Pasărea avea penajul roşu şi ţinea în cioc o frunză de ferigă, iar apariţia aceea aiuritoare, într-un moment în care întreaga lume se dădea de-a dura în jurul meu, ameţind şi ameţindu-mă definitiv, avu ca rezultat instantaneu o gură deschisă şi doi ochi holbaţi. Ce vrei să faci cu frunza asta, un cuib verde? Bineînţeles, aceasta a fost doar o stupidă întrebare gândită, nu rostită. Dar pasărea şi-a desfăcut aripile, rotindu-se deasupra mea şi a lumii precum o axiomă însufleţită, sătulă de agasantele întrebări retorice…

*

Nea Axinte vede viaţa în roz. Şi-a vopsit pereţii casei în culoarea optimistă care îi înfrumuseţează fiecare zi, iar când merge la bodega din sat poartă pe cap o pălărie asortată gândurilor sale. Babele şuşotesc că e din ăla pe invers, popa îl afuriseşte, însă nu-i pasă. Regretă doar că berea e blondă şi că ţuica rămâne transparentă chiar şi îndoită cu apă. Despre faptul că nevasta se ascunde prin porumbişte cu agentul Costache nu vorbeşte. Dar i-a cumpărat de la târg chiloţi tanga. Roz.

*

În faţa sa se deschideau două drumuri, ca două guri flămânde ale unui  destin-vânător pe care nicio strategie elaborată minuţios, pe timp de zi sau de noapte, nu l-ar fi putut păcăli vreodată, în faţa sa se deschideau două drumuri, ca două condamnări la moarte, pe care dintre ele o vei alege până la urmă?, dar întrebarea nu se desprinse încă de pe buze, iar drumurile acelea pietruite unduiau în faţa sa, bizare, părelnice, tăiate în utopie şi străjuite de insinuări abia date în pârg…

*

Ploaia îi biciuia obrajii, obligându-l să-şi muşte buzele şi să înjure buletinele meteo optimiste care anunţaseră o vreme potrivită plimbărilor reconfortante, iar cerul plumburiu prăvălit peste pădure îi transmitea în zeflemea că Artistul Divin trecea printr-o chinuitoare şi îndelungată perioadă gri. Se opri pentru a-şi trage răsuflarea, apoi continuă să sape în pământul clisos care se deschidea ca o rană. Dorisem măcar un zâmbet solar strălucitor, nu un rânjet diluvian, murmură înciudat. Alături, învelite într-o folie, iluziile muribunde scânceau la fiecare muşcătură nemiloasă a lopeţii…

♣ Cristian Lisandru


pixdaus.com
pixdaus.com