cum o sa rezist socului – PD-L nu este un partid de sfinti spune Elena Udrea « Dum spiro, spero
Foarte faine colindele astea.
Mulţumesc, Ioan… O noapte liniştită să ai!
Deja începi să ne colinzi?
Te primim cu drag şi cu bucuria de a mai citi versuri atât de frumoase. Ultima strofă mi-a plăcut foarte mult. Seară de vis!
La fel, Carmen… Gânduri bune şi la bună recitire! Ultima strofă stă chiar în sufletul meu…
Vremea colindelor nu ne elibereaza de contrastul care apare intre mesajul lor si “ultimul dezmăţ”.
Parca si anotimpul simte mascarada unor suflete si “plânge demn”.
Aşa este, Gabriela, mulţumesc pentru trecere… Suntem într-o perioadă a contrastelor, până şi viaţa noastră devine contrastantă. Dar găsim puterea de a scoate frumosul din fiecare zi…
Vin colindele, frumoaso, chiar şi tu devii un cântec,
Te iubesc cu bucuria unui absolut descântec,
Eşti colindul meu continuu, semnul meu sosit din cer,
Şi, înnobilat de tine, mă transform în leru-i ler… SUPER si vad ca nu sunt singurul care apreciaza .FFF FRUMOS.Sărbători fericite alături de cei dragi.O dedicatie din partea mea .http://www.youtube.com/watch?v=zH7f1cg5oF0
O seara frumoasa.
Îţi mulţumim, David, toate gândurile noastre bune şi un final de an cât mai bun posibil, cu multă iubire, e mai bună decât orice altceva! Hai că am luat eu codul de încorporat, pentru ca melodia să poată fi ascultată mai uşor…
Pingback: Vladimir Tismaneanu a primit 32 000 de euro de la Administratia Prezidentiala « Hai ca se poate!
Am citit….am gandit….si am cantat!!…Adica …am colindat!
Sa aveti parte de Sarbatori cu iubire!!
Mulţumim la fel, Ema, gânduri bune, un final de an cât mai bun şi sărbători fericite alături de cei dragi… Iar anul care vine să îţi aducă numai bucurii!
Ce frumoase sunt colindele vechi, acele colinde care erau cantate cu suflet, care adunau prieteni in jurul unei mese, nu stiu cat de imbelsugate, dar sigur pregatite cu multa dragoste.
Ce reala este insa colinda ta! Poate trista, dar tare adevarata!
Un colind este, într-adevăr, mângâietor. Eu am inserat în el şi realitatea de zi cu zi, încercând să scot în evidenţă tocmai contrastul evident dintre această realitatea tristă şi puritatea colindelor… Gânduri bune!
Cristian,
Cuvintelor spuse de EMA
Lacrimi- pure eu adaug
Prin splendida ta Colinda,
Viata nu mai e imunda
Iar catrenul de final,
Iti asigura AMICE,
UN statut Voievodal…
Madi si Onu
Ei, ce versuri mi-aţi lăsat… Le primesc cu mare, mare bucurie. Şi îmi permit să vă dedic o melodie, din partea mea şi din partea Geaninei…
O zi cât mai bună să aveţi, din toate punctele de vedere…
Cristian,
Madi si Onu,sensibilizati de farmecul dedicatiei tale si a Geaninei, cauta spre reusita, Multumirea potrivita
Toate cele bune.
Şi vouă la fel, dragilor…
Poate, pentru o lună în an să devenim mai bun… să ascultăm colinde şi să colindăm, în faţa focului fără a mai vedea toate nemulţumirile ce ni le injectează aceşti “neputincioşi doctori ai ţării”.
Gânduri cu colindă-n suflet, călduroasă pentru seri mai friguroase!
Ar trebui să încercăm să fim mai buni în fiecare zi. Sufletele se caută unele pe altele de fiecare dată… E păcat să le ţinem baricadate. Mulţumim pentru această dedicaţie muzicală deosebită, tizule… Şi îşi lăsăm şi noi o piesă:
Pingback: Urcarea spre-abis « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Maneaua “Anticomunismului” | Madi şi Onu Blog
“Eşti colindul meu continuu, semnul meu sosit din cer,
Şi, înnobilat de tine, mă transform în leru-i ler…”
Ce poate fi mai frumos decat aceasta declaratie de dragoste din preajma Craciunului?
Sa fiti fericiti!
Mulţumim, Gabi. Este vremea colindelor, vremea bilanţurilor, dar şi vremea bătăilor cu bulgări. Să vină zăpada, cu toate că în Bucureşti nu sunt deloc semne… O zi bună să ai!
Pingback: Hans Memling(*cca. 1435 – 11 august 1494), pictor flamand născut în Germania « my heart to your heart
Vin colindele… sa vina! Ce bine ca vin! Si ce pacat ca “mantuirea”-i temporara doar…
Superba ingemanarea dintre iubita si colind, sa o colinzi cu dragoste mereu, colinda asta!
Şi eu spun mereu că e vorba doar despre o mântuire temporară, bine zis, Teo… După ce trec sărbătorile, oamenii reintră în normalitate, până la anul care vine. Mă bucur că ţi-a plăcut acest poem… Gânduri bune!
Pingback: Pana de automobil | Ioan Usca
Pingback: Năbădăiosu` la mic-dejun « Cristian Dima
Nu am cuvinte. Superba colinda ta Cristian! Inima mi-a ramas la ultima strofa.Las FELICITARI!
Vă mulţumesc. Gânduri bune şi o zi cât mai bună alături de cei dragi… Şi mie îmi place foarte mult ultima strofă, cum să nu recunosc asta? Vă îmbrăţişăm cu mare drag!
Obicei vechi care anunta inceputul ierni si un motiv de a vizita si ura
La multi ani cu sanatate.Cei tineri au ocazi sa-si viziteze prieteni si prietenele care vor fi in casa tot timpul, fara nici o ocazie sa se revada prin tufisurile veri placute.
La mulţi ani şi dumneavoastră, cu gânduri bun şi un care vine foarte bun, din toate punctele de vedere…