sunt ros pe dinăuntru
timpul zâmbeşte parşiv
în fiecare dimineaţă
pun lama sub bărbie
atent să nu mă tai
trag viaţa în răspăr
apă rece
obraji indiferenţi
mi-e dor
de o căldare revărsată
peste ceafă
în satul din mine
cântă cocoşii
vin sărbătorile
iubito
frământă-mă asiduu
voi ieşi rumen
din spuza trecutului
şi
învelit într-un ştergar
am să implor fierbinte
doar muşcătura ta
Cristian LISANDRU (22 decembrie 2010)
Like this:
12 bloggers like this post.
Pingback: Un plan in care am incredere | Aici, Sonia Lorena
Pingback: Debut « Cristian Dima
Foarte frumoase versuri cu scandal cu tot
Face şi scandalul parte din viaţa de zi cu zi. Dar mai bine cu versurile…
Pingback: Otto Pop » Crăciun Fericit!
Pingback: acum câteva minute de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Mos Craciun revine « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Colecţionara de coşmaruri – 33 | Caius
Pingback: Cristian Preda a mintit | Aici, Sonia Lorena
Pingback: ŞI EI ÎL AŞTEAPTĂ PE MOŞ CRĂCIUN (1) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Pingback: România la majorat | Gabriela Savitsky
Pacea şi bucuria să vă umple casa sufletului.
Crăciun fericit!
Crăciun Fericit îţi dorim şi noi, numai bine în toate şi la bună recitire!
Craciun Fericit, Sarbatori Fericite alături de cei dragi!
Crăciun Fericit, Acuvio, gânduri bune şi din partea mea şi din partea Geaninei! La bună recitire!
Iubirea voastra naste asemenea sublime versuri. Atat de simple,dar pilne de bogatie sufleteasca:
Îmi citeşti un rând,
Îţi citesc un rând,
Suntem numai noi şi-atât,
Iubire rând cu rând…
Va doresc sarbatori cu zambet pe inima si pace in suflet.Fiti binecuvantati Cristian si Geanina!
La multi ani si buni, urez iubirii voastre!
Vă mulţumim din suflet, scumpă doamnă, şi vă trimitem toate gândurile noastre bune! Să aveţi parte de sărbători liniştite alături de cei dragi, Crăciun fericit şi la bună recitire! Ne bucurăm din tot sufletul pentru că vă ştim aproape de noi şi vă suntem aproape în fiecare zi! Da, iubire rând cu rând, cred că acest vers spune totul…
Cam asta este fața societății astăzi, Cris
”-pun lama sub bărbie
atent să nu mă tai
trag viaţa în răspăr”..
Noroc și sănătate!
Se aud colindătorii adevărați!!
Crăciun Fericit, Gina, gânduri bune îţi trimitem şi îţi dorim numai bine în toate! Acele versuri exprimă, într-adevăr, mult din ceea ce trăim cu toţii, în fiecare zi…
@ Lusiana
Imi pare rau pentru tot ce faci acum si regret ca ti-am acordat credibilitate pe Amprente. Ti se pare normal sa scrii pe blogul lui Cristian asa ceva:
Lu! decembrie 23, 2010 la 12:38 pm
“sunt ros pe dinăuntru
timpul zâmbeşte parşiv
în fiecare dimineaţă”
———————————
“Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.( M. Eminescu)
Să fii iubit Cristian!
Ai tupeu Lusiana! Acum cred ca ai intrat pe Amprente Literare in alte scopuri decat pur literare.Te rog sa nu mai lasi comentarii pe blogul meu. Si inca ceva: nu mai abuza de Numele Domnului Isus, pentru a duce oamenii in eroare.E pacat.
Elena Marin Alexe,
mulţumesc şi pentru acest comentariu, draga mea dragă!
Ai punctat la fix tot ceea ce s-a întâmplat în această perioadă.
Te îmbrăţişăm cu mare drag!
Sărbători Fericite alături de cei dragi!
Pingback: Trebuie sa ne solidarizam intre noi, nu sa ne sinucidem « Dum spiro, spero
Pingback: un alt fel de iarnă de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Totul până la virgulă «
Pingback: Cat de mare a ajuns disperarea romanilor? Nu trebuie sa ne sinucidem. Trebuie sa ne unim sa scoatem tara din necaz. « Hai ca se poate!
