“Ţăranul este omul absolut”
(Petre Ţuţea)
_____________________________________
ţăranul tăia mămăliga cu aţa
zdrobea ceapa în pumn
o tăvălea prin sare grunjoasă
îmbuca repede
cu oboseala pe umeri
fuma o mahoarcă pe prispă
greierii îi spuneau aceleaşi poveşti
nu-i păsa
închidea ochii
visa rural
dormea iepureşte
se trezea cu noaptea-n cap
arunca apă rece pe faţă
fornăia ca un cal în buiestru
pleca la câmp
stătea aplecat în faţa naturii
(semn de respect)
ţăranul este pe cale de dispariţie
greierii îi tulbură visele
se trezeşte cu ochii umflaţi
ascultă ultimele ştiri mondene
şi aşteaptă pe aceeaşi prispă
pensia tăiată
campania electorală
moartea
sau veşnicia născută
(acum o veşnicie şi ceva)
la sat
7 februarie 2011
Nu mai sunt acei tarani de altadata.Mai trist e ca multi dintre ei au contribuit la aceasta stare. Din lacomie.
Sa ai o zi frumoasa, Cristian!
Şi tu la fel, Gabi… Degringolada de la nivel naţional nu avea cum să nu se repercuteze şi asupra satelor… Mă întreb cum va fi peste 10-20 de ani…
Mă întreb: de ce nu suntem toţi ŢĂRANI ?
Dar (pentru postarea următoare) mă POT întreba, la fel de bine: de ce nu suntem toţi ARISTOCRAŢI ?
Şi … rămân PERPLEX: la urma urmei, DE CE NU SUNTEM toţi la fel ? De ce nu suntem LA FEL ? De ce NE NAŞTEM … diferiţi ?
Căci ADRESAREA este UNICĂ, pentru … “toţi”, cu, sau fără … greieri !
…
şi, în loc să “ne înţelegem” (unii cu alţii, pe acest Pământ … “prea” ocupat), ne bârfim, ne judecăm, ne IMPUNEM Voia (unii altora, pe acest Pământ, PRE OCUPAŢI), într-o “veselie” ? !!!
~
Cornelius,
(am deranjat, n-am deranjat, “urlau” tăcerile … în mine, FĂRĂ ECOU !)
~
La BUNĂ Vedere ! ~ Domnului Cristian LISANDRU !
~,
Gândurile mele bune, Cornelius… Nu mai este aproape nimic – la nivel rural – aşa cum ar trebui să fie. Din păcate… De cele mai multe ori, ridicăm din umeri…
Vă mulţumesc pentru răspuns.
, dar nu ştiu cum şi mi-e frică să nu STRIC ceva; de aceea VĂ CER IERTARE pentru … semnătura mea, sub formă de ADRESĂ !
Din 7 Martie, fetiţa mea, Ana Maria Ştefania ROŞCA, este din nou acasă ! Mulţumesc lui Dumnezeu !
~
Sincer vă spun, am mari emoţii pentru la vară: vreau, după aproape 11 ani, să merg în satul unde s-a născut tăticul meu (acum … la “Ceruri”). Nici măcar nu ştiu CUM voi fi primit de RUDE. Însă, mergând cu fetiţa, pot adăsta LA MÂNĂSTIRI. Cel puţin, pe acestea nu le-au “defrişat” nimeni. ERA o zonă de Vis: Tomşani de Râmnicu Vâlcea, la 4 km. de Horezu.
Oricum voi merge, cel puţin 7 zile şi voi descrie pe Blogurile mele, impresiile, dar şi constatările. PROMIT.
Nu ştiu … dacă mai am acces la “NING”. M-ar fi interesat să recuperez ceva şi, sperând să-mi REVIN încetul cu încetul, să pot accede … A SUI spre Piscurile Creaţiei literare.
Dacă NU, nu-i bai !
~
Cornelius,
PS: mi-aş schimba pseudonimul, din DoarATAT în Cornelius,
PS2: v-am văzut răspunsul ÎNCĂ din 30, ori 31 Martie, dar … m-a luat “VALUL” şi am uitat să răspund ! Din care cauză (dacă aş fi răspuns atunci, era OK), nici “articolul meu”, nu l-am mai terminat. Îmi OCUPĂ Timpul, Ştefania.
~,
Gândurile noastre bune şi numai bine în toate!
Mulţumesc !
Binecuvântările lui Dumnezeu, să nu vă ocolească niciodată !
Doamne ajută !
~
Cornelius,
PS: … aici nu mai revin ! Când am timp (sper să am), voi încerca să ţin RITMUL dvs. (mă refer la articole). Măcar să le citesc şi … dacă mă lasă Ştefania să mă concentrez, voi şi comenta.
