se prelinge întunericul
pe umeri
sânii sunt poleiţi selenar
pâlpâie carnea
frisoanele dorinţei
aprind focuri bengale
flori incandescente
încondeiază obrajii
ai comori ascunse
în suflet în ochi în trup
fantomele corsarilor
se adună la sfat
sub puntea olandezului
refluxul le jertfeşte
dincolo de orizont
mă întind peste tine
ca noaptea
ca luna
doar un pescăruş
pălmuieşte aerul sărat
şi ţipă
Cristian LISANDRU (03 ianuarie 2011)
Sursa foto – http://www.wallpapere.eu/
Pingback: Aeroportul International din Memphis – fotografii « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Năbădăiosu` şi prietenia « Cristian Dima
Întunericul are puterea de a dezvălui tremurul iubirii, fiorii ce răsar din “carnea care pâlpâie”, dorinţa care îţi cere drepturile şi toate comorile ascunse de ochii fantomelor tuturor corsarilor. Dincolo de orizont suntem doar noi, iubirea noastră şi o fericire veşnică a sufletului, toate la umbra aripilor unui pescăruş, oglindite în ochiul său pur precum iubirea noastră.
Inevitabil mi-am amintit versurile lui Labiş, Albatrosul ucis:
Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul,
Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,
L-a scos un val afară cu grijă aşezându-l
Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.
La marginea vieţii clocotitoare-a mării
Stă nefiresc de ţeapăn, trufaş, însă răpus.
Priveşte încă parcă talazurile zării
Cu gâtul galeş îndoit în sus.
Murdare şi sărate-s aripile-i deschise,
Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod,
Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise
Al căror miez căldurile îl rod.
De valuri aruncate pe ţărmul sec şi tare
Murira fără luptă sclipind acum bogat.
Le tulbură lumina lor albă, orbitoare,
Aripa lui cu mâl întunecat.
Deasupra ţipă-n aer dansând în salturi bruşte,
Sfidând nemărginirea, un tânăr pescăruş.
Războinicul furtunii zvârlit între moluşte
Răsfrânge-n ochiu-i stins un nou urcuş.
Când se-nteţeşte briza aripa-i se-nfioară
Şi, renviat o clipă de-un nevăzut îndemn,
Îţi pare că zbura-va din nou, ultima oară,
Spre-un cimitir mai sobru şi mai demn.
Te iubesc, om drag!
În miez de iarnă, doar poezia de ajută să simţim adierea brizei şi mirosul de sare. Iar pescăruşul ne veghează iubirea, mai ales că am scăpat şi de fantomele corsarilor… Reîntâlnirea cu Labiş este o plăcere, de fiecare dată. Iar mângâierile tale, fie că este noapte, fie că este dimineaţă, sunt pansament pentru suflet… Mulţumesc, iubirea mea…
Pingback: Sete de foc « Gabriela Elena
In fugă trec să spun la inceput de an LA MULTI ANI !. Fie ca visele rătăcite prin toate buzunarele să-şi găsească împlinirea ! Parte din ele să le regăsim în minunatele tale versuri, parte să se transforme în valuri de iubire in care să-ţi scalzi Gianinul, parte să fie bucurie şi o parte să mai stea prin buzunare să se inmulţească pentru anii ce vor veni, dar toate, toate să fie frumoase !
Despre “Dragoste sub ochi de pescăruş” este mantia nopţii învăluind şi absorbind cu totul trupul adorat, mantie din dantelărie de cuvinte vibrând de pasiune.
Mulţumesc pentru trecere şi lectură, Aura! Sper/sperăm că ai început cu bine noul an şi sunt convins că ne vom citi cu mare plăcere şi în 2011, de fiecare dată. Îţi spunem încă o dată LA MULŢI ANI, îţi dorim NUMAI BINE în toate şi îţi trimitem gândurile noastre bune, la ceas de vise frumoase şi de linişte sufletească… Valuri de iubire în care să-mi scald Geaninul??? Ce frumos… Promit: AŞA VOI FACE!
Poem îngrijit, al metaforei. Imagini reuşite şi un final pe măsură.
Onorat de trecere şi de comentariu, Ioan, gânduri bune şi la bună recitire!
Pingback: De ce incearca Cristian Preda sa dezinformeze si sa deruteze electoratul de dreapta? « Hai ca se poate!
Buna seara Cristi
Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului.
– William Shakespeare
O seara cat mai placuta.
