EU SUNT UN CLOVN

 

Sunt clovnul care a uitat să râdă,
Acela datorită căruia zâmbeaţi,
Mă copleşeşte o tristeţe hâdă
Dar spectatorii nu sunt vinovaţi.
Am fost aplaudat sub reflectoare,
O viaţă-ntreagă m-am fardat strident,
Iar astăzi oboseala-n mine doare
Şi mă asediază zilnic, insistent.
Am făcut tumbe în arena vieţii,
Cădeam în cap, mă ridicam râzând,
Îmi beam un ceai sub pleoapa dimineţii

Şi adormeam, la spectatori visând…
În ochii voştri, clovnul griji nu are,
El râde zi şi noapte, e hilar,
Vă face viaţa mare sărbătoare,
Un clovn, la circ, e strictul necesar.
Un clovn nu are viaţă personală,
Cum poţi iubi un clovn? – veţi râde sec,
Iubirea unui clovn e-o păcăleală,
Iubirea unui clovn e un eşec…
Dar eu am plâns departe de arenă,
Ferit de reflectoarele fierbinţi,
Şi-n mine dragostea trăia perenă,
Întreţinută-n timp de rugăminţi.
M-am tot zbătut să caut dezmierdare,
Am vrut să am momentele de dor,
Mi-am construit în suflet un circ mare
Şi am iubit, râzând, întâmplător…
Sunt clovnul care-şi caută pereche
Având tavanul circului drept cer,
Şi plâng pe-ascuns în sala foarte veche,
Atunci când dreptul la iubire-l cer…

SURSA FOTOmetropotam.ro;

110 thoughts on “EU SUNT UN CLOVN

  1. Petrica Viorica

    “M-am tot zbătut să caut dezmierdare,
    Am vrut să am momentele de dor,
    Mi-am construit în suflet un circ mare
    Şi am iubit, râzând, întâmplător…”
    fiecare cu circul lui…depinde cum il construim. cu bine, ganduri bune!

      1. Petrică Viorica

        Nu fi trist, nu suntem clovnii nimanui, ne apartinem daca suntem. Principalul e sa nu fim marionetele nimanui. Absolut nimanui, aici si pretudindeni. Este tot ce-mi doresc, acum, aici… acum. In rest imi doresc multe. Imi doresc sa ajung sa le fac teatru de papusi, aici la mine, copiilor mei dragi Anei_Maria, Dariei, lui Cristian, acum prea mici(vedeti si eu am o Ana Maria). Sa ne traiasca copiii in pace, sanatosi si intelepti. Acum totul depinde de noi. Marionetele sunt in mainile noastre.
        Eu le pastrez de cand copiii mei erau mici, mititei( acum vreo 30 de ani). Deci, nu suntem clovni! Asa sa stii prietene! O zi frumoasa sa aveti!

  2. daicu mariuca

    Aceasta poezie, ma duce cu gandul spre viata adevarata de astazi, unde circul facut de un clovn mic…streseaza multa lume. Ce pacat ca nu este dus chiar pe o arena de circ,sa joace acolo cat pofteste….fara sa deranjeze sufletelor unor oameni nevinovati.

  3. Pingback: Şi eu sunt un clovn. Despre blogul de vis(are) al lui Cristian Lisandru « Blogul lui Teo Negură

  4. Leo

    Mi-e drag motivul clovnului, si tu l-ai ilustrat foarte bine in aceasta poezie. Il mai scot si eu din cand in cand din cutiuta, ma face sa zambesc si sa fiu serioasa in acelasi timp. :)
    Dragilor, un sfarsit de saptamana linistit va doresc !

  5. florynleahu

    salut. ti-am pasat o leapsa pe blog :D si ma gandeam ca mi-ar placea sa postez poezia cu clovnul la categoria mea “scrise de altii” in care nu prea am mai adaugat nimic de ceva vreme, daca nu e cu suparare :)

    1. Cristian LISANDRU Autor articol

      Nu e deloc cu supărare, mă bucur că doreşti să preiei poezia. În ceea ce priveşte leaşpşa, te rog să nu te superi dar nu mai preiau lepşe de la sfârşitul anului trecut… Zi bună să ai!

  6. Pingback: Studiu exhaustiv despre femei « Ioan Usca

  7. Ghenadie Dodita( Un Gheorghe prost din Basarabia)

    Minunate poezii! Cindva ,cindva demult in copilarie m-a impresionat un circ.Un circ cu clovni pitici.Si apoi peste ani , citind expresia- “Pamintul este scena pe care omul apare, isi joaca rolul si apoi dispare”,imi aminteam de clovnii pitici – care erau maturi.Si apoi crapind usa spre credinta ma intrebam ,oare cind sint clovn?Si cine ma vede? In timp , prostia mea mi-a spus – Dumnezeu te vede.Sintem mici si rai.Multumesc D-le Lisandru pentru acest mic excurs in copilaria mea cu clovni mici.

    1. Cristian LISANDRU Autor articol

      Eu vă mulţumesc pentru trecere… Scriind această poezie mi-am adus aminte de zilele în care mergeam la circ şi mă amuzam copios atunci când clovnii luau şuturi. Acum privesc cu alţi ochi întregul exerciţiu… Numai bine vă doresc!

  8. Catrinel

    Vin…va citesc si de cele mai multe ori plec inchizand usa usor si fara a spune ceva ca sa nu rup vraja.De data asta nu tac pentru ca ati scris despre ceva ce intotdeauna mi-a inspirat tristete in loc de veselie de cand am citit poezia lui Minulescu :”Ultima ora”.Scrieti minunat si va completati extraordinar cu iubirea dvs…lucru pe care sunt sigura ca il stiti deja.
    O seara buna va doresc!

    1. Cristian LISANDRU Autor articol

      Mă bucur că ţi-a plăcut poezia, Gina, chiar dacă are – într-adevăr – o mare doză de tristeţe… Dar e doar tristeţea clovnului din poezie… Seară frumoasă îţi dorim şi noi…

    1. Cristian LISANDRU Autor articol

      Mulţumim… Sincer, şi eu eu intuiesc o mare tristeţe, în sufletul multor clovni. E drept că reuşesc să zâmbească, măcar pănă ajung în culise…

  9. Erys

    A rade si a plange in acelasi timp…Durerea rade sub masca de faina cu buze desenate pana la urechi…

  10. Amira

    Superb! Comentariile sunt de prisos.
    O seara frumoasa va doresc! Nici replica Geaninei nu e mai prejos :)

    1. Cristian LISANDRU Autor articol

      Mulţumim, Stargates… Eu mă cam joc în ultima vreme şi cu acele versuri albe, fără literă mare la început de rând şi fără semne de punctuaţie… Încercăm ce s-a mai încercat…

    1. Cristian LISANDRU Autor articol

      Nici măcar nu încercăm, Geanina mă ia tot timpul prin surprindere… Zice “ce postezi?” şi eu îi spun că aia sau aia şi pe urmă vine şi replica… Dar ce-mi place… O iubesc tare mult pe femeia asta!

Comentariile nu sunt permise.