____________________________________________
http://dark.pozadia.org/wallpaper
să nu vă întrebaţi niciodată
ce mai înseamnă
astăzi
o revoluţie
în afara unor zile relativ agitate
(se construiesc baricade
la ore fixe
creşte ratingul televiziunilor
se dau interviuri de pe tanc)
e totul plictisitor
chiar şi morţii sunt număraţi în viteză
li se fac pomeniri de ochii lumii
apoi sunt trecuţi la pierderi colaterale
doar familiile
aruncă speranţele din pumni
peste capacele sigilate ale sicrielor
pe urmă
îl întreabă pe dumnezeu
ce mai înseamnă o revoluţie
dar primesc răspunsuri
vagi
din partea autorităţilor
24 iunie 2011
Din volumul “Ca o femeie despletită, neliniştea…”
Like this:
5 bloggers like this post.
La noi nici macar o revolutie nu e revolutie, nici daca credem.
E trist ce am citit aici.
Ne batem joc până şi de această idee, aşa este. Din păcate, în urma revoluţiilor se duc mulţi oameni mai devreme la cer… Aşa este, un poem trist. Şi adevărat.
Frumos spus “pierderi colaterale”. O seara frumoasa Cristian !
La fel, Rappa… Din păcate e tare trist. Şi sunt momente istorice din care chiar nu învăţăm nimic…
am urât politica de doi bani. şi asta… tot din cauza oamenilor.
dar, se pare că viaţa nu există fără acest ingredient cam… amar…
o seară doar cu oameni dragi!
Mulţumim la fel, Ottilia, datorită unora sau altora politica nu mai poate fi asimilată decât cu una de doi bani. Din nefericire, până şi principiile sunt călcate în picioare, tot datorită politicii şi politicienilor de doi bani…
Gânduri bune la ceas de seară!
Ştii bine că-mi place tot ceea ce aşterni aici, Cristian. Totul e adevărat. Păcat că ADEVĂRUL devine pe zi ce trece mai dureros. ADEVĂRUL loveşte, nu mai luminează sufletul, PĂCAT!
Aşa am simţit şi eu… că-mi arunc toate speranţele în groapă, peste capacul sicriului… a fost şi încă este groaznic. Însă… încă odată mi s-a arătat că lumea de dincolo există. În visul pe care l-am visat aseară, fiul meu îmi spunea exact aşa: “continuaţi să faceţi ceea ce aţi început, că faceţi exact ceea ce trebuie făcut!”. M-a sărutat cu nişte buze atât de calde… şi m-am trezit. Cred că vede prin ce trec, şi datorită faptului că ne rugăm şi noi, familia, şi toţi prietenii… cu teamă de Dumnezeu, şi milă de oameni, aşa ca voi, cred că încet, încet, va reuşi să scape de unde este iar Dumnezeu îi va da aripile meritate. Azi s-au împlinit deja 40 zile. Visul, voi… poate şi timpul, poate şi faptul că TREBUIE SĂ FIU TARE pentru Ana Maria şi ceilalţi mai mari, mă vor ajuta să mă ridic.
Vă mulţumesc din tot sufletul meu, tuturor!
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Da, Dana, trebuie să fie tare, în fiecare zi lăsată de la Dumnezeu. Pentru Ana Maria şi pentru ceilalţi mai mari. Aşa cum am spus, suntem – şi eu şi Geanina – cu sufletele alături de tine… O seară liniştită să ai, dacă se poate…
Oare ce mai inseamna o revolutie in timpurile noastre, acum când asa cum spui si tu:
chiar şi morţii sunt număraţi în viteză
li se fac pomeniri de ochii lumii
apoi sunt trecuţi la pierderi colaterale
doar familiile
aruncă speranţele din pumni
peste capacele sigilate ale sicrielor
Din păcate, între revoluţie şi evoluţie nu mai poate fi pus semnul egal. Cel puţin la noi, fără a mai trage cu ochiul şi la alţii, deşi avem şi acolo destule exemple…