Vin sarbatorile si la noi!mai greu, mai anevoios, dar vin, asta e important.
Craciun minunat, Cristian si Geanina!
Crăciun fericit, Gabi, să ai parte numai de bucurii, alături de cei dragi!
Pingback: Yousuf Karsh (23 decembrie 1908 – 13 iulie 2002), fotograf canadian de origine armeana « my heart to your heart
“sunt ros pe dinăuntru
timpul zâmbeşte parşiv
în fiecare dimineaţă”
———————————
“Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.( M. Eminescu)
Să fii iubit Cristian!
Lu, aş vrea să nu mai laşi comentarii la mine pe blog. Stop joc, nu mi se pare firesc să o jigneşti pe Geanina şi să apari pe aici, pe la mine, cu zâmbetul pe buze.
Dragii mei EU nu i-am adresat Geaninei nici măcar un singur cuvânt jignitor, pe când ea da. Exemplu: analfabetă, precupeaţă, să nu mai aud de tine …
Măcar în Ajunul Crăciunului să fim corecţi, iar educaţia mea şi cei 7 ani de acasă nu îmi permit să fiu nedreaptă cu oamenii care au talent şi har!
Zile pline de linişte, pace şi împăcare sufletească să vă aducă Naşterea Mântuitorului Iisus !
Cu respect, Lusiana!
Bun, hai să lămurim lucrurile, fiindcă manipulezi, în momentul de faţă. Întreaga discuţie a pornit de la tine, or asta văd că uiţi să spui. Te-ai simţit nedreptăţită de Geanina, fiindcă unele dintre textele tale nu au fost evidenţiate pe Amprente. Şi ai considerat că Geanina are ceva cu tine, în pofida faptului că ştiai că te-a ajutat la celelalte texte. Asta a fost foarte urât din partea ta. Ai jignit-o prin acel text pe care l-ai postat. Nu dăm cu noroi în oameni care s-au aplecat asupra textelor noastre şi le-au adus îmbunătăţiri pe care chiar tu le-ai acceptat. Te victimizezi, acum, şi nu este cazul. Din punctul meu de vedere, ai dovedit lipsă de respect. Iar colaborarea a fost şuntată ireparabil. În ceea ce priveşte textele tale care nu au fost evidenţiate, acelea nu se ridicau la un nivel literar corespunzător, din punctul NOSTRU de vedere, nici ca formă (având în vedere greşelile gramaticale evidente – inadmisibile la nivelul unui om care spune că este pasionat de scris), nici ca mesaj artistic.
Spuneai, tot pe Amprente, că Lisandru Cristian scrie bine, aşa şi pe dincolo. Atunci ia de bună părerea lui Lisandru Cristian (care încearcă să se upgradeze tot timpul, nu şi-a atins nivelul incompetenţei) şi hai să încetăm cu joaca de-a şoarecele cu pisica. Strict literar, în ceea ce te priveşte, mai este de muncă. Susţinută. Lipseşte, din punctul meu de vedere, baza. Or ea este indispensabilă şi atunci trebuie să te întorci în timp şi să pui burta pe gramatica limbii române. Faptul că ai făcut Filologia nu înseamnă că te-ai plasat din start în postura de scriitor. Se demonstrează încă o dată că există o superficialitate deranjantă atunci când este vorba despre aşezarea ideilor în word, chiar dacă punem diploma pe perete şi o scoatem la înaintare atunci când nu ne convine ceva. Suficienţa (de care dai dovadă acum) nu e bună niciodată. Geanina a luat decizia cea mai bună dintre toate. Pe Amprente vin oameni care ştiu să scrie, în primul rând. Noi nu avem căderea de a crea poeţi, folosind forcepsul literar. Muncim înpreună cu toţi ceilalţi pentru perfecţionarea textelor, după puterile noastre literare, atât şi nimic mai mult. Te invit să trimiţi textele tale spre analiză şi în alte părţi, pentru a primi feedback.
Punct. Din acest moment, orice alt comentariu ajuns aici, la mine pe blog, unde încerc să întreţin o atmosferă literară, nu de cancan, va ajunge direct la coş.
