Iubesc această margine a lumii, o lume a noastră, numai a noastră.Se simte aroma verde a fiecărui vers. Muşc cu aceeaşi pasiune, te redescopăr, printre versuri, la fel de pasional.
Dumnezeu a făcut lumea în şapte zile, tu ai aşternut iubirea vostra în zece rânduri. Descopăr aici versurile lui Adam pentru Eva lui. Îmi umpleţi sufletul de fericire! Sunteţi minunaţi, dragii mei! Iubiţi-vă curat, toată viaţa voastră! Iubirea nu are voie să moară!
Iubesc această margine a lumii, o lume a noastră, numai a noastră.Se simte aroma verde a fiecărui vers. Muşc cu aceeaşi pasiune, te redescopăr, printre versuri, la fel de pasional.
Te iubesc, Lisandru!
Te iubesc, viaţa mea… Alături de tine, la o margine de lume, nu poate fi decât minunat…
Dumnezeu a făcut lumea în şapte zile, tu ai aşternut iubirea vostra în zece rânduri. Descopăr aici versurile lui Adam pentru Eva lui. Îmi umpleţi sufletul de fericire! Sunteţi minunaţi, dragii mei! Iubiţi-vă curat, toată viaţa voastră! Iubirea nu are voie să moară!
Da, iubirea nu va muri niciodată, este imposibil. Iar îndrăgostiţii vor dispărea numai împreună cu lumea asta… Gândurile noastre bune, Dana!
ce romantic: “tu muşcai dintr-un măr verde
iar eu îţi vorbeam
despre grădinile semiramidei”, după care vine un final “cu gust de măr”!
foarte frumos poem, Cristian!
o zi faină!
Gânduri bune, Ottilia… Un al poem de dragoste, ca un măr verde, aş spune… Să ai o seară cât mai frumoasă!