Fairy tale (1)

Pălărierul cel Nebun: Am luat-o razna?
Alice Kingsleigh (îi verifică temperatura Pălărierului): Mi-e teamă că da.
Eşti nebun de legat. Dar dă-mi voie să-ţi spun un secret.
Cei mai buni oameni sunt aşa.
(replici din filmul „Alice în Ţara Minunilor”)
- … dar nu puteţi opri povestea tocmai aici, este absurd pe de-a-ntregul şi o spun fără menajamente puerile, ardem de nerăbdare să aflăm ce s-a întâmplat după aceea, domnule, trebuie să ne spuneţi tot, tot, tot, nici nu concepem altfel…
Privire rugătoare, lăbuţe împreunate, respiraţie sacadată şi – evident, evident, evident, ar fi spus Motanul Albastru, fiindcă el pretindea că nimic din lumea aceea nu-i mai putea oferi vreo surpriză – o stea căzătoare prelinsă pe cerul nopţii şi ajunsă în palma Prinţesei-Libelulă, strălucitoare, pulsând ca o inimă de aur, revărsând asupra noastră o lumină care îl făcu pe Basset să mijească ochişorii şi să pufnească nemulţumit în timp ce îşi desfăcea încă un nasture de la vesta dungată şi continua să ronţăie imperturbabil capătul osului.
Decorul semăna cu scena unui teatru inexistent dar perceptibil şi plin de culoare, numai că eram cu toţii actori şi spectatori, în acelaşi timp, prinşi într-un scenariu misterios pe care o mână nevăzută şi neobosită îl scrijelea chiar atunci pe frunzele copacilor din jur.
– În consecinţă, vă rugăm insistent să continuaţi…
Motanul ăsta infatuat ar trebui să primească o lecţie straşnică până la urmă, mi-am spus în gând, însă i-am zâmbit larg, binevoitor, ca şi cum exact o astfel de invitaţie aş fi aşteptat, numai că prelungeam suspansul cu talentul unui orator desăvârşit.
♣ Cristian Lisandru
Fantasy-Fairy-fantasy-24087982-1400-900