PS – nu mai bombarda oameni din blogosferă cu tot felul de mesaje, pentru că nu ai dreptate şi demonstrezi din nou că abordezi superficial problema. Nu-ţi stă bine ca martiră literară. Rezumă-te la scris şi la autoperfecţionare, este cea mai bună soluţie. Altfel, ţi-o spun cu toată sinceritatea, te vei pierde pe parcurs…
Mulţumesc pentru atitudine, Lisandru!
Rătăcitele acestea agramate mor de la sine. Duduie pui mult prea insistent virgulă între subiect şi predicat pentru cineva care susţine că a terminat Facultatea de Litere.
Te iubesc şi te respect, Lisandru!
Era normal să iau cuvîntul, am tăcut până acum, dar Lusiana încearcă să întreţină o atmosferă de fals scandal, uitând că în curtea ei literară nu e totul ok. Nu te plasezi în postura de victimă atunci când conştientizezi că ai mari lacune. Taci, înveţi, te perfecţionezi, îi iei pe alţii ca exemplu, mergi înainte. Orgoliul scos pe tapet nu e bun… Dacă va dori să tragă vreo concluzie din ceea ce am spus, e problema ei. Dacă nu, idem. Eu am încheiat o astfel de discuţie…
Pingback: Craciun fericit! « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Pingback: Colecţionara de coşmaruri – 32 | Caius
Buna ziua Cristi
Sărbători fericite,să ai parte numai de bucurii si fericire .Si binenteles sanatate sa poti sa ne scri si sa ne incanti si la anul care vine .Stilul Tau pe mine m-a imbogatit, m-a implinit si m-a facut sa ma redescopar citindu-te. Iubiti-va mult .
Am vazut ca ai primit un videoclip cu Dan Puric este unul din preferatii mei ceva deosebit.
O zi buna.
Gânduri bune, David, plăcerea este reciprocă, de fiecare dată… Să ai parte de sărbători fericite, alături de cei dragi, şi să ne recitim cu mare plăcere şi de acum înainte. Numai bine în toate, un final de an cât mai bun! Da, e o încântare să îl vezi şi să îl asculţi pe Dan Puric… Zi bună şi ţie!
Pingback: Bună sara lu’ Shogun « Andi Bob
imagini dintr-un film de sarbatori vechi. foarte frumos
Mulţumesc pentru trecere şi lectură. O zi bună să ai!
liniste multa:) zambete nemasurate, sa ramana iubirea peste voi macar la fel ca anul asta:)
Mulţumim, Monica! Să ai parte de sărbători fericite, alături de cei dragi, numai bine în toate!
Ce incantare!In fiecare cuvant,in fiecare litera,emanati iubire si admir felul sincer si altruist in care o faceti!O impartasiti cu noi.
Uitam adesea ca D-zeu ne lasa 12 luni in care sa ne iubim si in doar 3 zile sa se intample minunea nasterii de care ar trebui sa ne bucuram cu si mai multa dragoste.Dar ce fel de iubire,alegem noi?Cea in care ,diminetile suntem prea grabiti spre a iesi in cotidian,uitand sa spunem,,buna dimineata,iubitule/o”,fara sa mai punem sarut pe chip de copil,fara sa mai privim in noi la amintiri, care ne umpleau sufletele de bucurie…si aceste zile, care ne sunt incarcate de sacose,liste,grabiti sa terminam treaba, parca suntem intr-o concurenta, cu cine?
si iar uitam …
Dar existati voi, care ne aduceti aminte de adevarata dragoste si cum ar trebui sa fie ea:simpla ,sincera si din toata inima, fara scopuri si neconditionat.
Sa ramaneti astfel,intrega viata,chiar si dincolo de ea!
Sa aveti sarbatori de vis cu un Craciun de poveste!
Sărbători fericite îţi dorim şi noi! Numai bine, alături de cei dragi! Crăciun fericit!
Pingback: Metode specifice | Ioan Usca
ESTI UNUL DIN TINERII CARE DAU PESTE CAP PROGRAMELE CALCULATOARELOR DE BIORITMURI. TRAIESTI, IUBESTI, MUNCESTI, DECI EXISTI!!
Sărbători fericite vă doresc!
Vin sărbătorile şi voi le primiţi cu cozonaci frământaţi în aluatul iubirii! Vă gustaţi şi vă savuraţi lângă bradul împodobit şi ascultând colinda pe la uşă. Sărbători fericite, dragii mei!!!