Bună seara, David… De unde ştiai că îmi place foarte mult acest citat din marele Will? Mulţumesc. Şi o seară bună să ai, la bună recitire!
Pingback: Misterul lumii | Noaptebunacopii's Blog
”flori incandescente
încondeiază obrajii
ai comori ascunse
în suflet în ochi în trup
fantomele corsarilor
se adună la sfat
sub puntea olandezului”
Iubirea are temperatura inimii!Minunat!
Simfonie în metafore!
Frumos spus, Gina… Iubirea are temperatura inimii. A se reţine, mi-a plăcut mult… O seară bună îţi doresc şi îţi dorim!
Pingback: feng shui de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
“mă întind peste tine
ca noaptea
ca luna
doar un pescăruş
pălmuieşte aerul sărat
şi ţipă…”
Superbă imagine: contopire totală, a simţurilor, a gândurilor, a vieţilor voastre, departe de tot ce înaseamnă “altceva”…
Finalul îmi place şi mie cel mai mult, trebuie să recunosc…
La Braila e frig. E atat de frig ca pana si pescarusii stau ascunsi printre tufisurile intepenite. Luciul Dunarii e pustiu, doar aburii se incumeta sa iasa. Trimite-ne, te rog, putina caldura din obrajii incandescenti
Trăirile poetice au darul de a ne scoate, cel puţin temporar, din anotimpul rece, pentru a ne depune pe o plajă iluzorie unde îndrăgostiţii nu sunt deranjaţi nici măcar de fantomele corsarilor…
Putin cu intarziere, dar va uram un 2011 incomparabil mai bun decat 2010 si multa liniste si tot ce va doriti!
Mulţumim la fel, să aveţi şi voi un 2011 excelent, din toate punctele de vedere. Numai bine în toate!
foarte frumose versurile astea, te-mbie la calatorie, aventura si dragoste
o zi buna sa ai Cristian
Zi bună, Bogdane, alături de cei dragi! Mă bucur că ţi-au plăcut. Versuri de iubire, versuri care te îndeamnă şi la meditaţie. Aventură şi dragoste, cum ai spus. La bună recitire!
Pingback: 3 ceasuri bune «
palpitant peisaj:)….o saptamana frumoasa iti doresc:)
La fel, Mihai, gânduri bune! Deşi este iarnă, căutăm vara cu sufletele…
Întunericul prelins pe umeri, ca o hlamidă păcatului… Frumos, Cristi, frumos!…
Frumos ai spus şi tu, Florin, acea hlamidă a păcatului face toţi banii… O zi bună să ai!
Poezia ca iubirea, adâncă trăire…
Mulţumesc că vă pot citi.
http://cammely.wordpress.com/2011/01/04/trec-anii-cu-bune-cu-rele/
Ne bucurăm că îţi place tot ceea ce citeşti la mine sau la Geanina… Gânduri bune şi la bună recitire!
Inspirate versuri. Eu le-am vazut ca pe un reportaj al caznei de a impinge viata cu inca o zi inspre larg….
Şi n-ai gândit deloc rău, chiar dacă imaginea dragostei este în prim plan… O zi cât mai bună să aveţi!
Si dragostea tot o cazna este, chiar daca uneori este atat de dulce.
Cea mai dulce tortură, în ultimă instanţă…
Pingback: Tenebre – 1 | Caius
Pingback: Marsden Hartley(4 ianuarie 1877 – 2 septembrie 1943), pictor american modernist « my heart to your heart
Pingback: Penalti « Ioan Usca
Imi place sa -ti citesc versurile , caci de fiecare data gasesc in ele mult continut ascuns. Se vede ca traiesti in poezie si nu alaturea de ea.
Imi place mult.Sa dea Domnul sa ai un an bogat in inspirtie Cristian.
Vă mulţumesc mult pentru trecere şi lectură… Nu se poate fără poezie, orice s-ar spune. E imposibil. Şi atunci trăim în ea, nu lângă ea, aşa cum bine aţi spus. Gânduri bune din Bucureşti, să aveţi parte de zile liniştite şi la bună recitire!
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 49) « Blogul lui Teo Negură
Bine te-am regăsit în acest nou an, tizule, la fel de îndrăgostit precum te ştiu. Gânduri bune le îndrept spre voi!
Bine ai revenit, tizule, sper că eşti bine şi sănătos, fie ca toate proiectele să le îndeplineşti şi să umbli numai cu iubirea la rever, în fiecare zi! La bună recitire!
Pingback: Un nou început « Cristian Dima
foarte frumos..
Mulţumesc.