azi-noapte am visat
se făcea că eram om
aveam apartament
două camere etajul zece
plecam la serviciu
răsfoiam tabloide
purtam aceeaşi cravată
alergam vânat de credite
mă urmăreau facturi
impozite pofticioase
trăgeau sevă dulce din mine
la un moment dat
am fost trimis în şomaj
nevasta s-a cuplat
cu un director de la fisc
atunci am visat din nou
se făcea că eram lup
controlam prin urlet
organigrama pădurii
şi viaţa de haită
m-am trezit tulburat
prizonier al visului dublu
iar urletul aducea
a protest sindical
Cristian LISANDRU (12 ianuarie 2011)
Sursa foto – http://www.animalspedia.com/
“m-am trezit tulburat
prizonier al visului dublu ” … vai de cei cu vise multiple… nu duble. fereasca-ne cel de sus de tulburari vesnice de personalitate. puternicul lup viseaza…are dreptul. e timpul. si ce greu a mai fost si mai este. o alta poveste. (imi place aici la “lup”). Spor in toate si astazi 3.03.2012! Vio
La fel, Viorica, spor în toate!
Pingback: Regnul animal « Un blog cu năbădăi
Pingback: Naufragiatul « Cristian Dima
Pingback: lesbi de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Un blog cu năbădăi
Pingback: Fotografia (foto)grafiei unei clipe « GENUNCHIUL LUMII
Cris,
Lupul tău are toate șansele umanizării, înțeleasă ca deghizare într-o ființă bipedă
”m-am trezit tulburat
prizonier al visului dublu
iar urletul aducea
a protest sindical”
O seară frumoasă vă doresc!
La fel, Gina… Lupul, observator, de regulă, este prins între două vise şi realizează şi cât de importante sunt neliniştile umane de fiecare zi… Este chiar un pic nedumerit, iar trezirea la realitate are şi ceva din acel coşmar al său…
Stii ce e ciudat? Nu ma gandisem pana acum ca padurea ar putea avea o organigrama, si asta mi se pare in acelasi timp hilar, dar si ingrijorator, caci de se fac si-acolo disponibilizari, o sa inceapa sa dfispara specii
O seara faina, prietene!
Poate că lupul are unele premoniţii, nu se ştie niciodată. Eu, Teo, înainte de a mă gândi la organigramă, mă întreb dacă nu cumva este foarte posibil să rămânem fără păduri. Şi atunci nici o eventuală organigramă nu ar mai avea sens… O seară bună de tot îţi doresc şi eu, prietene!
Sa te visezi om cand esti lup si simti…lupeste, mi se pare un cosmar.
Al doilea vis e cosmarul pe care-l traim zilnic, atat lupii cat si oamenii.
O saptamana mai buna, Cristian!
Ce să facă şi lupul, trece prin toate stările, cu toate că ar prefera să nu mai viseze este om. Nici în lumea oamenilor nu este niciodată linişte… Gânduri bune, Gabi!
Pingback: în poemul de azi de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
Pingback: Pietro Antonio Rotari (1707–1762), pictor italian « my heart to your heart
Pingback: Eugène Carrière (16 ianuarie 1849 – 27 martie 1906), pictor simbolist francez « my heart to your heart
Pingback: O poză şi o frază « Cristian Dima
organizarea din jurul nostru a ajuns să fie mai degrabă o acțiune de perpetuare a unui haos folositor doar unora. doar în așa ceva îmi par băieții aștia bine organizați. astfel că – pus în fața unei astfel de orânduriri – parcă m-aș declara mai degrabă anarhist, pe legea lupului tău. doar așa putem reconstrui haita și împreună cu ea și visele adevărate ale comunității din care facem parte.
N-ar fi rea o anumită “anarhie”, chiar dacă s-ar putea înţelege cu totul altceva de aici, din ceea ce spui tu şi din ceea ce am scris şi eu. Haitele oamenilor au nevoie de o reorganizare, evident, numai că toţi vor să fie masculii alpha. Cel puţin pe plaiurile mioritice. Dar Mioriţa a emigrat şi ea, de multă vreme, face plajă pe la Nisa. A rămas lupul şi uite ce coşmaruri are!
Un adevărat coşmar pentru Lup… dezgustat de ideea de “umanitate”, nici măcar în vis nu poate să rămână om…
Nici acolo, tizule… Ba chiar se simte şi mai rău, atunci când vin coşmaruri în care devine om şi merge către şomaj şi către alte alea. O duminică frumoasă îţi doresc!
Mulţumesc de vizită,m-a inspirat saxafonistul tău.:)
Să ne recitim cu bine.
Cu plăcere, David, numai bine în toate…
Originala abordare a notiunii de lupta sindicala!
Vis în vis, om şi lup, gânduri intersectate. Şi chiar vieţi intersctate…
Pingback: A avut vreodata Cristian Diaconescu cojones si daca da cand le-a pierdut? « Hai ca se poate!
Multumesc Cristian ! Mult !
Cu mare plăcere, Alex, şi altădată! Baftă, încă o dată!
Buna Cristi
).cred că ei au o orânduire socială mult mai bună decât a noastră.Avem multe de învăţat de la ei.Săracul lup ce coşmar a avut 
)
S-a întors Lupul
O zi cât mai bună.
Salut, David. Au şi lupii coşmarurile lor, chiar dacă ne vine greu să credem asta… Şi, ciudat, s-a visat chiar om, cu toate problemele aferente, asta chiar este foarte ciudat. La bună recitire şi o zi bună îţi doresc şi eu!
Vis dublu, viata dubla… Aceasta este caracteristica esentiala a dramei umane. Incercam sa evadam in necunoscut, pentru a vedea ca durerile ne urmeaza. Iar urletul nerostit face parte din vidul nostru existential. Luptam pentru ziua de maine, insa ne ucide clipa prezenta. Iar dincolo de zare se ascunde neantul. Si totusi, mai exista iubire! MAi exista speranta si increderea in viitorul pe care ni-l putem construi singuri. Iar golul poate fi umplut cu aspiratiile noastre. Altfel, ramanem lupi singuratici intr-un desert anost!!!!
Trezit din coşmar, lupul îşi dă seama că organizarea din pădure este mult mai nimerită. Noi, oamenii, nu putem spune asta. Nu ne putem întoarce în dezorganizare. Însă nu ştim cum să ne punem în aplicare visele. Şi atunci trăim în coşmar. Poate chiar dublu, poate chiar triplu… Vid existenţial, aşa cum spui. Există iubirea, care dă energie maximă, asta da, şi mai există şi speranţa. Ce ne facem dacă moare, urlăm la lună?
Pingback: nu! de Ottilia Ardeleanu « Poezieromaneasca's Blog
“se făcea că eram lup
controlam prin urlet
organigrama pădurii
şi viaţa de haită” – au ceva special poemele lupului, probabil datorită caracterului “combativ”!
O zi frumoasă!
Ottilia
Combative, combative, aş aş vrea să fie mereu. O zi frumoasă îţi doresc şi eu, Ottilia…
Pingback: Tenebre – 12 | Caius
Pingback: Briza marină « Ioan Usca
Pingback: Sedusă şi exilată «