“Sătul de toate, toate le-aş lăsa
De n-ar fi-n lume ea – iubita mea.”
William Shakespeare – Sonetul 66
(traducere – Paul Abucean)
pixdaus.com
Ce-ar fi să uităm de toate şi să evadăm din lume,
Să ne ducem pe pustie propovăduind amor,
Ce-ar fi să răspundem astăzi insolenţelor prin glume
Şi să tragem tuşă groasă peste jalea din decor?
Am putea să dăm uitării cercetări cu de-amănuntul,
Nu ni s-ar mai face greaţă de-ntrebări fără răspuns,
Mângâind sintaxa frazei şi înnobilând cuvântul
Am analiza adverbe şi-nţelesul lor ascuns.
Eşti metaforă, iubito, te descriu cu simplitatea
Unui individ ce scrie prins în dor fenomenal,
Uneori mi se impută verva şi tenacitatea
Şi sunt îndemnat să-mi caut vindecarea la spital.
Noi ne-am pus pe coji de nucă, dar genunchii jubilează,
Suportăm cu bucurie interogatorii seci,
În afară de iubire altceva nu mai contează
Dar se mai preling pe spate picături de teamă, reci.
Ce-ar fi să le dăm cu tifla unora care ne-acuză
Că alimentăm cu vise suflete de-ndrăgostiţi,
Că jignirea nu ne doare, iar atacul ne amuză,
Ce-ar fi să zburăm prin cosmos precum doi meteoriţi?
Inventez o galaxie care să ne ocrotească,
Şi pretind planeta noastră, ca să ne mutăm pe ea,
Doi extratereştrii veseli, cu iubire pământească,
Încălziţi constant şi veşnic de-o sentimentală stea.
Cristian LISANDRU – 24.09.2010
Din volumul “Pledoarie pentru salvarea lacrimilor” (2011)
Da, am zâmbit, om drag. Finalul este bine “alimentat”. Ce spun eu? Tot poemul este garnisit cu sentimente care conturează un suflet pe care-l iubesc cu toată fiinţa.
Ai pus sare şi piper atât cât era necesar, ai împletit metaforele în stilul tău unic.
Îţi mulţumesc şi pentru aceste versuri, Lisandru.
Te iubesc, meteoritul meu drag!
Cu sare şi piper, printre versuri de dragoste, în fiecare zi. Le-am scris cu mare drag, aşa cum fac de fiecare dată, încercând să transmit prin ele, aşa cum se întâmplă mereu, dragostea mea… “Meteoritul” poartă aceeaşi dragoste cu el, în călătoriile sale nesfârşite care au ca destinaţie iubirea perfectă.
Te sărut pe suflet, iubire, ninge ca-n poveşti şi pe Planeta Iubirii Depline…
Final minunat. O ştiu de undeva, poezia asta
“Inventez o galaxie care să ne ocrotească,
Şi pretind planeta noastră, ca să ne mutăm pe ea,
Doi extratereştrii veseli, cu iubire pământească,
Încălziţi constant şi veşnic de-o sentimentală stea.”.
O zi senină!
Aşa este, Ottilia. Şi ne bucurăm.
Gândurile noastre bune, la ceas de seară! Spor la scris!
Am zâmbit când am citit de autopedepsirea pe coji de nucă.
Iar de dragostea ai cărei genunchi jubilează, nepăsându-i de durere şi de-ncercari, ce să mai spun?
Să arda-n sufletele voastre, văpaie!
La fel îţi dorim şi noi, Gabriela, în fiecare zi… Şi, pentru iubire, după cum spuneam, stăm pe coji de nucă, având zâmbetul pe buze…
Ce-ar fi să le dăm cu tifla unora care ne-acuză
Că alimentăm cu vise suflete de-ndrăgostiţi,
Că jignirea nu ne doare, iar atacul ne amuză,
Ce-ar fi să zburăm prin cosmos precum doi meteoriţi?
Sa nu uitam caci prin razboie, dialoguri si explicatii continu, s-au creat acele tari care ne conduc astazi. Au o populatie cu treditie politica care si-a format multe partide, grupuri diferite care au interese comune,divergente si feluri diferite de guvernare.Romani nu se mau regasesc de sute de ani de zile si a sosit momentul de explicatie, caci sint direct afectati de felul lor de vot si atitudini civile pe care le intreprind.
Adrian, peste toată nebunia mondială este loc şi pentru sentimente şi versuri frumoase. Prin ele ţinem steagul sus şi ne înfrumuseţăm viaţa, în fiecare zi…
Ce-ar fi să uităm de toate şi să evadăm din lume,
Să ne ducem pe pustie propovăduind amor,
Ce-ar fi să răspundem astăzi insolenţelor prin glume
Şi să tragem tuşă groasă peste jalea din decor?
Cateodata nu strica sa mai evadezi din cotidian, macar cu gandul, daca altfel nu se poate.Dar daca se poate, eu zic sa nu mai stai pe ganduri. O evadare in doi devine binecuvantare pentru inima.
Noapte buna dragii mei dragi!
Măcar cu gândul, aşa este, dacă nu se poate altfel. Alături de fiinţa iubită, altfel nicio evadare nu-şi are sensul. Vă mulţumim pentru trecere şi gândurile frumoase – într-adevăr, o evadare în doi devine binecuvântare pentru inimă, aşa cum aţi spus.
Scumpă doamnă, o noapte cât mai liniştită să aveţi!
Nu am mai comentat pan’ acum dar poezia asta imi place rau
Buna dimineata! De ne intrebi : “Cum va place?” , ne cam place iti raspundem. De ne zambesti, de ne zambiti, ne place si mai mult si e suficient. Ei, dar stam cam rau cu zambetul… ne-am autopedepsit. Pe coji de nuci cu noi. Noroc cu iubirile noastre, de una de alta, si ne mai induram sa pornim din nou la atac. Altfel nu am avea nici un tzel. ( scuze mi-e lene, de fapt nu mai am timp, cu diacriticele astea). Rog iertare pentru redactare. Succese imense, pentru amandoi!!!! Vio.
Aşa este, noroc cu iubirea. Ea ne salvează, indiferent de situaţie. Gândurile noastre bune!