Femeia rămâne cea mai frumoasă surpriză a vieţii, în ciuda atâtor speculaţii misogine milenare, însă toată acea descătuşare a simţurilor, toată acea sarabandă savuroasă a mângâierilor şi sărutărilor (a declaraţiilor şi a promisiunilor, a înlănţuirilor frenetice şi a pierderii de sine pentru măcar câteva zeci de secunde) păleşte neputincioasă în faţa asediului îndelungat al circumstanţelor agravante pe care tot viaţa le scoate de prin toate buzunarele cu o plăcere diabolică.

Râse şi privi cerul, acolo unde o mână uriaşă muta norii dintr-o parte în alta, ca într-un paradoxal şah celest. Aş spune că finalul nu trebuie să fie neapărat dramatic. Iar teama de final este rezervată doar acelora care n-au înţeles niciodată nimic.

Ce faci?

Întrebarea ei îl surprinse nepregătit. Ar fi putut să-i spună fără ocolişuri că aşteaptă nerăbdător ca lumea să devină praf şi pulbere. Sau ar fi putut să ridice din umeri, pur şi simplu, pentru a-i da de înţeles că nu făcea absolut nimic în afară de a lăsa gândurile să-i părăsească mintea, într-o linişte deplină. Dar mâinile ei erau atât de fierbinţi, iar sângele îi clocotea în trup precum un râu nărăvaş strâns în chingi de piatră.

Se lăsă dezbrăcat de ea şi – în acelaşi timp – se lăsă dezbrăcat

                                                         de amintiri

                                                                    şi de fiecare zi

                                                                                   din fosta sa viaţă.

♣ Cristian Lisandru


goodfon.ru