Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 4 -

“Dacă m-ai fi trimis să ţi-aduc lapte de fată mare, lapte ţi-aduceam”
(Radu Tudoran – “Un port la răsărit”)

(Episoade -  1. 2. 3)

-       Dă şi tu ceva de pomană, tâmpitule. Şi termină cu visele astea, m-a luat cu fiori pe şira spinării. Să dea dracu` dacă nu mi s-a părut şi mie că e ceva în stufăriş… N-are cum să mai iasă mă-ta din mormânt, de la Străuleşti, da` zău că am simţit o privire-n gât. Nişte degete lungi şi osoase, descărnate, care urcau înspre bărbie şi strângeau din ce în ce mai tare. Da` ce să aibă mă-ta cu mine, Dumnezeu s-o ierte, că nici la ea nu m-am dat şi din coana Lucreţia n-am scos-o?!

Tică ia şi el un gât din sticla de vodcă. Se scarpină după ureche şi trage cu ochiul către stufărişul care foşneşte într-o limbă necunoscută, trimiţând murmure către cei doi.

-       Vezi să nu te slobozeşti pe tine, Baroane. Că te dai curajos când vin fufele alea două ca să le duci la tavernă, pe banii mei. Hop şi-aşa, uite cărăşelul, Baroane, pescar cu diplomă, aici te-am luat… Hai să-ţi mai zic cu mama, mă, e cu durere la lingurică…

-       Zi-i, da` să nu fie cu groază, că te arunc din barcă şi te mănâncă neamurile lu` peştii prinşi. Şi racii, vin unul câte unul şi harşt, harşt, taie din tine câte o bucată, da` tu eşti mort şi nu mai simţi, stai pe fund şi te umfli. Eu aş vrea să simţi cum te dezosează, farmecu` ăsta e, să simţi.

-        Baroane, lasă dracu` racii, vezi că trage şi la tine, hopa sus, aşa! Te-am învăţat până te-am prostit, aruncă-l în baltă, e prea mic. Şi cum zice mama că de ce nu vine tata, şi dă să bocească de dorul lui – că l-a iubit, Baroane, ca pe ochii din cap l-a iubit, îl călca şi-l spăla şi din omu` meu nu-l scotea -, odată intră babacul pe uşă. Se trânteşte uşa de perete, cade şi tencuială de pe pereţi, e aproape ca-n filme, mă, şi apare tata, îmbrăcat ca la înmormântare, cu costumul negru, cămaşa albă, da` acu` e pătată de sânge şi sfâşiată. Mă, şi e înalt, ştii că tata era înalt, de-am găsit coşciug cu chiu, cu vai, atunci când l-am dus la groapă, după accidentu` ăla, şi plin de răni pe el, rănile alea de la accident. Curge carnea, fâşii, fâşii, ca şi cum s-a apucat cineva să-l dezoseze şi pe el, cum ziceai tu c-or să facă racii cu mine, pe fundul bălţii lu` Înecatu`, ştii că aşa i se spune? Eu înlemnesc când visu` ajunge aici, pe onoarea mea.

(Va urma)

Cristian LISANDRU (15 ianuarie 2011)