__________________________________________
A început şi 2011, iată că au trecut, deja, primele zile. Miroase a eşecuri politice fardate corespunzător, spaţiul Schengen a (re)devenit – după cum era de aşteptat - Fata Morgana, însă Elena Băsescu, cadorisită cu o diplomă de merit în lupta pentru apărarea drepturilor rromilor de către însuşi majestatea sa Cioabă, mânca-v-aş, declară că a pus între priorităţile personale această problemă, aşa că putem să dormim liniştiţi, veghează fata lu` tata, sforăială cât mai plăcută tuturor!
O să mai luăm nişte miliarde de la FMI, adicătelea bani pentru grâu, zahăr (sau miere, după gust), nuci şi bomboane, indispensabilele ingrediente ale colivei naţionale despre care tot vorbim, de multă vreme, şi pe care o vom gusta cu toţii din postura de morţi-vii, îngălbeniţi corespunzător, spre satisfacţia preoţilor. Găsim bocitoare profesioniste pe toate reţelele de socializare, aşa că – cel puţin din acest punct de vedere – ne-am scos. Mulţi ridică din umeri, cum s-ar zice ni se fâlfâie, pe motiv că oricum vine şi anul 2012, ăla negru în cerul gurii, iar atunci se alege praful de toate, conform previziunilor unor magi, profeţi, nostradamuşi, babe despletite, obosite şi cernite, calendare mai mult sau mai puţin contrafăcute etc, alegeţi ce vă place, e galantarul plin… Eu trebuie să-mi schimb buletinul în 2012, aşa că (dacă se lasă cu haos la nivel mondial) am scăpat de statul la coadă. Iată partea plină a paharului!
Premierul Boc primeşte, în continuare, statistici pe iPad, sistemul de lucru (vorba domniei sale) care asigură bunul mers al activităţii guvernamentale caracterizată prin datul în gropi sau prin trimiterea repetată a oiştei lui Ieremia în gardul de la Cotroceni, preşedintele iese pe sticlă şi ne dă cu tifla – “Să răbdaţi bine!” -, fiindcă numai dânsul le ştie pe toate, ca un om mare, vaccinat cu seringa vieţii dure, iar noi suntem incapabili să înţelegem ceea cea nici nu este de înţeles, însă ni se vinde cotidian, împreună cu funda roşie şi calmantele aferente.
Daniel Constantin, preşedinte la PC, zice că alianţa opoziţiei (ne)unite se poate face până la 1 martie, fiindcă a stat de vorbă şi cu Geoană şi cu Crin şi au ajuns la o concluzie de prioritate naţională. Vom trăi şi vom vedea, multe priorităţi naţionale au sucombat pre limba lor până acum, fiindcă toţi vor să fie şefi, să aibă biroul cel mai mare, secretara cea mai frumoasă, soaţa cea mai mândră şi soacra cea mai emoţionată. Aşa că tot românul trebuie să strige Doamne-ajută să nu mor, măcar pân` la mărţişor!
Prin Bucureşti au rămas ceva urme de zăpadă (înlocuim Tombe la neige cu Lambada şi pârtia cu plaja, poate aduce primarele Oprescu Sorin neşte nisip în peaţa Constituţiei), dar albul iniţial a căpătat accentele cenuşii ale vieţii noastre. Nu mai trec nici colindătorii, şi-au făcut treaba, din inerţie, prin faţa blocurilor, apoi s-au retras discret în cârciumi, purtând pe umeri şi înjurăturile unor locatari care s-au simţit deranjaţi de vechile tradiţii… Mirosul cârnaţilor prăjiţi şi al sarmalelor a mai atenuat, temporar, foamea de bine, iar damigenele golite îşi plâng, prin debarale cu rafturi goale, condiţia ingrată. A fost cu LA MULŢI ANI, când ne-o fi mai rău, ca acum să ne fie, cu chiuituri şi dansuri din buric, hore, sârbe, geamparale, dar acum îndreptăm privirile blazate către calendarele insipide şi batem mărunt din buze pentru că poştaşul aduce impasibil primele facturi ale noului an.
