Eu cred în iubire, dezmăţ şi destin,
În doza de bere şi sticla de vin,
Ador deplasarea pe şapte poteci,
Oglinda din faţă şi gândul că treci…
Te duci, te afunzi, cu viaţa în trup,
În tine supreme concesii se rup
Şi stai, şi nu pleci, şi mai bei un pahar,
Licoarea devine un rău necesar,
Te muşcă o lume împinsă în hău,
Ţi-e drag de pahar, fiindcă este al tău,
Te uiţi către toamnă cu ochi de beţiv,
În tine se zbate un zaibăr nativ
Ce curge prin vene de când te-ai născut,
Din vin îţi faci frate, din vin îţi faci scut,
Prin toate acelea ce-au fost şi n-au fost,
În zile de chefuri, în zile de post,
În zile de jale, cu lacrimi în ochi,
În zile cu dor, cu nesomn şi deochi,
Accepţi mahmureala ca stare de dor
Şi-n tine, confuze, durerile mor,
Tu eşti predispus la eşec şi păcat,
Se zbate în suflet un câine turbat,
Când cazi, te ridici; când mori, te trezeşti
Şi-ţi faci idealuri din cele lumeşti,
Aşa te întorci către tine, firesc,
Spre-acela ce spune nu mor, căci iubesc,
Te prinzi într-o horă a jocului greu,
Şi eşti doar un om când te simţi Dumnezeu.
Eu cred în iubire, dezmăţ şi destin,
În doza de bere şi sticla de vin,
Ador deplasarea pe şapte poteci,
Oglinda din faţă şi gândul că treci…
29 septembrie 2011
Din volumul “Ca o femeie despletită, neliniştea…”
Frumoasa si interesanta alaturarea celor 3 termeni. Salutari Cristian !
Un poem bahic, dar drag mie, trebuie să recunosc… Dar este şi o mare sete de iubire în el…
poemul are două faţete:
te înfunzi în alcool de tristeţea neîmplinirii unei iubiri adevărate
sau te îneci în iubire ca într-o sticlă de alcool de care devii dependent.
o seară faină!
Varianta a doua este cea mai bună dintre toate, evident… Un final de săptămână cât mai bun, Ottilia!
Să mă ferească Dumnezeu
Să-mi înec viață în alcool!
Deși îmi este drumul greu,
Orice-întâmplare are-un rol.
Mai bine vă citesc pe voi
Și-mi pansez sufletul rănit
Deși am destule nevoi,
Mă mir că n-am înnebunit.
Weekend plăcut, suflete minunate!
Bine ai venit, Dana, mulţumesc pentru versurile lăsate… Şi să ai un final de săptămână cât mai bun, gândurile noastre bune se îndreaptă către tine!
Ce cantec de tine! Am inceput sa citesc refrenul fredonandu-l, involuntar. Nu incerci s-o transpui si muzical, ca prea-i melodioasa dragostea ta in vers?…
Ba da, Kolector, asta voi încerca, de cum am scris poemul m-am gândit că-i păcat să nu-l cânt la chitară. L-am trecut pe lista poeziilor care aşteptă acorduri. Sper să iasă ceva frumos.
De mic copil in fundul unui sat departe, din Moldova unde mama mea iera invatatoare, visam nopti in sir caci vorbesc engleza cu alte pesoane,si ma intrebam cum este posibil cind ma trezeam.Constiinta mea se crea fara sa imi dau seama caci pe parcurs voi fi acolo unde visul meu ma indrepta.Exista multe fenomene pe care in timp le vom intalege partial sau mai profund, depinzind de perceptia fiecaruia care intimpina evenimente de acest gen si le sezizeaza.
Totul depinde, în ultimă instanţă, numai şi numai de noi… Cred că aici este reperul fundamental.
Cei mai mari oameni diin lume in fenomene iesite din comun numesc”Legea Atractiei” care depinde de felul personal de gindire.Omenirea avind o unda de vibratie mentala, transmite starea sa emotionala in jurul sau si se produce un rezou de interconecti cu alte sisteme vibratori care au aceiasi frecventa de transmitere.Avem si in Romania persoane care sint extrem de valoroase in acest domeniu explicind cum functioneaza corpul omenesc, si va invit sa luati citeva minute sa vedeti videourile care au fost inregistrate, B1 Tv la 360 grade de doamna Alina Badic.
http://youtu.be/EihYvNxPLGY
Mulţumesc de invitaţie, Adrian, promit să ajung… O zi bună să ai!
E trist ca tot mai multi aleg alcoolul sau drogurile ca sa vada viata mai frumoasa.
Nu ar fi mai frumos si mai curat sa aleaga iubirea?
Sa ai un sfarsit de saptamana foarte bun, Cristian!
În cazurile nefericite iubirea nici nu mai există, Gabi. Atunci când vine toamna ţi se face chef de astfel de poeme. Au farmecul lor. Gânduri bune la final de săptămână! Şi să avem mintea limpede, e cel mai important.
“Tu eşti predispus la eşec şi păcat,
Îţi latră în suflet un câine turbat,
Când cazi, te ridici; când mori, te trezeşti
Şi-ţi faci idealuri din cele lumeşti,”
versus
“indreptatire cat
vartejurilor, vantului,
si intru in pacat
ca-n varstele timpului”
(blaga, poetu’, nu… portocala)
mai reflecteaza!
na, ca-l imbolnavisi pe pirgu de inima albastra!
Prietene Pirgu, nu poci decât să fiu extrem de mulţumit citind o astfel de concluzie… Mersi pentru versurile lăsate. Uite cum ne vine şi Buldogul în minte, dar nu-i bai, tot la poeţi ajungem, politicienii să se ducă pe pustii… O zi cât mai bună să ai, ai grijă de inima albastră. Trece c-o lăutărie şi-o chindie, mai ales că e şi vineri.