Sărbători fericite, tizule, să ai parte numai de bucurii şi de aluatul acela de iubire despre care ai scris. Ceva mai bun nu se poate, cu siguranţă. Vin sărbătorile, uităm de akte griji colaterale şi ne dedicăm întru totul momentelor frumoase. Aşa este normal şi poate că ar fi bine să lăsăm deoparte şi de-a lungul anului ceea ce interferează negativ cu sufletele noastre. O noapte liniştită să ai!
Frumoase sunt nu numai versurile ci si comentariile voastre ulterioare! Aproape ca nu ma mai satur privindu-vă. Va pup dragii mei si va doresc o noapte linistita!
Mulţumim, Georgiana! Ne bucurăm că ai trecut la aceste ore… Noi suntem precum hulubeii (vorba lui Paul Gabor), ne hârjonim prin cuvinte şi ne iubim frenetic. Să ai un final de an cât mai bun şi Crăciun fericit!
Ce cantec frumos ai ales, Cristi!… Poate privesc prea mult lucrurile acum prin prisma sarbatorii Craciunului, care se-apropie repede, dar stiu ca nu esti chiar deloc in disonanta cu aceasta, pentru ca dintotdeauna, sarbatoarea unei nasteri e celebrarea Iubirii…
Sarbatori fericite, prietene!
Aşa este, prietene, celebrăm Iubirea, naşterea ei, gândul bun şi faptul că există întotdeauna Speranţa, indiferent de situaţie. Nu ne vom sătura niciodată să vorbim despre iubire şi, mai ales, să trăim la modul frumos iubirea… Mă bucur că ţi-a plăcut şi melodia, Teo! Să ai parte de un Crăciun fericit şi de zile cât mai frumoase alături de cei dragi!
Pingback: Năbădaiosu’ la colinda « Cristian Dima
Exista un echilibru intre aceste fotografii care te pune emotional sa gandesti si continutul scris care te indrumeaza pe o cale exaltanta. Imi place sa aud despre fiinte umane care se iubesc si impartasesc acea stare emotionala. Iubirea este primordiala si foarte greu de menajat intre doua fiinte umane, datorita faptului ca evoluam intr-un context de competitie si stres continuu. Ma gindesc ca ar trebui sa fie cursuri de educatie si cultura in scolile Romanesti bazindu-se pe acest subiect atragator care este iubirea intre persoane.
Bine ai venit şi mulţumesc pentru clipul cu Dan Puric – îl ascult şi îl citesc cu foarte mare plăcere, de fiecare dată. Iubirea este dată, nefiresc, aş spune, la o parte, de tot felul de propovăduitori ai pragmatismului şi ai sentimentelor ascunse prin culise. Ideea despre care vorbeşti nu ar fi rea deloc, numai că e atât de greu să propui astfel de subiecte într-o perioadă în care mă şi mir că mai avem şcoli. Când nu li se dărâmă tavanele, chiulesc copiii. Când vin copiii, Ministerul Educaţiei schimbă programa cu o plăcere malefică… O noapte liniştită!
pun lama sub bărbie
atent să nu mă tai
trag viaţa în răspăr
Tare mult îmi doresc să aflu detalii despre această viaţă trasă în răspăr, fără grija tăierii sub bărbie.
Dai din casă şi creezi un film, o poveste de “iubire rând cu rând”
Ador un băiat drag.
Am primit cu aceeaşi dragoste melodia dedicată.
Trăire de poet, una peste alta, iubirea mea. Obiectele ascuţite nu sunt pe gustul meu, însă aparatul de ras mi-e prieten, vrând, nevrând. Dau din casă numai câte un pic, frumoasa mea, există, totuşi, o cenzură familială, însă nu protestez niciodată. Rând cu rând te iubesc, minunea mea…
Iubire rând cu rând (Cristian Lisandru)
Dintr-un prăfuit vagon poştal
Numai noi ne-am rătăcit cumva,
Şi-am ajuns unde-am ajuns…
Dar poate s-a-ntâmplat cum trebuia.
Suntem două plicuri, două cruci,
Necitiţi şi nevăzuţi mereu,
Mă citeşti doar tu
Şi trist mă rog la tine numai eu.
Încă nimeni nu ne-a reclamat,
Nu ne mai aşteaptă nimeni şi
Nu se va deschide vreo anchetă
Când simbolic vom muri.
