am desenat poteci pe trupurile noastre
semn de dor şi de aducere aminte
fiecare dimineaţă a fost adusă de vulturi
pe o tipsie de lumină
Din volumul “Ca o femeie despletită, neliniştea…”
am desenat poteci pe trupurile noastre
semn de dor şi de aducere aminte
fiecare dimineaţă a fost adusă de vulturi
pe o tipsie de lumină
Din volumul “Ca o femeie despletită, neliniştea…”
După multe luni am reînvățat să merg, iar primii pași i-am făcut printre brazi, cu soarele în interiorul ființei și bucurie nemăsurată în ochi. Da, a fost minunat și de această dată, fiindcă am avut alături omul drag sufletului meu, dar și pentru ,,itinerariu incitant și senzual împlinit ca o seară de amor,,.
Te iubesc, om drag!
Au fost două zile cu totul deosebite. Natură, frumuseţe, munte, curăţenie sufletească, oboseală plăcută şi imagini de vis, care ne-au mângâiat şi sufletele şi ochii. De-abia aştept o nouă ieşire, atâta vreme cât vremea va ţine cu noi. Şi trebuie să ţină…
Te iubesc, Genucule!
Mirific!
Vă îmbrăţisez cu drag!
Gânduri bune, Dana! Mulţumesc pentru trecere!
asta da amintire, Cristian:
“am desenat poteci pe trupurile noastre
semn de dor şi de aducere aminte”.
liniştea de deasupra lumii să pogoare în oameni!
zi frumoasă!
Zi frumoasă şi ţie, Ottilia, gândurile noastre bune… Încă nu ne-a trecut pofta de munte…
Se simte bucuria sufletului, mangaiat de linistea naturii.Ma bucur pentru voi! Cred ca ati trait din plin minunatele privelisti…
Place mult:
fiecare dimineaţă a fost adusă de vulturi
pe o tipsie de lumină
Gândurile noastre bune, scumpă doamnă… Am rămas cu muntele în suflete, de fiecare dată când ajungem pe culmi suntem într-o cu totul altă lume… Vă îmbrăţişăm cu mare drag şi vă invităm la o porţie de lumină…