Căutam iubirea cu lupa, dar se ascundea de mine prin trupuri care fremătau temporar şi prin ochi în care aveam doar senzaţia că mă regăsesc.
Căutam iubirea, chinuit de o sete mare, ca un pribeag sechestrat într-un deşert care avea conturul sufletului meu, aşa cum scriam mai demult, într-o poezie.
Căutam iubirea cu speranţa că distanţa dintre vis şi realitate poate fi atinsă printr-o zbatere a pleoapelor, printr-o simplă strângere de mână sau printr-un vers ajuns în adâncul sufletului unei femei despre care nu ştiam decât că urma să vină. La un moment dat. Mai devreme sau mai târziu.
Sincer, am tot hălăduit încolo şi încoace, fiindu-mi teamă doar de permanentizarea absurdă a călătoriilor mele prin singurătatea amăgită de interferenţe sentimentale care lăsau în urma lor, după anumite intervale de timp, acelaşi gust amar.
De foarte multe ori am auzit în urechi o voce interioară parşivă care îmi spunea „Nu mai visa cai verzi pe pereţi, până şi un sentimental incurabil trebuie să înţeleagă că fericirea poate veni, însă dacă nu eşti la locul potrivit, în momentul potrivit, atunci degeaba, stai şi priveşti tâmp cum se îndepărtează luminiţa roşie a ultimului vagon”…
Cu toate acestea, exact atunci când eram pe punctul de a accepta ideea că a urla precum lupul la lună nu este un demers lăudabil (mai ales că astrul nocturn nu dădea semne că m-ar băga în seamă)…
TE IUBESC, GEANINA, îţi mulţumesc pentru dragostea ta!
LA MULŢI ANI, IUBIRE!
Sursa foto – hudsonvalleypainter.com


Pingback: fără ea este mai bine de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Lisandru,
am avut şansa extraordinară de a te întâlni, am trăit şi trăiesc momente de vis din clipa în care mi-ai strâns mâna în palma ta, fiinţa mi-a fost pusă la grele încercări când ţi-am întâlnit sufletul de artist, privirile noastre şi-au dat întâlnire la graniţa dintre verde şi căprui, nu regret decât faptul că nu te-am cunoscut în ziua zămislirii mele. Niciodată nu mi-am închipuit că două suflete pot vibra, aşa cum vibrează ale noastre, într-o perfectă armonie. Gândim la fel, simţim la fel, spunem în acelaşi timp “te iubesc”. Greu de crezut şi pentru noi, dar aşa este, aşa se întâmplă. Ai fost mereu alături de mine, nu ai fugit atunci când greul mi-a dat târcoale, atunci când simţeam că mi-e imposibil să respir, atunci când lacrimile se încăpăţânau să îmi împrospăteze amintirile pe care le închisesem în seiful sufletului.
Te iubesc cum nu am iubit vreodată, te respect şi îmi doresc chiar şi ultima clipă a vieţii să mă găsească îmbrăcată de braţele tale protectoare, catifelate, divine.
Mulţumesc pentru această zi, pentru viaţa pe care o scrii pe sufletul meu, pentru tot!
TE ADOR, CRISTIAN LISANDRU!
Şi pentru mine a fost o foarte mare surpriză, dragostea mea, pentru că nu întâlnisem niciodată o asemenea compatibilitate, din toate punctele de vedere. Iniţial, mi s-a părut că este ceva de domeniul fantasticului, însă – pe măsură ce timpul trecea – am realizat că totul vine de la sine, din interior, şi că suntem amândoi făcuţi unul pentru celălalt… Te sărut pe suflet, dragostea mea, şi îţi spun încă o dată, din tot sufletul, LA MULŢI ANI! TE IUBESC, GEANINA MEA IUBITĂ!
La multi ani, Geanina! Multi si fericiti , impreuna la bine si la greu. Aveti o poveste frumoasa care merita celebrata in fiecare zi. Sunteti niste rasfatati ai sortii si asa sa ramaneti.
Mulţumim. Cristian mă răsfaţă cum nu a făcut-o nimeni vreodată. El se gândeşte mai întâi la mine şi apoi la el, face orice ca să nu mă supere, nu mi s-a mai întâmplat. Sunt o răsfăţată a soartei, am avut şansa să întâlnesc mulţi oameni de calitate, iar pentru asta îi sunt recunoscătoare destinului. Când mi l-a adus pe Lisandru am simţit răsfăţul cu vârf şi îndesat.
Seară plină de frumos şi bun!