“Bărbaţi şi femei care nu pot lăsa trecutul în urmă… Asta sunt fantomele.”
(Stephen King – “Lucruri preţioase”)
(Episoade - 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.)
- A intrat ca şi cum s-ar fi dus la plimbare, Baroane, mai întâi până la genunchi, apoi până la brâu, 
până la piept, ăia i-au strigat să nu tulbure peştii, nu i-a băgat în seamă, ori îi intrase şi apa în gură, deja, nu l-au mai văzut. Am auzit că mai iese, noaptea, din când în când, şi strigă că vrea un topor, da` io nu cred. Doar n-a dat şi-n baltă peste nevastă-sa, cu ăla în ea. Vai de capu` lui, da` aşa e cu sinuciderile din dragoste, n-ai linişte.
- De unde ştii, te-ai sinucis? Oi fi strigoi şi eu habar n-am… Tică, hai, bă, să mergem de-aci, că mi s-a făcut frică, îmi dârdâie chiloţii. Dacă apare înecatu` ăla? N-am topor să-i dau, am doar briceag. Da` nu l-aş da, că e elveţian. Şi parcă-mi miroase şi mie a gogoşi, fi-r-ar al dracului să fie, de-alea cu gem, cum zici tu. Vezi că mai sunt doi peşti, înveleşte-i în ziar, îi mănânci acasă.
Cei doi se ridică din iarbă, apoi ies în şosea. În urma loc, stufărişul se scutură sub o pală de vânt, apele bălţii se învolburează pentru câteva secunde, iar mirosul de gogoşi cu gem devine şi mai puternic. Baronu` îşi scuipă în sân de trei ori, apoi îşi face o cruce mare. Iar Tică priveşte peste umăr şi are senzaţia că vede o mână care iese din apă şi-i face semne cu degetul arătător. Înghite în sec, iar peştele mâncat dă să-i sară afară din stomac. Îl ia pe Baron pe după umeri şi începe să fluiere. Când aud că se apropie o maşină, se întorc şi îi fac semn să oprească… Urcă repede, dau bună dimineaţa şoferului şi, după ce se aşază, se uită unul la celălalt, uimiţi. Li se pare sau nu, dintr-o pungă de plastic vine un miros puternic de gogoşi…
Tică înjură şi aprinde ţigara, Baronu` face pe niznaiul, iar şoferul începe să le spună un banc, strângând volanul cu nişte degete albe, lungi, osoase, parcă descărnate…
(sfârşit)
Cristian LISANDRU (15 ianuarie 2010)
Am citit de dimineaţă finalul şi mi-a plăcut mult reîntâlnirea cu mirosul de gogoşi din maşină… O povete minunată care ar putea avea şi o continuare, dar probabil, aşa cum ne-ai obişnuit o să o laşi aşa, ca multe altele sub cupola să zic… “crâmpeie din viaţă”
Gânduri bune, prieten drag!
Bine ai venit, prietene. M-am gândit, la un moment dată, că ar putea avea o continuare acest text, pentru că i-aş fi putut face pe Tică şi pe Baron să treacă prin unele aventuri, dar poate că este mai bine să rămână sub forma unui text de proză scurtă, fără să mai tragem de el. Oricum, dacă îmi vine ideea asta, totuşi, capitolul al doilea poate să înceapă…
O noapte liniştită să ai şi un început de săptămână cât mai bun! La bună recitire!
Tortura asta culinară a întregit scenariul horror. Tot am zis că vreau gogoşi, că o să fac. Finalul nu reduce cu niimic tortura, o prelungeşte, vine un miros de gogoşi cu gem din fiecare cuvânt al acestei ultime părţi. Am pus mereu accent pe aroma gogoşilor fiindcă aceasta nu ne-a părăsit nici măcar o clipă în virtual, dar nici în real. Oniricul a fost şi el invadat din belşug cu nelipsitele şi delicioasele gogoşi cu gem.
Ce ţi-e şi cu visele astea, ce ţi-e şi cu gogoşile cu gem, ce-ţi este şi cu poftele.
Ce oameni, ce fapte, ce vise, ce gogoşi???
Ar fi o întregire a replicii dintr-un film românesc.
Înecatu” ne face cu mâna, gogoşile vândute de personajele tale au fost un deliciu literar de toată pofta.
Te iubesc, om drag!