Vecinul de la etajul şapte, un bătrânel tare simpatic, care iese la plimbare cu şoricăreasa şi face pe indiferentul, la mişto, mi-a spus că aşteaptă Paştele cu jind. „Domnule, doar de câteva ori pe an zâmbeşte lumea, parcă-i prea puţin pentru român”… Aşa o fi, nene, că ne place la sărbători. Repede o punem de-o paranghelie şi încercăm să lăsăm la uşă ceea ce nu ne convine. Dimineaţa, ne doare capul. Bem zeamă de varză, apoi dăm pe ştiri, ca să ne punem singuri sare pe rana deschisă. Apropo, ce mai faceţi, cum aţi început noul an, ce semne are?
Cristian LISANDRU (9 decembrie 2011)
Sursa foto – deiu.vestic.ro


Pingback: Ca orice roman normal Teo Trandafir se va trata la Viena
hai sa facem putina politica….tot mai multa lumea il uraste pe basescu si opozitia il uraste iar motivul pentru care se unesc nu este acela de a face ceva bun in tara asta ci pentru a-l inlatura pe basescu de la putere…bun,il dau la o parte si dupa aceea ce fac?…iar certuri,iar instabilitate….
De fapt şi de drept, acesta este adevăratul motiv. Băsescu – în postura de Pericol Naţional, după cum susţine opoziţie – trebuie dat neapărat jos, prin orice mijloace. Ţara, în general, poate să mai fie violată o dată, de ceilalţi. Aşa cum s-a mai întâmplat. Şi asta fiindcă Ţara nu înaintează plângeri la Poliţie…
Pingback: ce bine e să fii tânăr de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Egyed Petru Zoltan, un om care are nevoie de ajutor « my heart to your heart
Lisandru,
personajele prezentate mă lasă rece, faptele lor mi-au încins şi denaturat creierul…
mă opresc şi spun, te iubesc…
Iubire, eşti rece? Mă apropii de tine, ca să te încălzesc… Bine că sunt doar personaje, deşi se cred (o, Doamne!) chiar personalităţi…
Pingback: Primele discutii PSD – Alianta PNL-PC
Anul 2011 va fi asa cum il vom face noi. 2 ipostaze – vom astepta sa faca altii si vom critica – mod reactiv .
Vom propune ceva nou , invator – mod proactiv.
Vom continua sa ne plangem de mila – mod depresiv ?
Vom vedea acel ceva bun din noi care merita promovat : mod optimist ?
Eu sunt optimistul pesimist, dacă pot spune aşa. Cum sunt destui abilitaţi să facă oareşce, mai ales că nu i-a obligat nimeni să stea cocoţaţi acolo, la vârf, şi ar trebui să pună osul la treabă, îmi voi rezerva statutul de observator, ca şi până acum. Un jurnalist asta trebuie să fie, în primul rând. Unii s-au introdus prin politici, atraşi de mirajul puterii, şi au uitat să scrie. Mi-aş dori să am motive pentru a nu mai critica – indiferent de culoarea spălăcită sau nu a guvernării. Şi motive pentru a nu mai scoate în evidenţă tristeţile contemporane. Deocamdată, văd prea mulţi oameni trişti. Şi nu îşi plâng de milă, totuşi. Supravieţuiesc. Dar nu primesc din partea statului român ceea ce ar trebui să primească.
Cristian, uite că – într-un târziu -am ajuns și eu pe la tine. superbă descrierea nebuniei în care trăim. nu știu dacă anul ăsta va fi mai bun decât 2010, cred că dimpotrivă. dar sunt de acord că va fi spectacol. și cum foamea-i mare și circul va fi pe măsură. și cum tot îi aud pe aștia de la putere că ne trimit afară din țară dacă nu ne place (de parcă ar fi doar țara lor), eu unul m-am săturat de asemenea comportament și aș instaura ostracizarea ca pedeapsă politică. adică să nu ne mai trimită ei pe noi, ci să-i trimitem noi într-un exil prelungit dacă tot și-au făcut conturi grăsuțe din care pot să trăiască liniștiți și la Monte Carlo.
noapte buna și vizionare plăcută la circul care stă să se pornească
Bine ai venit, Bogdan, plătim cu toţii tribut timpului, aşa că ne strecurăm, acesta este termenul cel mai potrivit. Mă întreb peste cine ar mai guverna dânşii (cu proverbiala incompetenţă) dacă am pleca din ţară cu toţii. Ar fi un interesant exerciţiu, din păcate doar utopic… Sunt de acord cu ceea ce spui, bineînţeles, ostracizarea ar fi pedeapsa binemeritată, după atâta vreme în care s-a tras targa pe uscat cu plăcere maximă. Numai că nu i-aş trimite la Monte Carlo – oricum ajung acolo atunci când vor să stea cu burta la soare şi să facă pe snobii (s-a suit scroafa în copac, cum se spune) – ci pe o insulă pustie, pe post de Robinsoni eterni (scuze personajului, ăştia nu merită o astfel de comparaţie). După cum spuneam atunci când i-am răspuns lui Florentin, stăm în primele rânduri şi urmărim Şuşa. Păcat că în spatele artificiilor se ascunde o dezolare întinsă între graniţe.
