Îmi vor alerga pe urme toate blestemele lumii


 

În munţi pieile roşii ale cerbilor au ieşit pe potecile razboiului/ Păsări de iarnă la poala pădurii s-au strâns/ Prin ceaţă merge o căruţă fără cal/ Calul cu siguranţă e în căruţă se odihneşte-n cojoc/ Iar căruţa e trasă de multiseculara obişnuinţă.

(Jerzy Harasymowicz – „Antirăzboinică”; traducere – Valeriu Butulescu)

*

Bat din picior, sunt un murg sătul de spaţii închise, cu pereţi jilavi, aş mânca o tavă plină de jăratic şi m-aş lua la întrecere cu timpul, pe un câmp în care s-au înfipt maci nenumăraţi, spre a se deschide în soare ca nişte răni dulci ale pământului. Ieri, un samsar s-a dat pe lângă mine cu binişorul, fiindcă şi drumul spre zăbală este pavat cu intenţii bune, dar am scrâşnit a libertate smulsă, într-o zi în care lumea implora ploi de lapte şi miere, iar paparudele călcau în picioare pâraiele secate, cerşind apă vie cu voci de iele. O să trec prin răspântii cu dorurile prinse-n coamă, veste năprasnică adusă de năluci înfăşurate în abur nepământesc, iar femeile se vor închina şi vor scuipa între ţâţele mari, despletindu-şi părul în şuvoaie, ca să-şi biciuiască trupurile în care s-au înfipt, precum păcatele eterne, dinţii bărbaţilor fără nume. Îmi vor alerga pe urme toate blestemele lumii, fără să mă ajungă, iar eu voi necheza amarnic, lipindu-mă de drumurile pe care s-au târât, pentru a intra în istorie, haiducii loviţi de plumbii arnăuţilor. Nu va şti nimeni când am să beau din apa morţilor, cu pofta celui răstignit de o secetă cumplită, pentru a-mi răcori gâtul destinului, unii mă vor încrusta în legende, iar alţii vor spune că n-am fost decât o nălucă apărută la colţ de neant pentru a răscoli vis de fată care doarme cu busuioc sub perne şi oftează atunci când îi mângâie înserarea pântecele moale.

♣ Cristian Lisandru

*

Și pasc în iarba verde herghelii,
Sunt caii albi ai frumuseții pure,
Cine-i păzește noaptea, să nu-i fure
Frumosul hoț al marilor câmpii?

În iarba verde strălucesc, și par
Pictați pe-un șevalet de veșnicie,
Cine-i păzește, noaptea, în campie
De hoțul pur, frumos și temerar?

În iarbă paște alba herghelie
Și pare-un vis al hoțului de cai
Visat în somnul dulce din serai,
Cine-o păzește noaptea, în câmpie?

(Vasile Nicolescu – „Hoț de cai” – lui Fănuș Neagu)



Un gând despre “Îmi vor alerga pe urme toate blestemele lumii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s