_____________________________________________
claude-c-kenni.blogspot.com
Doar noaptea gemea într-un dans ireal,
Anemică stare şi criză profundă,
Din mine creştea un semnal, ca o undă,
Pe valuri abstracte, în tropot de cal.
Şi mugetul mării lovea în destin,
Ca ultimul clopot al erei învinse,
Iar eu te vânam printre vorbe nestinse
Şi lumea întreagă sosea la festin.
În spatele meu fulgerau năluciri,
Un hohot isteric, o mare de lacrimi,
Călcam apăsat peste gânduri şi patimi,
Cu ochii străpunşi de nebune luciri.
Primeam informaţii precum că te-ai dus
Departe de mine, spărgând orizonturi,
Sedusă de jale, de dor sau afronturi
Şi eu mă lăsam de mirare condus.
Doar noaptea gemea într-un dans ireal,
Anemică stare şi criză profundă,
Din mine creştea un semnal, ca o undă,
Pe valuri abstracte, în tropot de cal.
27 iunie 2011
“Din toate, doar tu rămâneai peste timp,
Spre tine mergeam, …”
Aceste versuri imi plac in mod deosebit.
Sa fiti fericiti, Cristian!
Aşa să fie, Gabi, să fim, să fie toată lumea fericită,să ne bucurăm de fiecare moment al acstei vieţii aşa de scurte. Să punem sufletul pe primul plan, mereu!
ca de fiecare dată, mult patos.
reţin:
“În spatele meu fulgerau năluciri,
Un hohot isteric, o mare de lacrimi,
Călcam apăsat peste gânduri şi patimi,
Cu ochii străpunşi de nebune luciri.
Primeam informaţii precum că te-ai dus”.
îmi place, de asemenea, cum rotunjeşti poemul – dacă pot spune aşa, prin repetarea primei strofe în final.
o seară de vis!
Mulţumesc, Ottilia… Un alt poem pasional, într-adevăr, un poem al drumului către iubire, un drum pe care îl parcurgem cu toţii, fără să obosim vreodată. Mă bucut că ai trecut şi ai citit.
Foarte frumos, ca de obicei ! Imi place foarte mult cea de-a doua strofa. Marea, destinul, clopotul…foarte artistic inramate. O zi frumoasa Cristian !
La fel, Rappa, tocmai mă pregăteam să plec la birou. Gândurile mele bune, mă bucur să aflu că ţi-a plăcut poezia… Ajung şi eu pe la tine, mi-a spus rss-ul că ao postat ceva.
Nu obişnuiesc să las comentarii însă acest poem este de-a dreptul deosebit.
Mulţumesc pentru trecere şi lectură, la bună recitire.
Din pacate unele treburi m-au tinut departe de blogging… Mi-au lipsit poeziile tale! Sublim, cum ne-ai obisnuit! Zi frumoasa, Cristian!
Bine ai revenit, Cristi, este o mare bucurie. Sper că eşti/sunteţi bine din toate punctele de vedere şi sper să ne citim în continuare cu plăcere, atunci când pârdalnicul de timp ne permite. Gânduri bune!
Rămâne, peste timp, iubirea ce ţi-o port în suflet. Nimeni şi nimic nu poate schimba asta, iar tu ştii, om drag.
Un poem plin de trăiri frumoase, prinse într-un dans ireal pe ritmul intens al tropotului care străpunge noaptea.
Te iubesc şi îţi mulţumesc, Lisandru!
Te iubesc, frumoasa mea… Fiecare poem pe care ţi-l dedic este o întreagă lume a sufletului. Mă bucur că ţi-a plăcut, scrisese doar o strofă şi jumătate azi-noapte, însă m-am trezit cu gândul la el şi iată-l. Sper să fie citit cu plăcere de toţi cei care vor trece pragul blogului. Te sărut pe suflet, frumoasa mea, iar acum te privesc cum dormi şi oftez, fericit…