O noapte bună să aveţi şi la bună recitire!
Pingback: Ca orice roman normal Teo Trandafir se va trata la Viena « Hai ca se poate!
Pingback: drumuri de urmat în tăcere de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Gambitul Damei. Sau alte deschideri… « GENUNCHIUL LUMII
Semne bune anul are!… Prezentarea ta m-a umplut de optimism. Daca inceputul este asa, ma gandesc ce spectacole vor urma! Si asa suntem amatori de tot genul de distractii ieftine pe care le stingem apoi cu zeama de varza, asa ca orice spectacol este binevenit. Pacat ca biletul de intrare este cam scump si ne cam ustura la buzunare. In rest, sa auzim numai de bine. Astept urmatorul spectacol. Caci va fi un an cu mult happy!!!
Florentin, ce să mai zic, optimismul tău mă umple şi pe mine de optimism. Facem cum facem şi prindem locuri în primul rând la Şuşa Naţională care este pregătită precum o fată mare care trebuie să ajungă în camera de la stradă, cu fericitul mire, în timp ce nuntaşii joacă, iar lăutarii încep să câte melodii fără perdea. Cam ca în “Groapa” lui Barbu, cel care a surprins ca un mare meseriaş al scrisului astfel de momente. Zic că merită, oricât ar fi de scumpe biletele, oricum ne obligă să le cumpărăm. Happy, happy, dar s-o ştim şi noi!
Pingback: Despre alianţe şi altele…(varianta pentru intelectualii rămaşi în PD) « Dispecer Blogosferă
Pingback: Dintre condimentele vieţii « Gabriela Elena
Acid și necruțător observator! Cu ironie în vârful ascuțit al peniței!
Aș adăuga că o bună parte dintre români se bucură, mai ales , de sărbătorile importate.
Ale noastre sunt luate în seamă doar pentru latura „comestibilă” ..
O seară caldă vă doresc!
Nu prea poţi să fii altfel, în astfel de condiţii ingrate în care unii huzuresc pe banii tuturor românilor şi mai şi cer pomană de la FMI. Care nici măcar pomană nu e, o să plătim cu toţii de ne vor sări capacele… Sărbătorile rămâne singurele momente în care românii se mai bucură, din păcate. Încearcă să mai uite, cel puţin temporar, de griji…
Bună Cristi
).
Si pe mine mă îintrebau colegii în concediu, dacă aştept revelionul si le ziceam că nu, eu aştept bonurile
Facem haz de necaz.
Şi totuşi speranţa se zice ca este cea mai mare curvă ,trăim cu ea toată viaţa si ea ne înşeală în fiecare zi.
O seară placută.
Bună seara, David, bine ai venit… Bună gluma cu bonurile. Uite-aşa zâmbim amar şi facem haz de necaz, după cum zici… Nu putem să renunţăm nici la speranţă, cât ar fi ea de curvă… O seară bună să ai şi tu, la bună recitire!
Sper doar ca anul 2011 sa nu fie mai rau decat 2010 ! Din pacate insa, nimic din ceea ce se intampla nu sustine ceea ce am zis mai devreme.
Speranta moare prima in tara asta !
Dacî ajungem în faza în care speranţa moare prima, atunci ne-am dus pe copcă, Daniel… Nu vreau să par un mare pesimist, însă nici eu nu cred că 2011 ne va aduce mari satisfacţii. O degringoladă care seamănă cu bulgărele de zăpadă ce se rostogoleşte…
Imi doresc asta. E nevoie sa se intample ceva in tara asta … poate asa se schimba ceva !
Rămânem cu speranţa, ca de fiecare dată…
Pingback: Trecutul nu pune întrebări «
Buna ziua dragii mei!
Ce sa spun… la mine a inceput ceva mai bine anul, am primit bursa fetii de la scoala.
