Dragă Antonia, din nefericire nici noi nu domiciliem în Hawaii, numai că – spre deosebire de tine – cunoaştem şi motivele. Ne-am născut în ţara Mioriţei, n-avem bani nici să trecem strada, iar călătoriile pe care le facem, zi de zi, au ca puncte de reper buticul de lângă bloc, poşta unde stăm la coadă, înjurăm şi plătim facturile, plus staţia de metrou.

Nu stau în Hawaii, I don’t know why
Dar nu contează dacă sunt în tramvai.
Spre Costinești sau poate Ploiești
Prietenii mei te-așteaptă oriunde ești!
Să-ntindem un party pe plajă sau poate
Pe strada unde am crescut
Strigă-acum cu mine: „Pentru party m-am născut!”

Oricum, faptul că mergi cu tramvaiul ne obligă să tragem concluzia că vinzi castraveţi la grădinar. Sau chiar aşa se întâmplă şi Alex Velea se dovedeşte a fi un zgârcit fără pereche? Încerci cumva să pari o fată din popor, republicană get-beget, chiar şi atunci când ne inviţi la party pe plajele minunate ale Ploieştilor? Însă, după foarte multă vreme, descoperim încântaţi o fată care a înţeles motivul pentru care a venit pe lume – petrecerea. S-a născut pentru party, trăieşte prin party, se hrăneşte prin party şi, în general, dacă party nu e, nimic nu e. Petrec, deci exist, putem spune. Toate celelalte sunt amănunte colaterale, până şi aducerea lui Hayssam în ţară devenind un mare fâs.

Ooooo, oooo,
Nu stau în Hawaii
Oooooo, oooo,
I don’t know why [ x2 ]

Și primăvara-i dusă, și ziua-i mult mai mare
Pun pariu cu tine, că vara asta doare!
Sus paharele, astăzi e soare!

Și eu să-i văd pe ăștia
Pe care-i știu de-o viață
Mi-e dor să-i strâng în brațe
Până dimineață.
Vara asta ține iar o viață!

Suntem tentaţi să punem pariul despre care cântă Antonia, fiindcă nu avem informaţii din care să reiasă că vara asta va fi dureroasă pentru unii, pentru alţii sau pentru everybody. Totuşi, Antonia ne invită să ridicăm paharele. E o zi însorită, măcar azi, trebuie să profităm de ea şi să-i strângem în braţe pe „ăştia” pe care ea îi cunoaşte de-o viaţă. Şi vrea să-i strângă în braţe până dimineaţă. Dar nu ne place formula de adresare – „ăştia”? Unor oameni pe care îi ştii de-o viaţă? Urât. Foarte urât. Ne-am înfricoşat. Vara este dureroasă şi, culmea – aici ne-ai lovit direct în casa sufletului –, ţine o viaţă. Nici mai mult, nici mai puţin. În astfel de condiţii, dragă Antonia, chiar regretăm că nu trăim în Hawaii. Poate că acolo sunt dureri mai mici. Măcar teoretic.

Nu de mult… banii s-au dus

I-am terminat ieri pe ultimul juice
Și chiar de-o iau, iar de la-nceput
Pentru PARTY eu m-am născut

Nu stau în Hawaii, I don’t know why
Dar nu contează dacă sunt în tramvai.
Spre Costinești sau poate Ploiești
Prietenii mei te-așteaptă oriunde ești!
Să-ntindem un party pe plajă, sau poate
Pe strada unde am crescut.

Strigă-acum cu mine: „Pentru party m-am născut!”

Înţelegem că şi Antonia are probleme financiare pe care nu se sfieşte să le facă publice – „Nu de mult… banii s-au dus”. Trist. Iată şi explicaţia călătoriei cu tramvaiul. Spre… Costineşti. Ea mai avusese ceva bănişori în poşetuţă, numai că şi-a cumpărat un „juice” (ar fi trebuit să ţi-l cumpere zgârcitul de Velea; atenţie şi la rima „dus-juice”, este dovada clară că versificatorul şi-a pus mintea la contribuţie) şi – cu portofelul gol – o ia de la început. Dar nu se duce în câmpul muncii, aşa cum ne-am fi aşteptat. Ea o ia de la început (cu petrecerea) fiindcă „Pentru PARTY eu m-am născut”. Litere mari – PARTY – un strigăt care ne determină să spunem încă o dată: „Da, e viaţa grea, dar fata asta ştie ce vrea!”

Ooooo, oooo,
Nu stau în Hawaii
Oooooo, oooo,
I don’t know why [ x2 ]

Și chiar de viața-i scurtă,
Și iarna jobu-i totul
Tu știi că vremea vine
Să uiți vara de totu’!
Pe plajă întins cu fața către soare!
Și gol e buzunaru’,
Al tău și-al tuturor
Dar nu contează asta
Oricum întindem hora!
Închidem ochii și strigăm :
„Aloha, aloha. Aloha, aloha!”

Antonia ne reaminteşte fără reţineri obsesia pe  care o are permanent. Nu stă în Hawaii. Însă noi am priceput de la bun început asta, nu suntem retardaţi. Descoperim şi accentele filozofice care au devenit o regulă nescrisă a tuturor textierilor moderni – „Și chiar de viața-i scurtă,/ Și iarna jobu-i totul/ Tu știi că vremea vine/ Să uiți vara de totu’! Antonia intenţionează să-şi găsească un serviciu corespunzător – probabil pentru a nu mai depinde de Alex Velea, am observat ce hram poartă – dar asta numai la iarnă. Până atunci, evident, PARTY! „Întindem hora”, „închidem ochii”, uităm şi noi de totu’ din punct de vedere lingvistic e parastas şi strigăm ca disperaţii „Aloha”. Aloha nu rimează cu hora, însă cine mai are timp să comenteze în timpul dezmăţului? Importantă este doar ideea de paranghelie nesfârşită. Versurile au şi o puternică tentă socială – „Şi gol e buzunaru’/ Al tău şi-al tuturor/ Dar nu contează asta”. Optimism la puterea a cinşpea, dar dacă buzunarul este gol atunci cum naiba cumpărăm ingredientele necesare unei petreceri fulminante? Pe datorie?

Nu de mult..banii s-au dus
I-am terminat ieri pe ultimul juice
Și chiar de-o iau, iar de la-nceput
Pentru PARTY eu m-am născut!

Nu stau în Hawaii, I don’t know why
Dar nu contează dacă sunt în tramvai.
Spre Costinești sau poate Ploiești
Prietenii mei te-așteaptă oriunde ești!
Să-ntindem un party pe plajă, sau poate
Pe strada unde am crescut.

Strigă-acum cu mine: „Pentru party m-am născut!”

Ooooo, oooo,
Nu stau în Hawaiï
Oooooo, oooo,
I don’t know why [ x2 ]

Ultima parte melodiei este, de fapt, prima. Înţelegem că acesta este mesajul adânc al piesei şi ar trebui să ne intre în cap o dată pentru totdeauna. Antonia, „I don’t know why” nu stai tu în Hawaii, dar poate că ar trebui să depui eforturi considerabile şi să te muţi acolo. Cu tot cu Velea. Numai aşa este posibil, măcar în cel de-al doisprezecelea ceas, să strigăm şi noi „aloha”! Dacă încingem şi o horă te anunţăm.

Cu gândul la Hawaii,

ZiZi sTOP

♣ Cristian Lisandru