Suntem două plicuri, două cruci,
Neavând adresă, nici mormânt,
Şi cu-un ultim gest te-aş răstigni
Pe crucea falsă care sunt…
Îmi citeşti un rând,
Îţi citesc un rând,
Suntem numai noi şi-atât,
Iubire rând cu rând…
Te iubesc!
Să precizez şi că ritmul poeziei pare, uneori, deplasat, fiindcă este vorba despre o melodie de folk căreia i-am făcut versuri…
sunt ros pe dinăuntru
timpul zâmbeşte parşiv
în fiecare dimineaţă
Trece timpul ca nebunul, dragule. Dimineaţa este frumoasă, fiecare dimineaţă are farmecul ei, fiecare clipă ne îmbrăţişează cu bucuria razelor de soare ce ne mângâie obrajii.
O altă poezie care se aşază gingaţ peste sufletul meu, rând cu rând.
Mulţumesc, dragostea mea!
Problema asta temporală începe să mă preseze pe creier, de o vreme încoace, şi asta în primul rând pentru că îmi vine să mor fiindcă nu te-am întâlnit mai demult. N-a fost să fie. Şi acum mi se pare că timpul trece mult prea repede, ne mână de la spate ca şi cum ar vrea să ne atenţioneze că fiecare zi trebuie savurată pe deplin. Iar noi îl ascultăm, iubirea mea… Îmi doresc să te iubesc o eternitate. Permiteţi, vă rog?
Permit, permit, permit…de mii de ori permit.
Viaţa ne-a dat, probabil, întâlnire la momentul potrivit.
Cu Moş Timp nu am ce să fac, nu am cum să-l conving să steie pe loc, e tare grăbit, vrea să alerge cât mai mult, dar nu mă întreba, nu ştiu cu cine se află în competiţie…ha,ha,ha…
Eu i-aş pune piedică Moşului, numai că nu reuşesc să-l prind. Doar prin proză poate să lase clepsidra neîntoarsă, deschizând uşa poveştilor frumoase şi nesfârşite. Dar, în ultimă instanţă, viaţa a făcut aşa cum a considerat ea şi nu ne putem plânge, eu mai cârcotesc din când în când. Am mai spus-o, mai bine mai târziu decât niciodată. Recuperăm vremea în care nu am fost împreună, cu mare plăcere!
Pulsul tău a cedat cândva şi mi-a dat emoţii de zile mari. Vecinii sunt invidioşi, media de vârstă…70 de ani…fără glumă.
mi-e dor
de o căldare revărsată
peste ceafă
în satul din mine
cântă cocoşii
Cântă cocoşii în satul din tine, uite o imagine de toată frumuseţea. Mi-a plăcut mult şi dorul de căldare revărsată, vizualizez apa care se revarsă peste trup, fiorii invadează fiinţa, imaginaţia o ia razna.
Alte versuri care compun imagini de excepţie.
Te felicit, om drag!
Ehe, o ia razna imaginaţia, iubire, aşa este. Hai să spunem că – iar dau din casă, trebuie să mă pui pe coji de nucă cât mai rapid posibil – eu te privesc acum în timp ce tu îţi perii părul. Ceea ce nu poate fi decât încântător. Asta da imagine, nu cocoşii mei!!!!!!
vin sărbătorile
iubito
frământă-mă asiduu
voi ieşi rumen
din spuza trecutului
şi
învelit într-un ştergar
am să implor fierbinte
doar muşcătura ta
Lisandru, ce pot să mai spun cu un astfel de final. Am citit vers cu vers şi sufletul tropăie de încântare, clocoteşte de iubire şi muşcă din fericirea de a sta lângă un om special din toate punctele de vedere, indiferent din ce unghi al vieţii îl privesc.
Fierbinte strofă, minune de om…
Te iubesc!
Iubesc o femeie frumoasă, o femeie dragă şi o femeie care mă face să trăiesc emoţia palpitaţiilor în fiecare zi. Numai pulsul meu ştie prin ce trec, dar e bine de tot. Tropăie sufletul, dragostea mea? Vecinii ce părere au??? Încă nu ne bate nimeni în pereţi? Îmi place acest clocot despre care vorbeşti, dragostea cu vâlvătăi şi cu năbădăi este punctul meu de reper. Într-o viaţă supusă intemperiilor de tot felul, numai dragostea ne salvează. Te iubesc!