“O priveşte cu ochi rugători de copil.
A dispărut acum orice urmă a bărbatului din el”
(Stephen King – “Povestea lui Lisey”)
__________________________________________
iedera se agăţa
cuprinsă de zbucium
escalada peretele
subjuga fiecare centimetru
o luptă acerbă
(de galben şi verde)
dusă pe verticală
printre crăpături în care a lovit timpul
cu dalta
iedera seamănă cu o femeie
(întotdeauna)
asediază trupul bărbatului
definitiva înlănţuire zboară peste riduri
ca un pod aruncat
între capetele unui infinit ambiguu
taci
îmi spui
azi vreau să ne ţiuie urechile
de atâta dragoste fără cuvinte
(21 februarie 2011)
dragostea i-a facut pe oameni sa creada in telepatie:)
Îţi spun cu toată sinceritatea că eu cred într-o astfel de telaPpatie şi am avut destule cazuri în care chiar a funcţionat. Când ne dăm seama de asta, şi eu şi Geanina ne privim lung şi ne dăm seama cât suntem de legaţi, unul de celălalt… O seară bună!
”iedera seamănă cu o femeie
(întotdeauna)
asediază trupul bărbatului”
Minunat!!
Îmi place enorm!!
p.s.să nu mă audă cineva- chiar așa cred că este în realitate!
Mă bucur că ţi-a plăcut poezia. Şi eu spun că aşa este, iar bărbaţii nu au cum să rămână vreodată indiferenţi în faţa unor asemenea îmbrăţişări. Şi iată cum frumuseţea vieţii vine peste fiecare bărbat, de-o veşnicie şi mai mult, cum cânta Socaciu…
Gânduri bune, Gina!
Cristian, s-ar putea ca in tinerete sa fi fost si eu comparata cu o iedera, mi-ar placea.
E frumoasa imaginea femeii iedera pe trupul iubitului.
O seara frumoasa!
Sunt convins de asta şi cred că fiecare femeie poate fi privită şi aşa. La bună recitire, Gabi, o zi cât mai bună să ai!
Sau dragostea ii face pe cei doi sa inceapa deodata, folosind aceleasi cuvinte, propozitii care continua discutia din dialogul privirilor si gandurilor, pe cand vorbele se odihnesc.
S-a constatat si efectul benefic al iederei asupra crapaturilor
“în care a lovit timpul cu dalta”. Dispar zub zambetul fericirii.
Normal. Fericirii nu-i poate sta absolut nimic în faţă. Până şi crăpăturile lăsate de dalta timpului dispar ca şi cum nu ar fi fost. A se reţine (aviz amatorilor) acest efect benefic. Să nu mai stea pe gânduri şi să treacă la fapte…
foarte frumosă imaginea construită de tine, Cristian. ca întotdeauna, de altfel. citind finalul, nu puteam să nu mă gândesc că pentru niște maeștri ai cuvintelor, tăcerea poate deveni chiar un frumos joc de explorare a unui nou limbaj non-verbal. o seară frumoasă dragilor și plină de tăceri jucăușe.
O foarte interesantă şi incitată urare ne-ai făcut, Bogdane. Pe bune. Şi mulţumim asemenea, aş zice! Tăcerile închid în ele plăsmuiri, aşa cum spuneam într-o altă poezie. Dar nu numai. Tăcerile ţin în ele şi gândurile nespuse ale iubirii… Sunt bucuros că acest poem a fost citit cu plăcere, la ceas de seară. Îţi spun noroc la un pahar cu vin alb, o seară frumoasă să aveţi şi voi!
fără cuvinte!
dragilor, o seară frumoasă!
Mulţumesc pentru trecere, Ottilia, gândurile noastre bune şi inspiraţie maximă! O seară plăcută să ai!
dragostea este intensitatea gandului cu care prinzi sarutul celuilalt
Da, frumos spus, chiar foarte, o zi cât mai bună să ai… Şi la bună recitire!
voua oricum va tiuie sufletele…
Ha, ha, aşa este, Monica. O zi cât mai bună să ai!
Tacerea dragostei este mult mai adanca decat toate vorbele ei.Inima are limbajul ei pe care doar inima pereche il poate percepe.
Va imbratisez cu mare drag, printre fulgii imprastiati de vant, de aici din Vrancea!
Bine aţi venit, vă îmbrăţişăm, la rândul nostru. Ninge şi în Bucureşti,şi bate vântul. Iarna a revenit. Dragostea a fost mereu cu noi. Şi aşa va rămâne… La bună recitire, scumpă doamnă, să aveţi o zi excelentă, din toate punctele de vedere!
Excelente versuri!
Aceste versuri,
“taci
îmi spui
azi vreau să ne ţiuie urechile
de atâta dragoste fără cuvinte”
imi par ca o punere la punct, ca o trezire din visare si aducere la dulcea realitate!
O zi excelenta!
Mă bucur că v-au plăcut. Dragostea are nevoie şi de tăcere, defoarte multe ori… O zi excelentă vă doresc şi eu, la bună recitire!
Nu stiu, Cristian, daca dragostea are vreodata nevoie de cuvinte..Mi-e teama ca nu numai ca nu are nevoie, dar uneori chiar ii dauneaza…
Depinde de cuvinte, Sandu. Nici o dragoste mută nu cred că poate exista. Privesc în urmă, de-a lungul timpului, ce ne-am fi făcut fără cuvintele iubirii? Dar este nevoie şi de tăcere,. cum spuneam pe finalul poeziei. Mă bucur că ai trecut…
Foarte subtila sugestie in “podul aruncat intre capetele unui infinit ambiguu”. Inspirat momentul in care ai asezat tocmai in acest mod cuvintele.
Sorin, gândurile mele bune pentru voi… În acel punct al poeziei am stat un pic mai mult pentru a reflecta, trebuie să recunosc. O zi bună să aveţi, nu ştiu dacă şi la voi este cu zăpadă. Sunt sigur că ştrumfuleţul ar fi încântat.
Interesantă asociere a femeii cu iedera… Hehe, eşti atât de absorbit de Geanina, tizule, că nu mai ştii de tine… Frumoasă e iubirea şi frumoşi sunt cei care o trăiesc.. Numai bine!
Bine ai zis, tizule. Absorbit – iată un termen cu adevărat bun şi îl salut din tot sufletul. Iubire cât mai mult îţi doresc şi eu. Să fiţi iubiţi şi fericiţi. La bună recitire!
Curg imaginile vers cu vers, asemănarea iederă-femeie este pur şi simplu magnifică. Am imaginea aceasta în faţa ochilor, este imposibil să nu o simţi, să nu o vezi după ce parcurgi poemul cap-coadă.
“definitiva înlănţuire zboară peste riduri
ca un pod aruncat
între capetele unui infinit ambiguu”
Ce poţi să mai spui în faţa acestui tablou?
Finalul “ţiuie” de atât frumuseţe şi geme de necuvinte.
Un poem care plasează pe retina cititorului imagini bine conturate şi creionează mesajul în starea lui pură, nealterată de minţi diabolice.
Mi-a plăcut nespus.
Te iubesc, om drag!
Iubita mea, mă bucur că ţi-a plăcut poemul. Nu vrusesem să îţi spun nimic despre el, pentru a fi o surpriză. Şi observ că a fost. Iar faptul că versurile mele au ajuns la sufletul tău este cel mai important lucru. Te sărut pe suflet, iedera mea… Îmi place şi mie atunci când ne ţiuie urechile de atâta dragoste, dar cum să nu îţi placă astfel de momente?
Între plus şi minus infinit, dragostea noastră mare…
Te iubesc!