Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 2 -

“Ştiinţa nu ne-a învăţat încă dacă nebunia este sau nu sublimul inteligenţei”
(Edgar Alan Poe)

(Prima parte – AICI)

Făcând pe îmbufnatul,  Tică trage undiţa, însă are surpriza să constate că a rămas fără râmă. Înjură. Scoate alta, dintr-o cutie metalică, apoi o fixează în ac, cu gesturi experte şi bombăne:

-       Zău? Cerşeam pe dracu` să te ia, Baroane, ai uitat câţi bani ţi-am dat cu-mprumut, din munculiţa mea de zi cu zi, iar tu i-ai tocat cu fufele alea două? Că hâr, că mâr, că e fete dulci şi adaptate, că e viguroase şi talentate. Pe banii mei… Eu lucram în condiţii de stres, ca să zic aşa, în gară, iar tu veneai seara, cu fufele la braţ, îmbrăcat la ţol festiv, de ziceai c-a picat şifonieru` lu` coana Safta peste tine. Dă, Tică, nişte lovele, sunt cu fetele, e subţiri, emancipate, bune la orice, deschise la dialog, le duc la tavernă. Fac un pocheraş, dimineaţă îţi dau însutit înapoi. Nu sunt eu ca cămaşa de pe tine, cel mai aproape, la paranghelie şi la nasoale? Eu, prost făcut grămadă, că te ştiu de-o viaţă şi n-am băgat la bibilică. Ia banii, Baroane, eşti fratele meu, săru` mâna la cucoane, nişte obosite şi-alea, le scoţi fardu` cu şpaclu`, da` nu se făcea să mă dezbrac de caracter, sunt finuţ din născare. Bani canci, unde sunt? Că uite, mai e puţin şi se luminează de ziuă, ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul, m-ai adus la pescuit, ca să nu murim de foame… E şi răcoare, o să ne ia pe la oase. Iar ai pierdut la pocher, orice fraier te gineşte când ai mână bună, eşti… cum se zice?, am auzit la unu`, în parcu` din faţa gării, expresiv. Lasă-te, că de la mine nu mai vezi biştari, poţi să vii şi cu toate fufele de pe centură.

-       Ghinion, Tică, ne-a tăiat calea o mâţă neagră, în drum spre tavernă, vedea-o-aş călcată de troleibuz. Şi Viorica a zis că i-a ieşit cu lacrimi în cafea. Mă duc diseară şi-i toc mărunt pe toţi, aşa cum toci verdeaţa pentru raţe, îţi dau cu dobândă înapoi. Nu te mai văita ca o curvă ieşită la pensie. Las` că ţi-a plăcut când am bătut în geamu` nespălat, mustăceai ca un motan. Şi ţi se făcuse poftă de peşte fript, luasei faţa de fomist. Mai tragem doi-trei din baltă, mergem la mal, aruncăm nişte lemne pe jar, îi curăţăm, dăm cu sare, îi frigem, radem vodca şi mergem la culcare. Fiecare la casa lui, eu mă duc la coana Safta, a zis că i-a venit o nepoată nouă, din Moldova, cică e bijuterie, prima-ntâi, dar n-are rodajul făcut, mititica, nici nu ştie cum să stea.

-       Şi i-l faci tu? Uite unde era Il Grande Fotatore de la Patria, cu mine-n barcă şi cu undiţa-n gheară! Las-o jos, că măcăne…

-       Unu` e Baronu` în zonă, Tică, da` tu pricepi greu şi uiţi repede, de când cu criza asta parcă eşti câine de pripas.

(Va urma)

Cristian LISANDRU (15 ianuarie 2011)