Da, iubire, se poate spune şi aşa. Chiar că a fost tortură culinară, motiv pentru care bănuiesc că multă lume s-a dus la tonetele cu gogoşi sau le-au preparat în casă. A rămas, încă, mirosul gogoşilor despre care vorbea Tică, povestindu-şi visul ciudat. Te iubesc cu tot sufletul meu, iubirea mea, mă bucur că ţi-a plăcut textul. În câteva zile propunem altceva, fără miros de gogoşi, însă… Mi-eşti tare dragă, minunea mea, sunt ca un copil de fiecare dată când îţi răspund la comentarii…
Am citit ,episod dupa episod,curioasa si nerabdatoare– martor mut si amuzat…
Iata, azi , si ultima intalnire cu ei…dar, ramasul bun e doar idee; vor ramane , olfactiv, prezenti, intr-un sfarsit de text linistitor si cu parere de poveste.
Din punga cu gogosi, ai impartit tuturor, imbatandu-ne de placere, dar gemul, ramane al tau– esenta de visine sau trandafiri– care ti-s pasiuni si simt…
Mă bucur că a plăcut textul… Tică şi Baronul se retrag pentru a face loc altor texte…
Macar mirosul! De ce fug de aia nu scap.Azi fac gogosi…ca ma bate la cap sotu’ meu.
Ce bine este sa ti se indeplineasca visul…
Tare finalul si coincidenta! O zi buna dragilor!
Genucul spune “Azi chiar că fac şi eu gogoşi, deci nu se mai poate!” He, he… Iar se simte miros de gogoşi prin atmosferă, vorbesc foarte serios… Gânduri bune dumneavoastră şi celor dragi, să ne spuneţi cum au fost primite gogoşile…
Aproape obsedant, mirosul de gogosi, dar un pretext literar perfect pentru a scoate cititorul de pe o pista ideatica si a-l plasa pe alta. Te pricepi bine la a zugravi lumi ce-n aparenta au nenumarate puncte comune, insa in realitate se vorbesc prin antinomii firesti
Visul lui Tică, plus mirosul de gogoşi din visul lui – de acolo s-a plecat pentru a se ajunge la final, trecând prin acele dialoguri pe care am încercat să le fac cât mai aproapiate de realitate. Textul ar fi putut fi continuat, dar am zis că e mai bine să-l opresc aşa, în momentul în care cei doi pleacă de pe baltă.
O duminică frumoasă, Teo!
Aici este ceva paranormal..băieții ăștia prea văd și aud multe.
”În urma loc, stufărişul se scutură sub o pală de vânt, apele bălţii se învolburează pentru câteva secunde, iar mirosul de gogoşi cu gem devine şi mai puternic. Baronu` îşi scuipă în sân de trei ori, apoi îşi face o cruce mare. Iar Tică priveşte peste umăr şi are senzaţia că vede o mână care iese din apă şi-i face semne cu degetul arătător. ”
N-o fi fost balaurul apelor??
Poate că da, cine ştie? Poate că a fost chiar acel personaj care s-a sinucis după ce a înfăptuit o dublă crimă. Sau, poate, nu a fost vorba decât de imaginaţie, într-o dimineaţă oarecare când doar mirosul gogoşilor a făcut-o diferită…
superbă încheiere Cristian. o așteptam așa cum Tică își aștepta blidul cu gogoși aburind… mi-a plăcut la nebunie faptul că furtuna de imagini si gânduri se întîmpla doar în capul lor… sau nu?
oricum, acum parcă îmi vor lipsi cei doi șmecherași și poveștile lor. și mirosul de gogoși pe care-l lăsau în urma lor 
Mirosul de gogoşi? He, he… Numai despre aceste gogoşi am discutat în ultima vreme, şi mie îmi pare rău că s-a terminat povestea celor doi. Mă obişnuisem cu ei, chiar am recitit textul cu mare plăcere… Mergem mai departe, cu alte texte şi poezii… La bună recitire, Bogdan, un final de săptămână cât mai bun!
Un final la fel de horror.Cosmarul lui Tica l-a inebunit si pe amicul lui cu briceagul elvetian si asta cred ca i-a lecuit de pescuit pe amandoi.
Gogosi voi face si eu zilele urmatoare.Avem faina, drojdie, zahar vanilat,gem…
Gabi, cu siguranţă că va ajunge mirosul gogoşilor şi la noi. Şi ne vom aminti şi de Tică şi de Baronul…