Am cu ce plati rata. Trebuia s-o primesc lunar, dar s-au hotarat sa o dea la inceput se an sa avem si noi de ce spune ca totul e bine. Probabil va mai veni alta bursa la Paste.
Va imbratisez cu drag!
Zambiti! Maine sigur e mai rau!
E bine că există zâmbetul pe buze, Dana, e un aspect foarte important. Încercăm cu toţii să trăim cât mai bine şi să ne descurcăm, în pofida condiţiilor vitrege. Şi nu exagerez când spun aşa… Un an cât mai bun să aveţi!
Probabil ca e prelungirea lui 2010, anul asta, pigmentat cu ceva mai multa suferinta, cu ceva mai multe deceptii… EU o schimbare nu-ntrevad, prea suntem cantonati in mediocritate…
Sincer să fiu, Teo, eu anticipez un an mult mai complicat decât 2010, care n-a fost nici el, pentru mulţi, floare la ureche. Sper să mă înşel şi cât mai mulţi dintre români să nu-şi vadă demolate toate planurile făcute… E greu, totuşi, să crezi în schimbări în bine în momentele în care totul merge foarte, foarte prost… Nu există semnale pozitive, or asta este cel mai grav…
Excelentă analiză, Cristi! Comentariul tău, pigmentat cu ironie şi umor fin, denotă că eşti un bun observator al stării (naţiunii) de spirit, al situaţiei politice dâmboviţene, al sofisticatului angrenaj social propus – în variantă primitivă, însă – de administratorii actuali ai ţării. Aşa este, aidoma vecinului tău ,,de la şapte”, românul aşteaptă Paştele şi Crăciunul ca să-şi ofere câteva clipe de sărbătoare.
Mulţumesc pentru trecere şi lectură, Florin… Încercăm (fiindcă şi tu scrii pamflete politice) să punem în textele noastre doze apreciabile de realitate politică sau socială. Nu ştiu dacă reuşim întotdeauna, însă demersul este îmbucurător. Situaţia politică dâmboviţeană – ca să folosesc expresia ta – este (cum se spunea prin cartier) bolnavă şi prezintă umflături. Sau, tot ca prin cartier, e galben de frumoasă… Ca-n text, pe gustul popii… Sunt câteva puncte de reper în viaţa de zi cu a românilor, atât şi nimic mai mult – Paştele, Crăciunul, Revelionul, zilele de naştere, sărbătorile legale. În rest, o goană nebună… Încotro?
Pingback: Tenebre – 6 | Caius
Lasa ca-i bine. Important e sa gasim bocitoare profesioniste. Necazul e ca si alea ne costa, ca nu-ti mai boceste nimeni pe gratis!
Da, cu gratuităţile s-a terminat de multă vreme. Urmează vreo preselecţie pentru bocitoare, mai ştii? S-ar putea să fie concurenţa foarte mare…
Pingback: Seara ochilor mei « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Rondul de noapte « Ioan Usca
sincer? nu prea vad semnele anului inca…
S-au ascuns bine de tot…
Exista o ipocrizie Romaneasca care este proprie si nu are deloc vointa sa dispara.Conducatorul Che a fost ucis cu sotia sa draga sperind ca dictatura comunista sa dispara si o noua viata sa apara.In ultimi ani de conducere comunista se produceau cantitati enorme de produse alimentare care plecau in strainatate sa acopere platile de deficit national. Che a lasat un deficit de trei miliarde de dolari,in comparatie cu Canada care avea un deficit de cinci sute de miliarde de dolari.Sa zicem ca nu aveam datorii si imprumuturi ca sa cadem in depresiune nationala. Ma intreb cum este posibil ca o natiune echilibrata finaciar sa-si piarda in decurs de douazeci de ani felul sa de a fi.Cei care au fost pe timpul lui Che au ramas in posturile de comanda prin tara.Am inpresia că dupa moarte lui Che sa legalizat furtul si nimanui nu i-a pasat,fura cine poate si natiunea va plati mai tirziu.Inainte de a critica trebuie sa se faca putin o priza de cunostinta din trecut si astazi ca sa-ti dai seama unde esti si ce ai rezolvat pe diferite planuri de activitati. Numai asa se poate sa se constiintizeze masele populare indoctrinate care voteaza si sufera pina la noua alegere.