~,
Vă aştept cu plăcere. Îmbrăţişări fetiţei dumneavoastră şi toate gândurile bune!
constatarea lirica a unui adevar trist
Mă bucur că ai trecut, Mihai… Aşa este. Din păcate, versurile nu pot să rezolve mai nimic. Poate doar să ne facă să ne reamintim…
din păcate, țăranii aceia la care se referea Țuțea nu se mai întâlnesc pe-aici. li s-a tot spus că nu mai au nici un viitor muncind pâmântul și până la urmă au ajuns să o creadă și ei. iar acum își așteaptă sfârșitul zilelor, frânți și lipsiți de speranță.
Bună seara, Bogdan… Azi ne-am adus aminte de ţărani şi le-am deplâns soarta ingrată prin vers alb şi comentariile musafirilor… Nu mai sunt ţăranii cum erau, aşa că vom întreba, parafrazând, “Unde sunt ţăranii de altădată?”
Tare trist trebuie să fie ca după o viaţă de om să ajungi la concluzia că statul ăsta nu te mai bagă în seamă… Şi nu e vorba numai de ţărani… Trist.
O seară bună vă dorim!
Taranul are somnul tulburat nu atat de mult de prezenta greierilor, cat de absenta lor. Aproape ca nici nu se mai aud intr-o lume care a devenit zgomotoasa si haotica. Iar satul dispare tot mai mult inghitit de stilul de „civilizatie” romanesc!
Până şi greierii s-au săturat să-şi mai frece picioruşele, Florentin. Groaznic… Modernizarea satelor nu ar fi o calamitate, dacă totul s-ar face aşa cum ar trebui. Dar la noi totul merge de-a-ndoaselea…
Gânduri bune, la bună recitire!
Bine structurata pe etape, viata taranului bine redata in poezia ta Cristian. Chiar s-a schimbat total si este de nerecunoscut astazi.
Azi campurile sunt in mare doliu dupa adevaratul taran!
De aici, de pe la satul “modern’ va imbratisez cu mare drag!
Mă bucur că aţi trecut şi aţi citit. “Adevăratul ţăran”, aşa cum spuneţi, rămâne doar o frumoasă amintire. Din ceea ce văd în ultimii ani, a apărut un fel de ţăran-hibrid, chiar dacă sună rău de tot. Dar exprimă foarte bine starea de fapt…
Şi noi vă îmbrăţişăm şi vă transmitem toate gândurile noastre bune!
Minunat poem!
Mă doare realismul curat din versurile tale!
Am iubit țăranul cu toate zilele și nopțile lui, în sufletul meu mă simt a locurilor în car el
Ӕmbuca repede
cu oboseala pe umeri
fuma o mahoarcă pe prispă
greierii îi spuneau aceleaşi poveşti”..
O seară bună!
O seară frumoasă, Gina… Un poem al unei realităţi în care ţăranul român este ori trecut pe tuşă, ori luat la mişto. De unii, de alţii şi mai ales de cei din fruntea ţării. S-a uitat de talpa ţării, de multă vreme…
Gânduri bune!
Cris,
Poate că ţăranul ăla aşteaptă un emisar şmecher care să-i aducă o găleată portocalie, un kil de zahăr, unul de făină şi-un pui congelat din care a început deja să curgă. Din păcate, în ultimul timp viaţa la ţară a degenerat rău, da’ rău de tot. Se-ntoarce-n mormânt Duiliu Zamfirescu…
Bine ai revenit, Florin, sper că eşti bine, din toate punctele de vedere… Viaţa la ţară, ca să pornesc de la ideea ta, s-a concretizat într-un haos. Lumea dă bir cu fugiţii, influenţele nefaste ale oraşului şi-au făcut simţită prezenţa de multă vreme, pluteşte pe deasupra câmpurilor o mare dezamăgire, iar totul miroase-a pierzanie.
In cativa ani nu o sa mai gasim acest laitmotiv dacat in carti. Pacat.
Din nefericire, trebuie să îţi dau dreptate. Ţăranul român este pe cale de dispariţie. Ar fi minunat dacă viitorul ne-ar contrazice…
Pai a imbatranit bietul taran, de-aia asteapta pensia. Unde mai pui, ca unii nici macar pensie nu au.
Aşa e, George, unii nici pensie nu au, alţii se uită la câteva hârtii amărâte, atunci când vine pensia. Trist…
Fara oameni sa lucreze pamintul si sa produca alimente in Romania este moarte organizata de industrile colonialiste care au un motiv sa distruga sufletul Romanesc.Pamintul trebuie sa fie a celor care locuiesc in Romania, produc alimente biologice si alte produse naturale.Cei care cumpara pamint din alte tari strine si au motive sa speculeze si sa distruga economia Romana trebuie divulgati si acuzati in toata lumea intreaga.Pamintul Romanesc nu este de vinzare pentru speculanti din lumea intreaga si necesita o lege care sa fie adoptata in Romania pentru a proteja sufletul Roman de bestiile modiale.
Pământul acesta al României va deveni (dacă nu a devenit, deja, în multe zonă) pârloagă. Şi pe urmă ne vom întreba (retoric) cum de nu am fost în stare să avem grijă de el.