“Şi ochii săi devorează!
E o insulă în el însuşi.”
(Frank Herbert – “Dune”)
văzându-te
ştiindu-te
simţindu-te
doar în felul acesta
pot muşca
din fiecare zi
dinţii mei sfâşie
secunde minute ore
suntem închişi
într-o clepsidră incasabilă
(este rotită de mâini nevăzute
privită de o lume nesătulă
în care curiozitatea
nu mai omoară pe nimeni)
unduim unul către celălalt
căutăm împreunarea
văzându-ne
ştiindu-ne
simţindu-ne
Cristian LISANDRU (31 ianuarie 2011)
după introducerea din Herbert, citindu-ți poemul nu mă puteam gândi decât la dunele nesfârșite ale deșertului unde firele de nisip se hârjonesc, se aleargă și se caută la infinit. ce bucurie să-și găsescă perechea, chiar și sub ochii iscoditori ai lumii care i-a închis în clepsidră! sau poate și-au construit ele singure acel adăpost-vitrină?
numai gânduri bune, dragilor.
Bine ai venit, Bogdan. Citesc şi recitesc Dunele cu foarte mare plăcere, întreaga serie, chiar şi volumele scrise de băiatul lui Herbert. O adevărată saga SF, o capodoperă, din punctul meu de vedere… Poate că şi-au construit ele acel adăpost-vitrină, nici o astfel de idee nu poate fi dată la o parte… Firele de nisip se împletesc permanent, iar o mână nevăzută întoarce clepsidra tocmai pentru împletirea lor să fie nesfârşită…
Atingerea ta răscoleşte, face totul să vibreze, aduce fericire, alungă temerile, construieşte viaţa din cele mai pure şi solide sentimente. Nu este rău în clepsidra aceasta incasabilă care ne ţine departe de ochii curioşilor, de snobismul şi răutatea invidioşilor. Căutăm frumosul acestei vieţi, ne pierdem prin frumuseţea clipelor, ne îndepărtăm şi ne protejăm de tot griul care se încăpăţânează uneori să ne coloreze prezentul.
Te ador, om drag!
Atingerea ta răscoleşte, face totul să vibreze, aduce fericire, alungă temerile, construieşte viaţa din cele mai pure şi solide sentimente.
Cuvintele mele au dispărut ca prin farmec, dragostea mea. Am amuţit. Dar sunt fericit. Îţi mulţumesc fiindcă exişti…
”pot muşca
din fiecare zi
dinţii mei sfâşie
secunde minute ore”
Iubirea creează impulsul de a învinge clipa, oricât de aspră ar părea!
Nici nu ştiu cum am reuşi să trecem prin toate şi peste toate dacă nu ar exista iubirea. Chiar nu ştiu cu ce anume ne-am energiza. Poate că ne-am ofili, încetul cu încetul…
Clepsidra, cea care va aduce mereu unul langa celalalt, nu poate sa va fie decat, draga.
Evident… Iar faptul că rămânem în acea clepsidră, precum firele de nisip, este o mare fericire…
Bună Cristi
“văzându-ne
ştiindu-ne
simţindu-ne ”
O plăcere să te citesc.Apropo poţi să-mi spui şi David şi Ionel şi Romulus,fiecare are o însemnătate pt mine.Apropriaţii imi spun Nelu.
O seară frumoasă la toată familia.
Salut, David (şi Ionel, şi Romulus şi, iată, Nelu – cred că aşa o să-ţi spun şi eu), o seară bună să ai! Mă bucur că ai trecut şi ai citit, aşa cum fac şi eu de fiecare dată când postezi…
Frumos, ca de obicei!
Mulţumesc.
O iubire traita la maxim impletindu-se prin clepsidra efemerului.
Imi place plimbarea prin poemele tale Cristian!
Iar eu vă mulţumesc pentru trecere, scumpă doamnă, ca de fiecare dată… Fire de nisip, împletindu-se într-o iubire infinită. Aşa ar trebui să fie fiecare iubire de pe lumea asta. Gândurile noastre bune, vă îmbrăţişăm cu mare drag…
Inca o declaratie de iubire cum doar un poet indragostit poate s-o faca.
Cristian, sa ai o zi minunata alaturi de Geanina!
Mulţumim, Gabi… Două suflete, ca două fire de nisip ce se caută spre îmbrăţişare permanentă… Gândurile noastre bune şi o zi minunată…
N-au decât să-şi macine curizitatea cu invidia… alături de femeia iubită poţi merge departe fără să-ţi mai faci griji… Cât timp o vezi, o simţi lângă tine, o ştii la braţul tău, nimic nu mai contează!
Mulţi curioşi într-o astfel de lume, dar nu se poate fără ei, aceasta este situaţia… În doi, atunci când comuniunea este perfectă, este mult mai simplu să trecut prin toate, chiar şi prin acele priviri curioase…
Esenta vieti este de a te simti iubit de cei din jurul sau si cei din alte locuri indepartate. Iubirea nu are frontiere declarate.
Niciodată. Am putea să zâmbim şi să spunem că iubirea este, într-adevăr, transfrontalieră…
In urmatori zece ani vor fi ordinatoare puternice pentru publicul mondial care va transfera imaginea reala in 3D. Putina fictiune nu strica, sa stai de vorba si sa-l vezi la dimensiunea sa reala pe sotia ta sau prietenul tau, chiar daca sint departe in alte locuri si tari indepartate. Aceste realitati există azi si viitorul ne va obisnui sa ne apropiem de persoanele iubite.
Sunt pasionat de literatura SF şi de-abia aştept ca multe din cele anticipate de scriitorii respectivi să devină realitate. Deja, multe există…
foarte “romantica” poezia lasa loc unei dezbateri individuale profunde…in diverse aspecte …
Mă bucur că-i aşa şi că la terminarea lecturii rămâne loc şi pentru reflecţie…