România a devenit scheletică după ce, mai demult, se discuta de “pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”. Exista şi varianta “hard” – “Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”. Plus varianta demnă – “Eu îmi apăr sărăcia, şi nevoile, şi neamul”. Dacă privim retrospectiv, realizăm instantaneu că s-a plecat prost la drum. Dar nici într-un astfel de caz nu ar fi fost totul pierdut. Însă s-a insistat în greşeală şi în dispreţul total faţă de valori şi faţă de avuţiile naţionale. N-am avut şi nu avem manageri la conducerea statului. Fiindcă s-au fofilat neaveniţii în posturi cheie, isterizaţii propriilor buzunare şi lingăii incurabili. Românii au şansa votului, este drept, numai că “pun botul” (încă) la toate promisiunile “fulminante” care nu sunt decât apă de ploaie… Mă întreb dacă acea conştientizare despre care vorbiţi va mai bate vreodată la uşă.
Dupa spusele celor mai mari oamei de stiinta si scriitori Anericani ,Europeieni, Gregg Braden si alti intram in noul ciclu 25976 de ani de zile.Nautatile tecnologice si informatiile se raspindesc cu o viteza uluitoare in lumea civilizata creiind un stres si o necesitate de adaptare.Persoanele intelectuale si muti alti care se pot adapta acestor transformari au avantajul de a-si crea propria sa realitate si de a-si forma un anturaj fizic si virtual la nivelul sau de gindire.Vor fi multe persoane care vor intalege si acepta aceasta lume de tecnologie si schimbari rapide pe toate planurile.Vor fi majoritari, o multime de persoane care nu poat sa intaleaga cum functioneaza un ordinator,sa nu poata sa intaleaga diversitatea religioasa si credintele sale in comunitaea Europeana,in principiu sa nu acepte nici o transformare mentala si multe alte adaptari in lumea
de azi traind in capul sau 3500 de ani de zile in urma.Aceste persoane vor fi manipulate de multe grupuri religioase,financiare,guvernamentale pentru proprile interese creind dezordine in lumea intreaga.Vor fi doua mari grupuri cei care stiu si intaleg si alti care vor avea nevoie de alcineva s-al reprezinte caci nu se mai regaseste in aceasta civilizatie.Nu este ceva nou,deja se vede la ora actuala acest lucru dar se va acentua din ce in ce mai mult ceiind oameni de niveluri diferite de viata si trai in lumea intreaga. Sper sa fiu intales de majoritatea lectorilor dumneavoastra.
Sanatate
Sănătate şi ţie, numai bine în toate! Manipulări au fost şi vor mai fi, important este ca lumea să deschidă bine ochii. Ceea ce nu se întâmplă prea des, mai ales că mai marii – vorba vine – nici nu doresc asta şi preferă nişte îndobitociţi…
Ăsta da, noroc: să vină sfârşitul lumii să te scape de statul la coada schimbării buletinului.
Foarte tare!
Din păcate, umorul, fie el şi negru, este tot ce ne-a mai rămas. Până nu-l impozitează sau interzic şi pe ăsta…
De-aia am spus că privesc partea plină a paharului… Zâmbet amar, în ultimă instanţă, viaţa e frumoasă, chiar şi după ce stai la coadă, la Evidenţa Populaţiei. Acum, însă, ţinem doar evidenţa Apocalipselor de tot felul, de fapt (ca să fim drepţi) se doreşte să ni se mute atenţia numai către aşa ceva.
In scurta vreme nu o sa mai putem sa gasim mai nimic prin jur… si atunci nu o sa mai putem spune “manca-v-as”…. o sa spunem “manca-mi-as”.
Iată într-adevăr o perspectivă apocaliptică. Pe lângă ea, calendarul mayas e poveste de spus pruncilor, înainte de culcare…
Trebuie sa recunoastem faptul ca multi chiar ar merita sa ajunga sa faca asta!
Nu pot să nu îţi dau dreptate, chiar dacă nu aş vrea. Dar întâlnim în jurul nostru destui care ar merita… Pe bune!
Se spune ca 2011 va fi anul schimbarilor . Nu se spune insa si al caror schimbari.Presupun ca totul depinde noi , nu ?
Probabil că ne putem aştepta – deocamdată – la ceea ce ştim, deja… Griji, frustrări, planuri guvernamentale eşuate, eventual alte comisioane grase şi cerşeală pe la FMI. Că de produs nu mai producem decât tristeţe…